joi, 25 octombrie 2012

Muzeul Satului Sălciua "Valer Butură"

De la Roșia Montană am pornit spre Cluj, pe drumul Câmpeni - Turda, deosebit de frumos, pe valea Arieșului. La un moment dat, văd pe dreapta o casă moțească, cu prispă de lemn și acoperiș înalt acoperit cu paie. Am tras imediat pe dreapta - din fericire e mult spațiu, o mică parcare. Oprisem în fața căsuței Muzeului Satului Sălciua "Valer Butură".
Mie casa îmi amintea de casa lui Crișan, căpetenia răscoalei, pe care am văzut-o deocamdată doar în poze. Și casa care se afla în fața mea era deosebit de frumoasă, dar din păcate închisă căci era luni. Poartă numele lui Valer Butură, etnograf, fondatorul, printre altele, a muzeul satului de la Cluj.
În apropierea casei se află monumentul eroilor. Întreaga vale a Arieșului este deosebit de frumoasă, după cum se poate vedea. Ce păcat că Apusenii sunt așa departe de București!
Câteva săptămâni după ce am trecut prin Sălciua, am văzut pe TVR 3, un post pe care îl apreciez foarte mult pentru că își axează emisiunile pe locuri, regiuni și folclor, reconstituirea unei nunți țărănești la Sălciua. Am fost surprins să văd obiceiuri similare cu cele din zona Sebeș, unde am familie din partea tatălui. Astfel, se pare că românii de pe Mureș și cei de pe Arieș au obiceiuri aproape identice! Este vorba despre cântările sau strigăturile din diferitele momente ale nunții, momentul mersului în pețit și trecerea "porților" ce barează ulițele, rolul vornicilor mirelui și miresei... Superbă emisiune, superbe costume, datini și cântări. Sunt convins că oprind câteva minute la Sălciua, am atins doar suprafața unui loc cu mult mai multe lucruri de văzut.

"Valer Butură" Village Museum in Sălciua

From Roșia Montană we went to Cluj via Câmpeni and Turda, following the valley of the Arieș river. It is a beautifull, forrested valley, as you can see. It is a pitty it is so far from Bucharest and not feasable to explore it in the weekend.
At one point I spotted a traditional house on the side of the road. I pulled over and there we were in front of "Valer Butură" Village Museum in Sălciua. It reminded me instantly of the Crișan Memorial House which is impressive, but which I have so far seen only in pictures. He was a leader of the Horea, Cloșca and Crișan peasant revolt of 1784. This house was closed, however, for on Mondays all museums are closed in Europe.
The museum is named after etnography professor, Valer Butură, fouder of the Cluj Peasant Museum. The monument dedicated to the heroes of the World Wars has a central place, like in nearly all Romanian towns and villages.
I soon had the chance to see Sălciua again... on television. There was a program on the public station TVR 3 about a peasant wedding, filmed in the village and at the museum. Customs showed were very similar to the Sebeș area where my father was born. There are certain songs, rituals, sayings, which are identical. I found this very interesting as the areas, in the same county, are pretty far one from the other. The show was impressive and I am sure I have scrached but the surface of what can be discovered in Sălciua.



joi, 18 octombrie 2012

Roşia Montană, biserica greco-catolică

Ne pregătim să plecăm din Roşia Montană după câteva zile superbe la Fânfest ediţia a 7-a. Am vizitat case şi multe din bisericile Roşiei, dar înainte de a ieşi, ne-am oprit la biserica greco-catolică "Adormirea Maicii Domnului".
Este una dintre bisericile Roşiei care impresionează prin turla înaltă (alături de biserica catolică şi cea ortodoxă).
În curtea bisericii se află mormântul lui Simion Balint (1810-1880), preot, protopop (inspector al bisericilor pe regiune) şi mai ales revoluţionar paşoptist. Fiind considerat un fruntaş periculos al moţilor, a fost întemniţat la Abrud în 1848. După Marea Adunare de la Blaj a fost eliberat şi astfel a putut participa activ la Revoluţia lui Avram Iancu, fiind căpetenia legiunii Auraria et Salinae (armatele lui Avram Iancu erau numite legiuni în amintirea armatei romane din antichitate). În această calitate a reuşit în mai multe lupte să împiedice trupele ungare să pătrundă în Apuseni prin Abrud. A rămas până la sfârşitul vieţii un aprig apărător al drepturilor românilor în monarhia austro-ungară.
Am văzut şi fotografiat multe cruci foarte vechi, nu ştiu cum se face că tocmai mormântul lui Simion Balint nu l-am găsit, deşi pe internet am văzut că este un monumen destul de mare. Important este însă că la Roşia Montană am mai aflat ceva nou despre marii români din trecut.

Roşia Montană, the Greek-Catholic Church

We are leaving Roşia Montană after some wonderful days at the 7th edition of Fânfest. We have seen many beautiful houses and churches but before exiting, there is the Greek-Catholic Church to be seen.
Just like the Orthodox or Catholic churches, it impresses with the height of its belltower.
The most interesting thing however is that it is the burryial place of Simion Balint (1810-1880), a priest and leader of the 1848 Revolution in Transylvania, led by Avram Iancu (1824-1872). Already persecuted as a figurehead of the Romanian population in the Apuseni Mountains, during the revolution Simion Balint was given command of an army, the Legion Auraria et Salinae. The revolutionaries´ armies were called legions and had latin names as a reminder of the Roman Empire, precursor of the Romanians. Leading his troops, he managed to deny the Hungarians acces to the Apuseni Mountains via Abrud. After the Revolution ended with very little recognition gained from the imperial authorities, he campaigned for the rights of the Romanians in Austro-Hungarian Transylvania for the rest of his life. 
I took some pictures of the old tombstones in the small cemetery but funny enough, I could not manage to find his. However, I am glad that in Roşia Montană I found out a little bit more about the great deeds of our ancestors.




joi, 11 octombrie 2012

Roşia Montană, biserica unitariană

Biserica unitariană se află şi ea în centru comunei şi e ceva mai mică. Am mers să o vizitez special pentru că înăuntru era o expoziţie a proiectului Monumente Uitate despre reşedinţele nobiliare din Transilvania şi Banat. Când am ajuns avea loc o prezentare de Ştefan Bâlici, doctor, vicepreşedinte al asociaţiei „Arhitectură. Restaurare. Arheologie." (A.R.A.), lector la catedra de Conservare şi Restaurare a Universităţii de Arhitectură şi Urbanism „Ion Mincu", Bucureşti. Să nu vă speria titulatura aceasta lungă, pe care am ţinut să o trec; pe Ştefan Bâlici l-am întâlnit în mai multe rânduri la diverse evenimente legate de Roşia Montană, este o persoană foarte deschisă şi prietenoasă. Îmi aduc aminte în special de Clubul Ţăranului Român că a făcut o prezentare extraordinară despre patrimoniul multisecular al Roşiei, aşa că profesionalismul şi atitudinea lui simplă mă face să îl apreciez foarte mult. Cred că patrimoniul românesc va putea merge într-o direcţie mai bună doar datorită unor oameni ca el.
În apropiere se află şi casa parohială a bisericii unitariene, restaurată exemplar de A.R.A. (prin tehnici adecvate, tradiţionale, nu cu heirup de faţadă gen RMGC - compania a cărei proiect de exploatare a aurului ar cauza daune majore patrimoniului cultural şi natural la Roşia Montană). Înăuntru putea fi admirată o colecţie de relevee cu case şi biserici din Roşia Montană, organizată tot de A.R.A. Deşi tehnice, mie îmi plac foarte mult releveele, pentru că sunt adevărate opere de artă, foarte fin şi precis desenate.

Roşia Montană, the Unitarian Church

The Unitarian Church is also found in the center of the village but is smaller. I went to see it especially because there was an exhibition there by Monumente Uitate, who endeavour to promote the castles and manors of Transylvania and the Banat. Inside, doctor Ştefan Bâlici was making a presentation. I appreciate him a lot because of his professionalism and friendly attitude. He is a lctor at the Bucharest "Ion Mincu" Architecture and Urban Planning University, knows all about Roşia Montană heritage and is one of its strongest defenders. I think Romanian heritage can be better protected and promoted only by people like him.
Nearby is the parish house of the church, which was recently restored by the "Architecture. Restoration. Archeology" association (A.R.A.). Unlike work done by RMGC (the company which wants to develop the biggest cyanide based gold mine in Europe, destroying much of Roşia´s unique cultural and natural heritage), which is substandard and meant to be catchy, this work was done according to the ancient building techniques. Inside there was an exhibition with architectural surveys and sketches by A.R.A. Such technical drawings are beautiful works of art, with fine lines and precise angles or curves.  




duminică, 7 octombrie 2012

Roşia Montană, biserica romano-catolică

Ca localitate minieră, Roșia Montană a atras un număr mare de oameni, de origini diferite, inclusiv din punct de vedere religios. De-a lungul secolelor, în Roșia Montană s-au instalat numeroase comunități religioase, fiecare construindu-și propriul lăcaș de cult. Așa se face că în comuna Roșia Montană se găsesc 8 biserici (6 în Roșia și 2 în Corna), aparținând comunității romano-catolice, greco-catolice, ortodoxe, unitariene sau calvine. 
Am vizitat întâi biserica romano-catolică Sfântul Ladislau, fiind foarte vizibilă în centrul satului. Am urcat o potecă abruptă și am intrat întâi în cimitirul ce o înconjoară. M-a surprins să găsesc monumente funerare deosebit de frumoase, nu puține dintre el inscripționate cu simboluri legate de activitatea minieră a populației. De asemenea, m-a surprins să văd cât de mare este, mai ales în interior, fiind foarte încăpătoare pentru o comunitate istorică numeroasă.

Roșia Montană, the catholic church

Roșia Montană attracted a lot of different communities, settling in the mining village, searching for gold. These communities had different religions, but they got along very well. Roșia Montană has 8 churches belonging to different communities: Catholic, Orthodox or Greek-Catholic Christians, Unitarian or Calvin churches.
I visited first Saint Ladislaus church, which can be easily found in the center of the village. I followed a steep path and first entered the cemetery surrounding it, surprised to find so many old and beautiful funerary monuments, many of them with symbols related to the mining industry. The church is quite big, because the Catholic community was very large.