miercuri, 30 octombrie 2013

Ruse - Biserica Sfânta Troiță

Prietena noastră, Elitsa, a menționat, când am plecat la plimbare prin oraș, să văd biserica Sfânta Troiță (Sveta Troitsa), pentru că este cea mai frumoasă din oraș.
Într-adevăr, este specială. Este foarte veche, din 1692. La vremea aceea, Bulgaria era sub dominație otomană și creștinii nu aveau voie să contruiască biserici decât sub pământ. Nu puteau avea turle sau trage clopotele. Biserica din Ruse păstrează în mod uimitor mărturia acelei vremuri. Nu mică mi-a fost surprinderea, intrând în biserică, să văd în fața mea un șir lung de scări. Din exterior biserica e frumoasă, dar este mult mai impunătoare în interior. Evident, inălțimea reală este mult mai mare și se mândrește cu o colonadă superbă și tavan pictat.
Citisem despre interdicția ce prevala pe teritoriul imperiului. La Giurgiu vizitasem catedrala episcopală și citisem că biserica ce o precedase fusese construită sub pământ și doar după revenirea raialei României s-au edificat noile biserici mult mai mare, la suprafață. La Ruse era prima ocazia când vedeam o biserică ce păstrase partea inițială, subterană.

Ruse - The Holy Trinity Church

Our friend, Elitsa, mentioned that I must not miss this church, the oldest and most beautiful in Ruse.
Indeed, it is special. "Sveta Troitsa" is built in 1692. In those times Bulgaria was under Ottoman domination and Christians were allowed to build their churches only underground. They could not have bell towers and for that matter were not allowed to toll bells. The Holy Trinity Church in Ruse is an astounding witness of those times. I was very surprised, entering the church, to see a great flight of stairs descending. The church is beautiful from the outside, but even more impressive from the inside. It appears taller, has a beautiful colonnade and painted ceiling.
I had already read about the ancient interdiction in the Ottoman Empire. In Giurgiu I visited the town cathedral and had read that the preceding church has been built underground. However, it was in Ruse that I first saw a church that actually kept the original underground section.






miercuri, 23 octombrie 2013

Ruse - Muzeul de Istorie

Lângă parcul Alexandru Battenberg, la capătul străzii Alexandrovska, se află muzeul de istorie al orașului și regiunii. 
Este întro-o clădire impunătoare pe frontispiciul căruia se află stema Bulgariei din perioada ante și interbelică, foarte similară cu cea de astăzi. Stema nu poartă încă mottoul stemei de astăzi, "Unirea face puterea", o povață bună pentru orice popor. În cazul bulgarilor, mottoul se referă probabil la legenda săgeților Haului Kubrat, care puteau fi ușor rupte una câte una dar nu și când strânse în mănunchi.
Leul este un simbol heraldic tradițional pentru bulgari, trei lei figurând și în heraldica de pe timpul celui de-Al doilea țarat bulgar (secolul 14). Potrivit unei interpretări non-heraldice dar destul de răspândite, cei trei lei simbolizează regiunile componente ale Bulgariei istorice: Moesia, Tracia și Macedonia (ultimele două doar parțial în componența Bulgariei actuale). 
Muzeul nu este foarte mare și am fost dezamăgit că nu trata deloc perioada modernă și contemporană. Etajul era ocupat de o expoziție temporară despre minoritatea turcă din Bulgaria. A trebuit așadar să mă mulțumesc cu informații despre perioada antică și medievală. Am recuperat însă la Turtucaia
Strămoșul antic al orașului Ruse este orașul roman Sexaginta Prista, parte a puternicului limes de pe Dunăre. Distrus de invaziile barbare, orașul a reapărut în perioada medievală, a fost din nou distrus în campaniile lui Mihai Viteazul peste Dunăre. Orașul a fost reconstruit și poziția strategică l-a ajutat să redevină un centru important pe Dunăre în următoarele secole și cel mai important oraș bulgăresc în perioada renașterii naționale.

Ruse - The History Museum

Near the Alexander Battenberg park, at the end of Alexandrovska street, you can see the History Museum, covering the city and the region. 
The building is imposing and the ante and interbellum coat of arms of Bulgaria adorns its pediment. It is very similar to the present coat of arms and originates at least in The Second Bulgarian Kingdom (14th century). The coat or arms does not yet bear the state motto, "Unity makes strength", a good counsel for any people. The Bulgarians have an old legend symbolizing this principle, of Khan Kubrat's arrows which could be easily broken one by one, but not when raised in a bundle.
According to popular interpretation, the three lions represent the historic regions of Bulgaria: Moesia, Macedonia and Thrace (the two latter are only partly in Bulgaria). It is probably a rather recent myth.
The museum is not very large and I was disappointed that it does not cover the modern period. The first floor was hosting a temporary exhibition about the Turkish minority in Bulgaria, so I had to content myself with information about Antiquity and the Middle Ages. The History Museum in Tutrakan made up for my disappointment. 
In Roman times on the site of Ruse there was the colony of Sexaginta Prista, part of the Danubian limes.It was destroyed by the barbarian invasions, rebuilt, once again razed during the campaigns of Romanian prince Michael the Brave over the Danube. Rebuilt by the Turks, it became the most important city in Bulgaria by the mid 19th century, playing a major role in the national revival. 








miercuri, 16 octombrie 2013

Ruse

Aflat la doar vreo 50km de București, Ruse este al 5-lea oraș al Bulgariei (după Sofia, Plodviv și porturile Varna și Burgas), cel mai important port fluvial al său și istoric vorbind fereastra spre Occident.
Punte peste Dunăre, la propriu și la figurat, Ruse a fost deosebit de important pentru administrația otomană, care controla de acolo și de la Giurgiu Dunărea de jos, din punct de vedere administrativ și militar, și în general mișcările Țărilor Române. După Revoluția lui Tudor Vladimirescu și Tratatul de la Adrianopol din 1828, acestea din urmă amorsează un accelerat proces de occidentalizare, promovat de elite (tinerii boieri școliți în vestul Europei). Începând din vremea aceea, prin Ruse, ideile și influențele occidentale au pătruns și în Bulgaria. Aici nu elita politică, ce fusese eliminată de ocupația turcească, ci pătura negustorească și biserica, au jucat un rol de prim plan în deșteptarea națioală și lupta pentru independeță, concomitent cu mișcări similare la nord de Dunăre și în Europa. Nu puțini au fost patrioții bulgari care au pus la punct, și ulterior executat revolta bulgară din aprilie 1876, pornind de la nord de Dunăre: Vasil Levski (1837 - 1873), Hristo Botev (1848 - 1876) sau Tanyu Stoyanov (1846 - 1876).
Încă de la jumătatea secolului 19, Ruse oglindea calitatea de fereastră spre Europa, prin arhitectura inspirată din centrul continentului (orașul este supranumit și Mica Vienă), prin moda vestimentară occidentală adoptată din ce în ce mai mult și prin o serie de premiere în Bulgaria: prima tipografie modernă, prima cale ferată, prima bancă privată, primul monitor fluvial din oțel etc.
Noi ne aflam în Ruse într-o frumoasă dimineață de sâmbătă pentru a ne vedea cu o prietenă bună cunoscută în vremea studenției, la Strasbourg. Am trecut Podul Prieteniei, apoi bulevardul Tutrakan, bulevardul Dorostol, Saedinenie și în final dreapta pe bulevardul Țar Ferdinand. Am parcat la capătul acestui bulevard lângă un hotel foarte înalt (Riga). Vizavi de hotel am dat peste Muzeul vieții urbane, amenajat într-o clasică locuință bulgărească. Este deosebit de interesant, din păcate nu se pot face poze, așadar vă pot arăta doar exteriorul.
Pe lângă muzeu trece o străduța prin care am nimerit fix în centrul pietonal.
Cât au stat fetele de povești, eu am dat o tură rapidă în oraș (2 ore).
Centrul vechi e mic, dar cochet și în curs de restaurare. Încă sunt clădiri în paragină sau sunt, ca și în orașele României, clădiri fațadizate sau mansardate urât. Se pare că e o trăsătură est-europeană.
Piața centrală este Piața Svoboda (libertății), în mijlocul căreia se află Monumentul Libertății, simbolul orașului. Statuia Victoriei din vârful lui figurează pe stema orașului. Monumentul este închinat războiului de eliberare din 1877-1878, care este și războiul de independență al României (la nivel internațional cunoscut ca Războiul Ruso-Turc din 1877-1878). Este un superb exemplu de monument de for public de început de secol 20. Coloana maiestuoasă, leii care o străjuiesc, tunurile, basoreliefurile, totul îmi place. La prima vedere, am crezut că basoreliefurile arată asaltul de la Plevna al trupelor române. După o privire mai atentă mi-am dat seama, cu părere de rău, că nu este așa. Am recunoscut bulgari, turci, ruși, dar dorobanții români lipsesc cu totul din peisaj. Este și motivul pentru care autoritățile române au refuzat invitația de a participa la ceremonia de dezvelire a monumentului în anul 1909. Păcat. O lună mai târziu, aflat în vizită la Sofia, grupul meu a fost dus în tur ghidat prin oraș. Ghidul a evocat ajutorul Rusiei în elberarea Bulgariei de sub jugul otoman, uitând să menționeze România. I-am reamintit eu, iar restul turului a menționat de câteva ori rolul României în moment istoric.
În Piața Svoboda se află cele mai impunătoare clădiri ale orașului: palatul de justiție, teatrul și primăria, care este în stil socialist foarte interesant. Îmi place. Avem astfel de clădiri administrative cu arhitectură socialistă de calitate și în România, de exemplu la Ploiești sau Pitești.
Lângă primărie și teatru flutură steagurile ce anunță candidatura orașului pentru titlul de capitală culturală în anul 2019. Le urez succes!
Lângă piață se află opera și biserica Sfânta Troiță, alt simbol al orașului. Este deosebită, nu o ocoliți!
Din Piața Svoboda am continuat tot pe strada Alexandrovska și am ajuns la Muzeul de Istorie, pe care l-am vizitat. Se află lângă parcul Alexandru Battenberg, după numele primului cneaz (prinț) al Bulgariei (1879-1886). Reușita majoră a scurtei sale domnii a fost reîntregirea Bulgariei cu provincia artificial creată Rumelia Orientală. Intrigile interne ale tinerei țări și presiunea rusească l-au obligat însă la exil. A domnit cu titlul de cneaz (prinț) din cauza faptului că Bulgaria era nominal încă sub stăpânire turcească. Succesorul său, Ferdinand, se va intitula țar al unui stat independent în 1908. Și România a fost supusă unor astfel de intrigi (Republica de la Ploiești), din fericire domnia lui Carol I, care și el a purtat doar titlul de prinț între 1866 și 1881, a rezistat. Iată câte elemente comune au avut cele două țări în primele decenii ale renașterii lor!

Ruse 

Only 50km from Bucharest, Ruse is the 5th Bulgarian city (after Sofia, Plodviv and ports Varna and Burgas), its most important river port and its historic window to Western culture.
Literally and metaphorically a bridge over the Danube, Ruse, along with Giurgiu, was extremely important for the Ottoman Empire who controlled the lower Danube and also Wallachia and Moldova. After te 1821 Revolution led by Tudor Vladimirescu and the Adrianople Treaty of 1828, the latter principalities start an accelerated process of westernization promoted by the elites (young nobles educated in western Europe). Starting in those times, Western ideas and influences were felt in Bulgaria. There, the political elite was destroyed by the Ottoman occupation, so the leading role in the national awakening and the liberation war was taken by rich merchants and the clergy. Thus, Bulgaria was in tone with similar movements across Europe. Numerous bulgarian patriots prepared their plans north of the Danube, in Romania, and some even launched their riads from there during the 1876 April Uprising. The most important were Vasil Levski (1837 - 1873), Hristo Botev (1848 - 1876) or Tanyu Stoyanov (1846 - 1876).
Since the middle of the 19th century, Ruse mirrored its quality of window to Europe, boasting Central European architecture (the city is nicknamed Little Vienna), its upper class adopting western fashion and the city hosting a number of firsts in Bulgaria: the first modern printing press, the first railroad, the first ironclad, etc.
We were in Ruse in a beautiful Saturday morning to see a good friend we met in Strasbourg when we were students. We crossed the Friendship Bridge, then we went on Tutrakan boulevard, then Dorostol boulevard, Saedinenie and Tsar Ferdinand. We parked near Hotel Riga, a very high building. On the other side of the boulevard is the Museum of Urban Life. It is found in a traditional bulgarian house, very interesting but it is not allowed to take pictures inside so I can only show you the exterior.
Near the museum is a small street that leads straight to the pedestrian zone.
While the girls were having a chat, I made a short tour in the city (2 hours).
The historic center is small, but tidy. There are many buildings undergoing restoration, some are still in ruin and others were repaired or extended in an ugly manner. Unfortunately it is a widespread phenomenon in Eastern Europe.
The main square is named Svoboda (freedom). In its center is the Freedom Monument, the symbol of the city, topped by a Victory statue, which appears on the city emblem. The monument is dedicated to the Russo-Turkish War of 1877-1878 during which Bulgaria gained autonomy from the Ottoman Empire. It is also the war in which Romania, fighting alongside the Russian Empire, gained its independence. It is a superb monument of the type that were erected at the end of the 19th century and beginning of the 20th century. The majestic column, the pair of lions guarding it, the cannons, the basreliefs, I love everything about it. At first sight, I thought the basreliefs showed the Romanian troops attacking at Pleven. After a careful look, I saw that it was not so and that only Russian, Turkish and Bulgarian troops were shown. It is the reason why the Romanian authorities declined the invitation to participate at the unveiling ceremony in 1909. It's a pity. A month later I visited Sofia and took a guided tour. The guide praised the Russians for their role in liberating Bulgaria, completely overlooking Romania. I reminded him of the historic facts and for the rest of the tour he mentioned Romania several times where appropriate.
In Svoboda Square are the most prominent buildings of the city: the courthouse, the theater, the city hall. The latter is in an interesting socialist architectural style. It has good quality and I like it. We have similar examples in Romania in cities like Ploiești and Pitești.
In the square there are banners announcing that Ruse is a candidate for European Cultural Capital in 2009. We wish them luck!
Near the square are the opera and the Holy Trinity Church, another symbol of the city. It is quite special so don't skip it!
From Svoboda Square I continued on Alexandrovska street and to the History Museum, which I visited. It is near Alexander Battenberg park, named after Bulgaria's first prince (1879-1886). His main success was reuniting Bulgaria and Eastern Rumelia, an artificial province under direct Ottoman administration. Internal intrigues of the young country and Russian pressure forced him to abdicate. He ruled as prince because Bulgaria was de jure still under Turkish rule. His successor, Ferdinand, will take the title of Tsar, declaring Bulgaria independent in 1908. România was also subject of such intrigues (The Ploiești Republic), fortunately the reign of Carol I, who also ruled with the title of prince between 1866 and 1881, endured. That's a lot of things in common the two countries have in the first decades of their rebirth!

strada pietonală Alexandrovska / pedestrian Alexandrovska street

Piața Svoboda (libertății) / Svoboda (freedom) Square 

Palatul de Justiție / The Courthouse

Monumentul Libertății, simbolul orașului / The Freedom Monument, symbol of the city

Basoreliefuri cu scene de luptă înfățișând soldați ruși, turci și bulgari. / Basreliefs showing the battles of 1877-1878 with Russian, Turkish and Bulgarian soldiers

Teatrul Sava Ognianov / Sava Ognianov Theatre

clădire în stil art-deco / art-deco style building

monument în parcul Cneaz Alexandru Battenberg / monument in Alexander Battenberg Park

Școala Hristo Botev / Hristo Botev school 

Bulevardul Borisova / Borisova boulevard

Primăria / City Hall

Opera / The Opera

Hotel Riga / Riga Hotel

Muzeul vieții urbane / The Urban Life Museum

Un program de cooperare transfrontalieră româno - bulgară. / A Romanian - Bulgarian cross-border cooperation program. 


joi, 10 octombrie 2013

Podul Prieteniei Giurgiu - Ruse

Începem o serie despre obiective de văzut în Bulgaria, iar pentru a ajunge în Bulgaria, cel mai la îndemână este podul de la Giurgiu. 
Numit în perioada comunistă "Podul Prieteniei", el leagă oraşele Giurgiu şi Ruse şi se pare că poartă astăzi numele mai simplu, dar mai puţin evocator, de "Podul Dunării". 
Numele vechi trimitea oarecum la evenimentele tumultoase dintre cele două ţări din prima jumătate a secolului 20. Astfel, România şi Bulgaria s-au înfruntat în două războaie (al Doilea Balcanic şi Primul Război Mondial) şi şi-au disputat sudul regiunii Dobrogea (Cadrilaterul), în final retrocedat de România în 1940 sub presiunea Germaniei naziste (Tratatul de la Craiova). În Al Doilea Război Mondial România şi Bulgaria au avut oarecum acelaşi parcurs, iniţial aliate cu Germania, apoi cu Uniunea Sovietică, intrând apoi în sfera de influenţă a acesteia din urmă. 
Uniunea Sovietică este cea care a promovat proiectul podului, pentru că gâlceavă între două ţări socialiste nu se cădea, iar din punct de vedere comercial, un pod pe axa Bucureşti - Plodviv - Edirne - Istanbul era mai mult decât necesar. De altfel, se pare că podul a fost proiectat de sovietici, arhitecţii V. Andreev şi Nikolai Nikolaevici Rudomazin şi construit de cele două ţări vecine, cu asistenţă de la marele "frate" sovietic, în doar doi ani între 1952 şi 1954. 
De curând, Podul Prieteniei nu mai este singurul pod între România şi Bulgaria, în 2013 fiind dat în folosinţă podul "Noua Europă" între Calafat şi Vidin. Iată cum la vremuri noi, denumiri simbolice noi. Poate va urma vreodată şi un pod la Silistra
Podul de la Giurgiu mi s-a părut întodeauna un pic neprietenos, în ciuda denumirii sale. Mă deranjează faptul că nu pare bine întreţinut, având gropi şi urme de rugină. Din fericire, tocmai în această perioadă se fac lucrări şi sper să-l văd sub auspicii mai bune.
Din punct de vedere tehnic este o minune a ingineriei, fiind un pod dublu, rutier şi feroviar: calea ferata trece pe sub tăblia carosabilă.
Să nu uităm un aspect important: taxa de pod. În prezent (toamna 2013) este de 3 Euro sau 14 lei în direcţia România - Bulgaria şi 2 Euro sau 4 leva în direcţia Bulgaria - România. Tarife diferite, acelaşi pod, nu mă-ntrebaţi de ce. 
Imediat ce trecem podul, intrăm în oraşul Ruse, pentru care recomand o vizită de câteva ore

The Giurgiu - Ruse Friendship Bridge

I'm starting a series about a trip we took in Bulgaria, to see interesting things, most of them related in some way to Romania, and the shortest route from Bucharest is the bridge in Giurgiu.
It was built and named in the Communist period "The Friendship Bridge" and links Giurgiu to the bulgarian city of Ruse. Today it bears officialy the less evocative name of "Danube Bridge".
The old name evoked somehow the agitated history of the two countries in the first half of the 20th century. In that short time Romania and Bulgaria fought two wars (the Second Balkanic and the First World War) and disputed Southern Dobruja (the Quadrilateral as Romania called it) which was finally given to Bulgaria, definitively, under Nazi Germany's pressure, in the 1940 Treaty of Craiova. In the Second World War Romania and Bulgaria shared the same fate, first allied to Germany, then to the Soviet Union, afterwards falling under the latter's domination for more than 40 years. 
The Soviet Union promoted the bridge, partly because socialist countries couldn't have feuds between them, and partly because the Bucharest- Plodviv - Edirne - Istanbul commercial route was of vital importance. It is also Soviet architects, V. Andreev and Nikolai Nikolaevici Rudomazin, who drew up the plans, executed by the two neighbouring countries, aided by their bigger "brother", in just two years, 1952-1954.
Until recently, the Friendship Bridge was the only one linking Romania and Bulgaria. In 2013 the "New Europe Bridge" was opened, linking Calafat and Vidin. New times, new evocative names, right? Maybe we'll see one day a bridge at Silistra to complete the circle.
The Giurgiu bridge always seemed to me bit unfrienly, so to speak. Maybe it's because it is poorly maintained. Only on my last trip I saw that repairs were being made and I hope to see it in the future carefully repainted and the holes in the asphalt plugged. 
Technically, it is an engineering wonder, a double bridge with two levels, with cars rolling on the top level and trains passing on the lower level.
I almost forgot an essential thing: the bridge toll. Presently (autumn 2013) it's 3 Euros or 14 lei Romania - Bulgaria and 2 Euro or 4 leva Bulgaria - Romania. Yup, the toll has always had a different price, although it's the same bridge.   
After crossing the bridge, we directly enter Ruse, and I recommend you spend a few hours visiting the city. 
      







marți, 1 octombrie 2013

Biserica fortificată Prejmer

Biserica fortificata Prejemer este probabil cea mai dezvoltată și complexă construcție de acest tip, motivul fiind poziția ei geografică. Aflată la sud-est de Brașov, localitatea Prejemer se află în prima linie, expusă tuturor invaziilor dinspre sud, pe Valea Teleajenului, sau dinspre est, prin Pasul Buzăului. Așa stând lucrurile, sașii din Prejemer au construit în timp cea mai bine aparată biserică fortificată, dotată cu mai multe rânduri de ziduri sși spații uriașe de depozitare pentru a putea rezista asediilor prelungite.
Zidurile sunt neobișnuit de înalte și de groase: 12 și respectiv 4 metri. Pentru a putea pătrunde în curtea principală trebuiau cucerite două tunele și două curți intermediare. Al doilea tunel este apărat de o formidabilă hersă din fier care putea fi prabușită peste potențialii atacatori. Legenda spune că a și folosit într-o astfel de manevră iar dintele care lipsește s-a înfipt în țeasta unui turc năvălitor. Poate este doar o legendă, dar cred că sistemul funcționa foarte bine. Partea superioară a zidurilor este prevazută cu un drum de strajă complet acoperit, cu guri de tragere și alte dispozitive defensive. Fortificația nu a fost niciodată cucerită.
Curtea este înconjurată de magazii, suprapuse pe 4 rânduri în unele locuri. Practic, cantități uriașe de grâne și alte resurse ale satului puteau fi adăpostite în incinta fortificației, împreună cu o parte dintre animale și bineînțeles populația. În prezent, unele magazii servesc drept muzeu, ca și la Hărman. Totuși, mie atmosfera de la Prejmer nu mi-a placut așa mult. Multitudinea aceasta de magazii construite pe zidurile înalte mi-a dat impresia unui stup, sau chiar a unui lagăr. Abia putea fi zarit cerul de înalte ce erau. Unghiul ideal pentru fotografierea bisericii este de asemenea greu de găsit. Cumva, perfecțiunea rece pe care a atins-o această cetate, construită de țărani, mi se pare de speriat.
Mult mai mult decât interiorul incintei, cam îngrămădită, mi-a plăcut biserica, în stil neogotic. M-a impresionat modul în care turnul octogonal se ridică parcă din neant. Parcă stă pe nimic, dar este susținută în cele patru colțuri de bolți ogivale din piatră masivă. Biserica este datată aproximativ din 1275 și astfel este printre cele mai vechi din Transilvania.
Fiind cel mai mare, mai bine păstrat și mai perfecționat ansamblu ecleziastic fortificat săsesc, Prejmer figurează din anul 1999 în lista UNESCO a patrimoniului universal. Împreună cu Biertan, este probabil cea mai faimoasă biserică fortificată din Transilvania.

Aici se încheie relatarea călătoriei, de fapt a concediului, din vara anului 2012. Două săptămâni care ne-au purtat prin cele mai frumoase locuri din Transilvania: Roșia Montană, Turda și împrejurimi, Cluj, palate aristocratice, Sovata, Sighișoara și biserici fortificate săsești din Țara Bârsei. Cu cortul, la căsuțe și la prieteni, cu un mic ajutor de la magazine discount precum Lidl sau Penny, cele două săptămâni au revenit la foarte competitiva sumă de 2.200 de lei, semn că se poate pleca în vacanță cu buget rezonabil spre redus, și vedea o sumedenie de minunății.
Urmează o serie despre un weekend în Cadrilater, la Turtucaia și Silistra! 

Prejmer fortified church

Prejemer fortified church is probably the most developed and complex structure of its kind, the reason for it being its geographic location.  Located south-est of Brasov, the village is first in line, exposed to all invasions coming over the mountains. From the south the Tealeajăn Valley, from the east, Buzău Pass. Thus, the Saxons of Prejmer have built over several centuries the best defended fortified church, with several rows of walls and huge storing space to withstand prolonged sieges.
The walls are unusually high and thick:12 and 4 meters respectively. In order to get to the main courtyard, one had to take two tunnels and two other courtyards.  The second tunnel is defended by a formidalbe "hersa" which could be lowered over the eventual assailants. A legend says that it lost a barb when it struck a Turk's head. Maybe it's just a legend, but I think the system worked very well. The upper level of the walls are hollow, with a corridor runing the whole length. It has shooting holes and other defense systems. The fortress has never been taken.
The courtyard is surrounded by storage boxes, built on four levels in some places. Huge amounts of grain and other resources could be stores, along with part of the livestock and of course the village population. Today, some of the storage space is used as a museum, like in Hărman. However, I didn't like Prejmer as much as the former. The multitude of storage boxes perched on several levels all around the high walls look like a giant hive or even a prison. One could barely make out the sky above. The ideal angle to photograph the church is also hard to find. Somehow, the pentru fotografierea bisericii este de asemenea greu de gasit. Somehow, the cold perfection this fortification has reached, although built by peasants, gives me the shivers.
I liked the church itself much more than the rest of the interior precinct, which looks crowded. It is gothic, impressive with its octogonal tower which seems to float in the air. In fact it is supported on its four corners by vaults built in solid stone. The church dates back to around 1275 and is one of the oldest in Transylvania.
Being the biggest, the best kept and the most elaborate Saxon fortified church, Prejmer is since 1999 on the UNESCO World Heritage List. Along with Biertan, it is also probably the most famous.

Here ends the storytelling of our roadtrip in the summer of 2012. Two weeks in which we have seen some of the most beautiful places in Transylvania: Roșia MontanăTurda and surroundings, Clujaristocratic palacesSovataSighișoara and Saxon fortified curches from the Brașov area. Using our tent, small camp houses or staying with friends, with a little shopping at hard discount supermarkets like Lidl or Penny found on the way, in two weeks we spent 2.200 lei (around 500 Euros), so a reasonable or even reduced budget is enough to see a wealth of beautiful places.
Up next is a series on a weekend in Southern Dobruja, in Tutrakan and Silistra!