marți, 15 iulie 2014

Mânăstirea Brâncoveni

Anul acesta se împlinesc, pe 15 august, 300 de ani de la martiriul Brâncovenilor. Constantin Brâncoveanu, cei 4 fii ai săi Constantin, Ștefan, Radu și Matei și sfetnicul Ianache au fost executați la Constantinopol de turcii dornici să-i ia fabuloasa avere strânsă în 26 de ani de domnie (1688-1714). 
Însă în timpul lungii sale domnii și scurte vieți, Constantin Brâncoveanu a lăsat nenumărate mărturii culturale și spirituale pe tot cuprinsul Țării Românești. Cele mai vechi se află în Oltenia, locul de unde se trage marea și ilustra familie boierească și ulterior domnească a Brâncovenilor. Mânăstirea ce le poartă numele a fost întemeiată în jurul anului 1570 de jupânița Celea, străbunica domnitorului. 
Între anii 1634 - 1640, domnitorul Matei Basarab și Preda Brâncoveanu, bunicul lui Constantin, refac mânăstirea. 
La rândul său, Constantin Brâncoveanu construiește biserica pe care o putem vedea astăzi. Lucrările le organizează chiar fii lui cei mari, Constantin și Ștefan. 
În pridvorul bisericii poate fi văzut mormântul lui Popa Șapcă din Celei, revoluționar pașoptist și stareț al mânăstirii. 
Bunicul domnitorului - Preda Brâncoveanu, tatăl - Papa Brâncoveanu, mama - Stanca Brâncoveanu și fratele - Barbu Brâncoveanu sunt înmormântați în biserică iar în pronaos poate fi admirat un prețios portret votiv al ctitorilor. 
La mânăstire se ascunde o comoară, nu comoara Brâncovenilor, după titlul omonim al lui Dumitru Almaș, ci comoara Mavrocordaților. Domnitorii Nicolae și Constantin Mavrocordat, tată și fiu, primii domni fanarioți în Țara Românească și Moldova au construit la sud de București Mânăstirea Văcărești, cea mai mare biserică medievală, minunat pictată și cu lucrări în piatră neasemuite, cântecul de lebădă al stilului brâncovenesc.
Vicisitudinile istoriei au transformat-o în închisoare (ca multe alte mânăstiri după secularizarea lui Cuza) și ghinionul a făcut-o ținta ignoranței debile a lui Nicolae Ceaușescu, acesta decretând demolarea ei. Mânăstirea a fost distrusă între anii 1985 și 1987. Au fost salvate câteva fresce (expuse majoritatea la Muzeul Național de Artă din București), elementele din piatră și pietrele de mormânt ale domnitorilor înmormântați în mânăstire. 
Demolarea mânăstirii din ignoranță dictatorială este o pierdere uriașă pentru istoria și arta românească, dar așa cum nemții au reconstruit Frauenkirche din Drezda, nu am pierdut nădejdea că într-o zi vom reconstrui și noi, românii, cât mai fidel, Mânăstirea Văcărești. 
Multe elemente din pietrărie și câteva lespezi de mormânt din cele salvate au fost aduse la Mânăstirea Brâncoveni și adăpostite în beci, transformat în lapidariu. Un fantastic muzeu de artă s-a creat aproape spontan. Pot fi admirate o coloană cu solzi de la paraclisul lui Constantin Mavrocordat sau masivele coloane ale bisericii Mânăstirii Văcărești, cele mai mari realizate vreodată. 
Ironia face că rămășițele ctitoriei Mavrocordaților, familie care a contribuit mult la mazilirea și uciderea Brâncovenilor, să fie adăpostite în ctitoria acestora din urmă. 

Brâncoveni Monastery

This year we mark 300 years since the martyrdom of the Brâncoveanu princely family. Constantin Brâncoveanu and his 4 sons Constantin, Ștefan, Radu and Matei and his adviser Ianache were executed in Constantinople by the Ottomans who wanted to seize the wealth he accumulated in 26 years ruling over Wallachia (1688-1714). 
During his long rule and short life, Constantin Brâncoveanu left many cultural and spiritual landmarks in the country. The oldest ones are found in Oltenia, the birthplace of the illustrious noble and then princely Brâncoveanu family. The monastery bearing their name was founded in 1570 by lady Celea, the prince's great-grandmother. 
Between 1634 - 1640 Prince Matei Basarab and Preda Brâncoveanu, Constantin's grandfather, rebuilt the monastery. 
Then, Constantin Brâncoveanu built the church we can see today. His eldest sons, Constantin and Ștefan, oversaw the construction works. 
In the church porch there is the tomb of Popa Șapcă from Celei, a local leader of the 1848 Romanian Revolution, monastery prior in his old age. 
Constantin Brâncoveanu's grandfather - Preda Brâncoveanu, his father - Papa Brâncoveanu, his mother - Stanca Brâncoveanu and his brother - Barbu Brâncoveanu are burried in the church and in the nave there is a beautiful and historically important protrait pf the founders. 
A treasure is found at the monastery, a creation of the successors of Constantin Brâncoveanu: Nicolae and Constantin Mavrocordat, who ruled in Wallachia and Moldova. They built the largest medieval monastery in Bucharest, Văcărești, south of the capital. It was beautifully decorated in the Brancovenesque style with beautiful frescoes and carved stones. History's troubles transformed it into a prison (like many monasteries at the end of the 19th century when their assets were nationalized with Prince Cuza's reforms), then into Ceaușescu's target, who in an ignorant folly decided to demolish it. Between 1985 and 1987 the Văcărești Monastery was wiped out. Only fragments of frescoes, some stone works and tombstones were saved. 
The demolition is a huge loss for Romanian art and history, but I hope that we shall one day rebuild Văcărești Monastery the way the Germans rebuilt Frauenkirche in Dresden.
Many stone elements and a few tombstones were brought at the Brâncoveni Monastery for safe keeping. A fantastic museum was thus built, almost spontaneously. In the cellar can be admired a scaled column from the Văcărești chapel or one of the massive columns from the main church, the largest ever crafted. 
The irony is that the remains of the creation of the Mavrocordat princes, who contributed to the removal and subsequent execution of the Brâncoveanu family, are sheltered by the latter's foundation. 

turnul clopotniță de intrare / the belltower

poarta de intrare / the front gate

turnul clopotniță văzut din incintă / the belltower seen from the courtyard

mânăstirea este împodobită cu flori / many flowers decorate the alleys of the monastery

biserica / the church

chilii ridicate cu un an înaintea Revoluției / old nun cells built one year before the 1848 Revolution 

chiliile / the nun cells

biserica / the church

mormântul lui Popa Șapcă / the tomb of Popa Șapcă

                                          mormântul lui Popa Șapcă / the tomb of Popa Șapcă


poarta de intrare bogat decorată și pisania / the richly decorated front entrance and historic inscription

portret votiv cu familia Brâncovenilor / the portrait of the founding family, Brâncoveanu

"Aici zac oasele răposaților întru Duhul Sfânt, fericit jupan Preda Vel Vornic Brâncoveanul și al fiului său Papei postelnic. Cărora li s-a întâmplat perire: întâi Papei postelnicul în zilele lui Constantin Șerban Voevod, pe vreame ce s-au rădicat dorobanții și călărașii hoțește asupra Domnu-său și a neamului boeresc, atunci au ucis pre Papa Postelnicul fiind leat (7163) iar pre tată său Preda Vornicul, l-au ucis Mihnea Vodă cel Rău în casele domnești în Târgoviște, nefiind vinovat nimic. Și s-au pus această piatră de dumneaei jupâneasa Stanca Cantacuzini, care au fost jupâneasă Papei Postelnicul, Meța iunie 8 zile leat 7176 (1688)"

 "Here lay the bones of sir Preda the Governor Brâncoveanul and his son Papa Seneschal, protected by The Holy Spirit. Death came upon them: first Papa during the times of Prince Contantin Șerban, when the merceneries treachearously revolted against their Lord and their noblemen. Then they killed Papa Seneschal in the year 7163 (since the beginning of the world). His father Preda was murdered by Prince Mihnea the Bad in the Princely Court of Târgiviște, innocent of any bad deed. This stone was laid by Stanca Cantacuzini, the widow of Papa, on June 8th year 7176 (1688)"

mormântul lui Grigore Ghica II și al soției sale, 1752 / tomb of Grigore Ghica II and his wife, 1752

Grigore Ghica II a domnit de 4 ori în Moldova și de 2 ori în Țara Românească, astfel piatra lui de mormânt este inscripționat cu stemele celor două țări 
Grigore Ghica II ruled four times in Moldova and twice in Wallachia, thus his tomb is marked by the heraldry of the two principalities

alte pietre de mormânt medievale salvate din mânăstirile din București demolate de Ceaușescu
other medieval tombstones salvaged from Bucharest monasteries demolished by Ceaușescu

alte pietre de mormânt medievale salvate din mânăstirile din București demolate de Ceaușescu
other medieval tombstones salvaged from Bucharest monasteries demolished by Ceaușescu

coloană cu solzi din Paraclisul Mânăstirii Văcărești, ctitorit de Contantin Mavrocordat 
column with scales from the chapel of the Văcărești Monastery, built by Prince Constantin Mavrocordat

coloană din biserica mare a Mânăstirii Văcărești, cea mai mare coloană brâncovenească sculptată vreodată
column from the main church of Văcărești Monastery, the largest brancovenesque column ever sculpted

vedere spre mânăstire / view from the access road above

miercuri, 9 iulie 2014

Mânăstirea Călui

Cine nu cunoaște povestea "Întâmplări de pomină văzute din Turnul Chindiei" de Dumitru Almaș... a pierdut ceva frumos în vremea copilăriei. Autorul povestește duelul dintre Stroe Buzescu și fiul hanului tătar pentru a decide soarta bătăliei dintre cele două oști fără mai multă vărsare de sânge. Duelul a fost privit, ca prin magie, de soția lui Stroe, doamna Sima, din turnul Curții Domnești de la Târgoviște - pentru că bătălia avea loc la Teișani, pe Valea Teleajenului, ascunsă de văi și păduri. Stroe iese învingător al duelului, dar este ucis până la urmă de veninul în care mârșavul tătar își înmuiase iataganul... Istoria românilor conține astfel de povești cu feți frumoși și zmei, pentru cine are curiozitatea și răbdarea să le descopere. Și nu, nu au nevoie să fie demitizate de Lucian Boia. 
Mai târziu am citit poate cel mai reușit roman al scriitorului nemțean, "Frații Buzești", unde este evocată moșia Buzeștilor de la Călui, curtea boierească, o "culă bolovănită" și o biserică. Multă vreme am crezut că nu mai exista nimic din ele, dar am aflat între timp că meleagurile Buzeștilor se ascund undeva în Olt, la nord de Balș. O zonă sălbatică, fără semnal. 
Când am sosit, primul lucru pe care l-am făcut a fost să ignor zburătura de nouă biserică a mânăstirii. Cum pot oamenii să ridice asemenea urâțenii lângă "vetrele istoriei românești", cum le numea Almaș? 
Curtea boierească a Buzeștilor, astăzi Mânăstirea Călui, este surprinzător de bine păstrată. Este împrejmuită de ziduri groase de cărămidă, cu contraforți. În fața bisericuței vechi se află morminte boierești iar în pronaos sunt înmormântați Radu și Preda Buzescu, frații cei mari, morți în 1610 și 1608. Stroe Buzescu, mort în Bătălia de la Teișani din 1602, a fost înmormântat la Mânăstirea Stănești din sudul județului Vâlcea. 
În mânăstire puteți admira un mare portret votiv cu toți Buzeștii (boierii și soțiile lor) precum și portretele domnitorilor contemporani Mihai Viteazul și Petru Cercel, cu familiile lor. 

Călui Monastery

Romanians who don't know the story "Memorable events seen from Chindiei Tower" by author Dumitru Almaș... missed something in their childhood. It relates the epic duel between captain Stroe Buzescu and a Tartar Chieftain to decide the fate of the battle between their two armies without further bloodshed. Stroe's wife, Sima, standing on top of Chindiei Tower in Târgoviște, magically saw the battle, although it was happening far away, on the banks of the Teleajen river. Stroe won the duel, but died a few days later  of his wounds, because the Tartar had treacherously dipped the tip of his sword in viper venom. 
Romanian history has such legendary episodes, ready to be discovered by those fond of reading, and they need no deconstruction by modern historians like Lucian Boia. 
A few years later I read perhaps the best novel written by Almaș, "The Buzești Brothers", recounting their lives from childhood to the death of Stroe in the duel. The heroic captains of Michael the Brave grew up on their domain at Călui, where they had their stronghold and their church. For a long time I thought they did not exist anymore, until I found out they were preserved as a monastery, Călui, close to the small town of Balș, Olt county. A back road leads to the monastery on a long forested valley. Cell phone signal is weak there. 
When I reached the destination, the first thing I did was ignore the huge modern church built near the old monastery. I'm appalled at such disfigurement of Romania's most relevant historical sites. 
The monastery itself, former boyar residence, is well preserved. The dwellings are protected by high brick walls with buttresses and the church is found in the middle, like in any boyar or princely dwelling of the time. The tombs of the Buzescu family are found in front of the church and in the nave. The most prominent are Radu and Preda Buzescu's, the elder brothers, who died in 1610 and 1608 respectively. Stroe Buzescu, who died of his wounds after the battle of Teișani in 1602 was buried at another monastery nearby, in Stănești, southern Vâlcea county. 
In the monastery there is a large portrait of the Buzescu family, the boyars and their wives. The portraits of their Princes at the end of the 15th century, Michael the Brave and Petru Cercel (Pentru the earring wearer) are also shown, surrounded by Michael's family.  

Mânăstirea Călui / Călui Monastery

clopotnița de la intrare / the belltower ant the entrance

zidul cu contraforți / brick walls with buttresses

morminte în fața bisericii / tombs at the entrance of the church

monument celor trei frați Buzești / monument to the three Buzești brothers

în pronaos sunt mormintele lui Radu și Preda Buzescu / elder brothers's tombs Radu and Preda Buzescu are found in the nave

curtea boierească / ruins of the boyar dwellings

biserica / the church

turnul clopotniță / the bell tower

turnul clopotniță / the bell tower

Mânăstirea Călui / Călui Monastery

miercuri, 2 iulie 2014

Școala de vară "Primul Pas Unionist" de la Venus - iunie 2014

Anul acesta a fost organizat recensământul populației în Republica Moldova, iar asociația Tinerii Moldovei a desfășurat o amplă campanie de informare a populației în toate raioanele - campania "Primăvara se numără românii" - pentru ca oamenii să știe că au opțiunea să declare la recensământ că sunt români și vorbesc românește. Au fost implicați sute de voluntari, iar cei mai merituoși au primit premiu o excursie la Școala de vară "Primul Pas Unionist" din stațiunea Venus. Odihnă, distracție, plajă, dar și ocazia de a învăța multe lucruri noi. Celor peste o sută de voluntari din Republica Moldova, majoritatea liceeni și studenți, li s-au adăugat voluntarii unioniști mai vechi sau mai noi din România.
Inițial m-am gândit să nu vin! Întâi am înțeles că sunt invitați doar românii din Basarabia; pe urmă nu știam dacă chiar vreau să merg, ce planuri de weekend sau de concediu am... Mare prostie aș fi făcut dacă nu aș fi mers! Caravanele de anul trecut din România (campania "Aducem Basarabia acasă"), la care nu am participat, sau un anumit concert Texas ratat (deși mi s-a oferit invitație!), m-au învățat să nu mă mai auto-cenzurez, ci să dau curs oportunităților care se ivesc, (inclusiv celor neașteptate) pentru că altfel rămân ocazii ratate și regrete. Îndemnele la moderație uneori pur și simplu nu-și au locul, iar implicarea în tot ce înseamnă acțiuni unioniste, de mai bine de 5 ani, în afară că o am în sânge, mi-a adus printre cele mai frumoase trăiri și satisfacții, alături de oameni minunați. Dar să luăm lucrurile pe rând:
Școala de vară a fost organizată în două serii de cinci zile, cu două grupuri succesive. Dimineața aveau loc conferințe, dupămasa ateliere tematice iar restul era timp liber. Voluntari unioniști din toată țara au avut ocazia să facă cunoștință, pentru că mulți se știau doar de pe internet.
De când mă ştiu, în tabere sunt în elementul meu. Nu pot sta locului și îmi vine să vorbesc cu toată lumea, iar tabăra aceasta nu a fost o excepție. Echipa de primire și-a făcut foarte bine treaba, Sabin se ocupa de repartizarea camerelor. Casa noastră pentru următoarele 4 zile a fost Hotelul Rodica, cu condiții modeste dar mulțumitoare pentru nevoile noastre. Șederea aceasta a însemnat pentru mine cea mai lungă perioadă la mare de când eram copil, pentru că în ultimii ani am stat doar weekendurile. Dar, pe de altă parte, pentru mulți basarabeni, această tabără era primul contact cu marea...
Recepția a fost pentru noi și "centru de comandament" și magazin unionist. Trezirea se dădea cu goarna (portavocea setată pe sirenă), de obicei de George. Mai mult în glumă, că majoritatea eram deja treji pentru micul dejun cu sanvișuri. Portavocea se auzea și de pe plajă, am testat într-o zi când am întârziat la atelier! Prânzul se servea la terasa "La Vulturul" unde am terorizat un chelner simpatic dar debordat. Seara, cina era în regim ostășesc: grătar și tocană la ceaun. Conferințele erau organizate la Hotel Diamant din Cap Aurora. Toți cei menționați au donat, ajutat, pus la dispoziție sau permis prin diferite mijloace organizarea acestei școli de vară. Restul l-a suplinit munca și inventivitatea voluntarilor Acțiunii 2012 și Tinerilor Moldovei, adevărați practicieni ai lozincii "prin noi înșine"!
Credeți că vremea frumoasă, marea și plaja ne-au deturnat de la treburile serioase? Nicidecum! Seria întâi a început școala cu ateliere, doar câțiva fani înfocați ai Simonei Halep, printre care mă număr și eu, rămânând în fața televizorului. Aveam și o scuză: finala, din păcate pierdută, era cu Sharapova. Spadasina Ana-Maria Brânză, care a restabilit o săptămână mai târziu scorul la general 1-1, a explicat cel mai bine care e ideea în contextul rivalității istorice cu Rusia.
Eu am fost în atelierul "Tehnici de răspândire a informațiilor", coordonat de Mădălina. De exemplu: noi avem o idee: Unirea! Cum o transmitem la cât mai mulți oameni? Au fost multe alte ateliere interesante, printre care cel de blogging, arta stradală, management de proiecte, gestiune resurse umane, jurnalism civic, relația cu presa sau chiar aspecte mai tehnice precum filmare și editare video.
Conferințele de dimineață au fost interesante. Europarlamentarul Monica Macovei a explicat funcționarea instituțiilor europene unei asistențe mai mult interesate de unirea celor două state românești. Ulterior a admis și dumneaei că unirea reprezintă o soluție pentru Republica Moldova în parcursul ei pro-occidental, pe care România îl urmează de 200 de ani.
A doua zi domnul Marius Diaconescu, lector universitar la Facultatea de Istorie din cadrul Universității București a ținut prezentarea "Unioniștii din Ardeal și înfăptuirea Marii Uniri", prezentare cu multă vervă, presărată cu regionalisme și exemplificări din romanele lui Rebreanu, pe care cei mai mulți basarabeni le-au citit, deși peste Prut e penurie de cărți românești. Ca ardelean, am rezonat foarte mult cu prezentarea domniei sale.
Următoarea zi ne-a vorbit profesorul Radu Baltasiu de la Facultatea de sociologie, despre "Geopolitică și conștiință națională". Cursul de științe politice a fost binevenit, chiar dacă împănat cu expresii precum "soft power" sau "proiecție a puterii" care au necesitat explicații suplimentare pentru numeroșii liceeni din asistență.
În următoarele zile au mai fost la școala de vară parlamentarii Eugen Tomac, Ovidiu Raețchi sau Remus Cernea.
Un aspect foarte important al școlii de vară, așa cum spuneam, a fost faptul că ne-am cunoscut mai bine între noi, cei ce ne dorim să ducem la bun sfârșit proiectul unionist. Am avut ocazia să discut cu contingentul important de la Pitești, pe care până acum îl știam mai mult de la marșuri și de pe net, am descoperit că și Botoșaniul are un grup unionist foarte mare și am revăzut grupul dinamic de la Vaslui, cunoscut la marșuri sau la Universitatea de Vară de la Izvoru Mureșului de anul trecut.
În mod special am căutat să discut cu basarabeni. Unele grupuri erau compacte, provenind din același oraș, de exemplu Chișinău sau Călărași, iar printre ei se aflau tineri mai deschiși la vorbă, precum Vlad, Alexandru sau Victor. Am făcut cunoștință cu Iulia și Nicu din Bălți, stabiliți de mai mulți ani la Iași, care ne-au povestit lucruri incredibile despre cum au trăit ei tulburările de la 7 aprilie 2009. De asemenea am vorbit într-o seară cu Mariana și Mihaela din Edineț, respectiv Telenești. Edineț e raionul de care am fost responsabil să mă interesez în primăvară: cum se desfășoară campania de informare desfășurată sub coordonarea Otiliei, o liceancă olimpică din Târnova. Mariana, din Fetești, a fost în echipa ei și am fost foarte curios să-mi povestească mai multe lucruri concrete despre informarea populației om cu om, sat cu sat, stradă cu stradă, ce bucurii sau ce neplăceri au avut.
Am aflat că la 25 de ani de la căderea cortinei de fier încă sunt prea puține cărți în română în Basarabia, că Neagu Djuvara, fenomen mediatic la noi, nu a trecut încă Prutul și este necunoscut chiar și olimpicilor. Pentru mine asta înseamnă că pe Prut mai subzistă o cortină de fier a culturii, că informația și cultura încă nu circulă liber și firesc în tot spațiul românesc. (Culmea este că m-am întâlnit întâmplător cu domnul profesor în următoarele zile și l-am informat despre această discrepanță, după care am scris la Humanitas. Dumnealor au avut amabilitatea să-mi răspundă: criza nu le-a permis să se extindă peste Prut, dar colaborează cu librăriile de acolo și fac și donații după posibilități). Am fost foarte înduioșat față de această simplă cerere de cărți românești, pentru că iată, sunt oameni care au, dar nu citesc, alții ar citi dar nu au acces.
La final de tabără, îmi dau din nou seama că oamenii sunt cei care îmi dau cea mai mare motivație pentru înfăptuirea României cu Republica Moldova, oameni ca cei pe care i-am întâlnit la Venus, români care-și doresc să circule liber, să aibă acces la informație, să nu fie rupți de trenul european și care realizează că acest lucru e cel mai sigur posibil într-o Românie reîntregită, mai ales că sângele apă nu se face. Și este până la urmă logic: cea mai mare bogăție a Republicii Moldova sunt chiar oamenii, cum spunea jurnalistul economic Moise Guran. Tot Moise scria într-un interesant articol despre cele patru generații de români: generația resemnării, generația speranței, generația încrederii și generația înfăptuirii, clasate pe vârste. Nu aș trage linii etanșe între acestea, sunt convins că sunt fel și fel de oameni la orice vârstă (resemnați, sau dimpotrivă, angajați), dar ce-mi e mie clar este că la Venus am fost în prezența generațiilor care vor înfăptui Unirea!

Multumiri pentru fotografiile puse la dispoziţie de Ştefan Sabin, Vlad Bileţchi, Ion Dranicer, Nicu Postolachi, Adrian Lupu şi Valentin Popa. 

"The First Unionist Step" summer school in Venus resort, June 2014

This year there was a census in the Republic of Moldova, and the association Tinerii Moldovei (Moldova's Youth) organized an information campaign in all the counties, titled "Suntem români, vorbim românește" (We are Romanians, we speak Romanian) so that people may know that they have the option to declare themselves Romanians and the language spoken Romanian. Hundreds of young people volunteered and the prize for the most active ones was a place at "The First Unionist Step" summer school in Venus resort, by the Black Sea. Rest, fun, beach and the opportunity to learn many new things. Over a hundred Romanians from Bessarabia participated, along with several dozens of unionist volunteers from Romania.
First I thought I would skip it! I misunderstood that only volunteers from Bessarabia are invited. Then I wondered if it's sensible to go, how I should plan my vacation this summer... But passing this opportunity would have been a big mistake! The organized trips last year in the whole country (the campaign "We bring Bessarabia home") where I elected not to go, or the missed Texas concert (with free invitation offered at the last minute) have taught me to stop the self-censorship, to allow myself to say yes to (unexpected) opportunities, otherwise there will be missed chances and regrets. Sometimes taking it slow makes no sense and getting involved in unionist activities in the last 5 years or so, besides the fact that it's in my blood, has brought me some of the most intense sensations and satisfaction, amid great people. But let's take things one step at a time:
The summer school was organized with two groups of people, two sets five days each. In the morning there were conferences, workshops in the afternoon and the rest was free time. Unionist volunteers from all over the country got the chance to meet each-other. Many of them kenw each-other only from the internet.
In any summer camp, I'm like a fish in the sea. I can't stay in one place and I want to have the chance to talk to everybody. The welcome was flawless, especially Sabin, who gave us our room. Rodica Hotel was our home for four days. The conditions were humble but met our needs. For me it was also the longest stay by the seaside since childhood - these last years I only spent weekends at the beach. On the other hand, for some Romanians from Bessarabia, this was the first time they saw the sea.
The hotel reception was at the same time "command center" and unionist store. We woke up at the call of the bugle (a megaphone set on siren mode), usually George was eager to perform this task. It was more amusing than annoying, because most of us were already awake for breakfast. The siren was audible from the beach too, we were late once and heard it from there! Lunch was at the tarrace "La Vulturul" (The Eagle), where we drove crazy a rather likable but swamped waiter. Dinner was rather soldierly, with grill or a huge pot of stew. The conferences were held at Hotel Diamant in the adjacent Aurora Cape resort. All these mentioned donated, helped, put at our disposal or otherwise facilitated the organization of the summer school. The rest was done thanks to the work and ingenuity of the volunteers of Acțiunea 2012 (Action 2012) and Tinerii Moldovei, who implemented the Romanian historical slogan "by our own means".
If you think the good weather, sea and sand prevented us from doing our work, you are mistaking. We started our workshops on the first day, only die-hard fans of tennis player Simona Halep skipped the session to watch her lost Roland Garros final with Sharapova. There were stakes for us too, as sports rivalry with Russia is important. We set the score straight a week later when the Romanian women's sword team defeated the great eastern neighbor for the European title.
I participated at the workshop "Information distribution techniques", coordinated by Mădălina. For example, if we want to promote the Union, how do we get this message through to as many people as possible? There were many other interesting workshops, lile blogging, street art, project management, human resources management, civic journalism, relationship with the press or even more technical aspects like filming and film editing. 
The morning conferences were also interesting. Monica Macovei, European Parliament MP explained the functioning of the European Union institutions in front of an auditorium more interested in the immediate union of the Republic of Moldova with Romania. Ms. Macovei also admitted that the Union could be a viable solution for the Republic of Moldova, a way to firmly integrate into Europe, which was also Romania's historic struggle.
The next day, professor Marius Diaconescu, from the History Faculty of the Bucharest University presented "The national struggle of the Romanians of Transylvania and the realization of the Great Union". He presented with a lot of verve, with a lot of regional talk, examples from the classic Transylvanian author Liviu Rebreanu - also studied in Bessarabia in spite of the scarcity of Romanian literature. Originating from Transylvania myself, I related a lot to his story.
Another interesting presentation was made by professor Radu Baltasiu from the Sociology Faculty: "Geopolitics and national consciousness". The political science course was welcome, even though it contained expressions like "soft power" or "power projection" which needed some explaining to highschoolers.
The next days MPs Eugen Tomac, Ovidiu Raețchi and Remus Cernea also joined the summer schools and said a few words.
One of the most important aspects of the summer school was the fact that the volunteers got to know each-other. Myself I was happy to talk a bit more to the group from Pitești, that I knew mostly from rallies and from the internet. I also discovered that the northern town of Botoșani has a large group of unionist volunteers and I was glad to meet the group from Vaslui again, after having first met them at the Izvoru Mureșului Summer University last year.
I was especially keen to discuss with Romanians from Bessarabia. Some of the volunteers came in tightly knit groups, like the ones from Chișinău or Călărași. Some of them were more daring and sociable, likeVlad, Alexandru or Victor. I met Iulia and Nicu from Bălți, relocated in Iași in the last few years. They told us some pretty awesome stories from the April 7th 2009 revolts in the Republic of Moldova, how they and their families experienced the events. I also talked to Mariana and Mihaela, from Edineț and Telenești counties. Edineț is the county I kept in touch with during the information campaign in spring, coordinated by Otilia, an A student from the town of Târnova. Mariana, from the neighboring village of Fetești, was part of her team and I was curious to find out more about their experience combing the streets, interacting with people, how were their reactions, possible conflicts or happy encounters.
I found out that 25 years after the fall of the Iron Curtain, there are still not enough Romanian books in Bessarabia, that Neagu Djuvara, a media phenomenon in Romania, has not yet crossed the Prut and that there is still a cultural iron curtain drawn over that river. Information and culture still do not flow freely in the Romanian space. (The funny thing is that I ran into Professor Djuvara the next few days and told him about the situation. He told me I can write to Humanitas if I wish, which I did: they answered that the economic crisis unfortunately prevented them to open libraries in the Republic of Moldova, but they cooperate with local libraries and also occasionally donate). I was very touched by this simple request for Romanian books, for there are people who have plenty of them but don't read, on the other hand others would read but don't have access to books.
At the end of this wonderful experience, I realize again that it is the people who motivate me the most to pursue the union of Romania and the Republic of Moldova, people like the ones I met at the Venus summer school, Romanians like me who would like to travel freely, to have access to information, to be part of the European adventure, and who realize all this is possible in a reunified Romania, especially since we are all the same people. It's logical, the greatest asset of the Republic of Moldova are the people themselves, just like journalist Moise Guran said. This popular TV personality wrote a good article about four generations of Romanians and their traits: resignation, hope, confidence and fulfillment, broken down by age. I wouldn't draw strict lines between these generations, I'm sure people can be either hopeful or resigned in any generation, but it's clear for me that in Venus I saw the generations that shall make the Union reality!

I'd like to thank Ştefan Sabin, Vlad Bileţchi, Ion Dranicer, Nicu Postolachi, Adrian Lupu and Valentin Popa for the permission to use their photos. 

 Poză de grup cu seria întâi pe picior de plecare și seria a doua abia sosită.
Group picture with the first set about to leave and the second set just arrived.

 Drumul nostru cotidian spre conferințe sau plajă, după caz; în stânga noastră Victor, român basarabean. L-am luat cu noi cu mașina până la București. În câteva zile a vizitat toată capitala la pas, fotografiind și relatând cu pasiune experiența pe Facebook.
Our daily walk to the conference or to the beach, depending; on our left, Victor, a Romanian from Bessarabia. We gave him a ride to Bucharest. He visited the capital for a few days, enthusiastically photographing and recounting the whole experience on Facebook. 

 Grupul din Vaslui știe să promoveze noul model de tricouri: de la stânga la dreapta Andrei, Sebastian, Florin, Andreea și Paul.
The group from Vaslui knows how to promote the new T-shirt models: from left to right Andrei, Sebastian, Florin, Andreea and Paul.

 Grupul din raionul Călărași, Basarabia, nu se lasă mai prejos: Mariana, Costea, Tudorița, Mihai și Alexandrina.
This group from Călărași county in Bessarabia is just as great: Mariana, Costea, Tudorița, Mihai and Alexandrina.  

 Basarabia și România se întâlnesc... în valurile Mării Negre
The Black Sea's waves unite Romania and Bessarabia

Mai mulți tineri, cei mai mulți liceeni din Chișinău, din prestigioasele licee Gheorghe Asachi și Mihail Sadoveanu, printre cei mai implicați în atelierele seriei întâi: rândul de sus - Igor, Vlad, Bogdan, Alexandru și Denis, rândul de jos - Doina, Corina și Danna.
Some of the most active participants in the first series, a group of hischoolers, most of them from the prestigious establishments of Gheorghe Asachi and Mihail Sadoveanu, in Chișinău: higher row - Igor, Vlad, Bogdan, Alexandru and Denis, lower row - Doina, Corina and Danna. 

 Poza e neclară dar oamenii sunt de bază: Nicu și Iulia de la Iași, originari din Bălți, și Igor și Victoria din Chișinău.
The picture is blurred but the people are solid: Nicu and Iulia from Iași, hailing from Bălți, and Igor and Victoria from Chișinău

 Conferințele de dimineață într-un cadru mai neobișnuit, sala fiind pusă la dispoziție ca soluţie de ultim moment de Hotel Diamant.
Morning conferences in an unusual setting, with the room put at our disposal by Hotel Diamant as a last minute replacement.

 cu Nicu și Iulia la conferință / with Nicu and Iulia at the conference

 Odată cu încălzirea vremii, conferințele s-au mutat pe tesară. Dave captivează auditoriul seriei 2.
With the warmer weather, the conferences moved on the terrace. Dave is captivating the auditorium of the second set of the summer school. 

 Gazda noastră, Hotelul Rodica, decorat de Tinerii Moldovei.
Our home for the summer school, Hotel Rodica, decorated by Tinerii Moldovei. 

 Recepția s-a transformat pentru câteva zile în "Centrul de comandă".
The front desk was transformed in "The Command Center" for a few days.

 Tricouri și alte recuzite de vânzare pe www.magazin-romanism.ro
T-shirts for sale on www.magazin-romanism.ro

 Ședințe de organizare la care îi arătăm lui George tot sprijinul nostru. :)
Organizational meetings where we show George all our support. :)

 Atelierul meu, "Tehnici de răspândire a informațiilor", cu Mădălina, Vadim, Costea, Mariana, Iuliana, Ciprian și grupul din raionul Călărași.
My workshop, "Information broadcasting techniques", with Mădălina, Vadim, Costea, Mariana, Iuliana, Ciprian and the group from Călărași county in Bessarabia. 

Diana și Bogdan din Botoșani, împreună cu Doina și Alina din Ungheni, despărțiți doar de Prut.
Diana and Bogdan from Botoșani with Doina and Alina from Ungheni, separated only by the Prut.  

 Omniprezentă, Iulia ține o prezentare celor din seria a 2-a.
Ubiquitous, Iulia is giving a presentation to a group from the second set.
  
 Nicu la prezentarea de final, seria întâi. / Nicu giving the wrap-up presentation, first set.

 Unele sesiuni au fost ținute într-un cadru mai mult decât relaxant.
Some of the workshops were held in very relaxing premises.

 Atelierele de "Comunicare cu presa" și "Jurnalism civic", ținute de Liliana și Iulia (a 5-a, respectiv a 7-a pornind din stânga) cu Iulia din Iași/Bălți (4), Mariana din Edineț (6) și Mihaela din Telenești (9). Scriitorii de azi și de mâine.
The "Communication with the press" and "Civic journalism" workshops held by Liliana and Iulia (5th and 7th from the left side) with Iulia from Iași/Bălți (4th), Mariana from Edineț (6th) and Mihaela from Telenești (9th). Writers of today and tomorrow. 

Aspectele logistice: masa de seară se gătea la ceaun sau grătar. Legumele nu lipseau nici ele din meniu, din fericire pentru fete (că băieții sunt mai fripturiști de fel).
Logistic aspects: the evening meal was cooked with pot and grill. Vegetables were available too, luckily for the girls (for men will generally not refuse a well done steak).

 Tocană de cartofi cu porc și mămăligă. Din păcate imaginea e neputincioasă când e vorba să transmită gust. Potato and pork stew with polenta. Unfortunately, images are powerless to convey taste.

 Poate cel mai popular atelier: "Artă stradală". / Probably the most popular workshop: "Street Art".

 Și rezultatul, înfățișat cu mândrie de întreaga serie întâi.
And the result, shown with pride by the first summer school group.

 Prima serie la final, cu diplome de participare. Mai mult decât hârtia, faptele vorbesc.
The first set on their last day in summer school, with participation diplomas. However, paper is thin, actions are stronger. 

Soarele a fost generos cu noi în stațiunea Venus a Mării Negre. Deie Domnul să se ridice într-o zi și să vadă plaiurile românești reunite.
The sun was generous with us at the Venus resort by the Black Sea. May it rise one day and see the Romanian brothers and sisters reunited.