miercuri, 26 noiembrie 2014

Muzeul Ținutului Natal - Edineț

În orice loc ne-am afla, este interesant de vizitat muzeul local, oricât de mic, pentru că este cel mai potrivit loc unde să aflăm istoria specifică locului. Din acest motiv am ținut să vizitez Muzeul Ținutului Natal din orașul Edineț. L-am prins deschis pe ultima sută de metri, sau mai bine zis în ultimele 15 minute, sâmbăta dupămasa. Am făcut vizita pe repede-înainte, iar personalul a fost foarte amabil și mi-e deschis toate secțiile, fără grabă. Muzeul se închide la 17h în timpul săptămânii și la 15h în weekend, fiind închis lunea.

Small local museums are interesting because they unveil local history, that we often overlook. When I was in Edineț I really wanted to visit the Homeland Museum. I found it open for just 15 minutes a Saturday afternnon so I hurried to see what I could in such a short time. The personnel was very friendly and put no pressure, offering a tour of all the sections.
The museum is open until 17h on weekedays and until 15h in the weekend, Mondays closed. 

Muzeul este organizat în două clădiri, chiar în centrul orașului. Clădirea principală pare să fie un mic conac tipic pentru zonă, pentru că am mai văzut câteva clădiri similare, mai modeste. Acesta pare foarte bine întreţinut. Pe site-ul muzeului este precizat că a fost construită de un evreu care a donat-o statului spre a servi drept spital. Aici sunt secția de istorie și de istorie naturală.

The museum is organized in two buildings, the larger of the two looks like a town manor. I have seen some other more modest ones. This one looks well kept. On the museum site it is mentioned that it was built by a Jew who then donated it to the state to be used as a hospital. The manor houses the historiy and the national history sections.

 Lângă, se află o căsuță mai modestă, care adăpostește secția de artă populară. 
Vizitarea muzeului este GRATUITĂ. Da, gratuită, nu se plătește niciun sfanț! Deci dacă eram șocat de tariful nesemnificativ al muzeelor de provincie din România, iată că în Basarabia unele muzee sunt gratuite. Muzeul "este la balanța Primăriei Edineț", cum scrie pe site, adică depinde de primărie. Nu este un sistem bun, în opinia mea; un muzeu nu trebuie să fie 100% subvenționat de stat, el trebuie să fie susținut și din veniturile încasate de la public, să fie astfel venituri câștigate direct de obiectivul turistic propriuzis, prin propriul merit. Poate va fi așa la un moment dat în viitor.

In the same courtyard there is a smaller house, with the folk art section.
Visiting the museum is FREE. Yes, free of charge! If I was often shocked to see how cheap museums were in Romania, especially in small towns, it looks like in Bessarabia they are simply free. The museum "is balanced by the town hall", as it is mentioned on its site, which I guess it means that it is financed by them. I don't think it's a good system, with a museum being 100% subsidised by the State. Private revenues, from the public, should make part of its budget, to allow for some private initiative and reward.

 Dar să revenim la muzeu. După ce muzeografele m-au asigurat că este deschis, gratuit și că se poate fotografia în voie, am trecut repede prin săli. Nu știam unde să mă uit și ce să citesc mai întâi.

Getting back to the museum, I rapidly passed through all the rooms. I didn't really know what to read or look at first. 

 Iată, aici, imaginea unei case tradiționale, din secolul 19.
Here is a picture of a 19th century traditional house.

 Aici școala primară din Cupcini, al doilea oraș al raionului, în anul 1914.
And here we have the picture of the school in Cupcini, the county's second town. The picture was taken in 1914.

 Muzeul nu uită că nordul Basarabiei nu este la Briceni, ci la Hotin, la o aruncătură de băț de oraș, cu a sa cetate ce nu poate fi vizitată de taberele școlare din raion, în calea lor fiind o graniță. Copiii din Edineț pot măcar vedea Hotinul în imagini la muzeu, așteptând ocazia să vadă această cetate aprig disputată de români, turci şi polonezi, de-a lungul istoriei, și în realitate.

The extreme north of Bessarabia is also represented, and I don't mean the present northern limit of the Republic of Moldova, Briceni county, but the Hotin region. A mere 60 km from Edineţ, the mighty fortress, a crossroad of Romanian, Polish and Ottoman history, is now seldom visited by the schoolchildren of Edineţ: a border lies between them. They can only see it in pictures.

 O zonă a muzeului prezintă aspecte locale din secolul 19: imagini și obiecte. Orăşelul Edineţ a devenit mai important în acea perioadă, fiind situat pe drumul principal dintre Chişinău şi Cernăuţi.

An area of the museum is devoted to local history in the 19th century, when the town of Edineţ became more important, as a crossroad on the Chişinău - Cernăuţi road.

 Altă sală este dedicată secolului 20: războaiele mondiale, Basarabia interbelică și comunismul.

Another room is dedicated to the twentieth century: the world wars, interbellum Bessarabia reunited with Romania and the Soviet era after 1944.

 Păcat că nu am avut timp să mă uit pe îndelete pe imagini.

Unfortunately I did not have time for a proper visit.

 Am zăbovit mai mult asupra unor aspecte din Al Doilea Război Mondial, din păcate mai mult despre soldați din părțile locului care au luptat în armata roșie. În dreptul unora este menţionat că au luptat împotriva Japoniei, deci în vara anului 1945.

I stopped a little to look at pictures from World War II. It is more about local men who served in the Red Army, some of them in the campaing against Japan in the closing staged of World War 2.

 La secția de istorie naturală am putut vedea exemplare din fauna locală, de exemplu mistreți, vulpi, căprioare sau animale mai mici.

At the natural history section there are many stuffed animals from the local fauna: boars, foxes, deer or smaller animals.

M-a impresionat talia acestui pește: un crap ce se găsește și în iazurile piscicole din partea locului.
O altă sală prezenta resursele minerale ale zonei, mai ales piatra de cotileţ, din care sunt construite multe din clădirile din oraş, de exemplu cinematograful sau consiliul raional.

I was impressed by the size of this fish, carp that can be found in local ponds.
Another room showcased the mineral resources of the area, like stone quarries.

 Secția de artă populară este și ea foarte interesantă. Pereții sunt pictați cu scene rustice. Este înfățișată atmosfera caracteristică a satului românesc.

The folk art section is also very interesting. The walls are decorated with rustic scenes. The characteristic atmosphere of the traditional Romanian village is recreated. 

 șemineuri și monumente funerare...
chimneys and tombstones...

 olărit și coșuri de nuiele...
pottery and wicker baskets...

 costume populare...
traditional costumes...

 lada de zestre...
chest of drawers...

 broderii...
embroideries...

...și chiar decorații din tablă din cele folosite la burlane sau la fântânile de pe ulițe. 
Când sunteți în oraș, nu ocoliți muzeul pentru o scurtă călătorie în timp, în ținutul Edineț.  

and even sheet metal decorations which are used for decorating gutters or fountains. 
When you are in town, don't miss the museum: you can travel back in time in the Edineţ homeland.

miercuri, 19 noiembrie 2014

Grădina publică "Vasile Alecsandri" din Edineț

Piesa de rezistență în Edineț este fără doar și poate Grădina publică "Vasile Alecsandri", un parc aproape la fel de mare ca orașul. Uneori, chiar și la oraș, tot natura este atracția principală.

Edineț's main asset is undoubtedly the "Vasile Alecsandri" park, which is almost as big as the town. Nature can be the main attraction even for a town.

Intrarea principală se află în spatele Consiliului raional. Mai sunt și alte intrări, dinspre Casa raională de cultură sau dinspre liceul Mihai Eminescu.
The main entrance is behind the County council. There are other entrances, from the Community center or the Mihai Eminescu high school.

Aleea principală se îndreaptă spre o coloană, fiind străjuită de busturile unor autori clasici și de un viitor monument pentru soldații căzuți în războiul sovietic din Afganistan. 
The main alley leads to a column, flanked by the statues of classic authors and by a future monument to the soldiers who fell in the Soviet war in Afghanistan.

Cele patru statui de pe această Alee a Clasicilor sunt ale lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Eugen Coșeriu și Ion Bizdugan.
The four statues on this Classics Alley are those of Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Eugen Coșeriu and Ion Buzdugan.

Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu
Vasile Alecsandri and Mihai Eminescu

Capătul aleii este marcat, cam nepotrivit, cred eu, de un monument ce nu glorifică arta sau literatura, ci Revoluția din Octombrie și colectivizarea agricolă... Trist. Localnicii deja nu mai bagă în seamă monumentul, însă el glorifică evenimente istorice de tristă amintire, cărora chiar ei, sau bunicii lor, le-au căut victime... Istoria ne întâmpină la fiecare pas, dar noi deseori nu avem ochi să vedem sau urechi să auzim.

Along the alley there is a column, erected not to the glory of literature, but of the October Revolution and agricultural collectivization... Sad. The locals hardly notice it, but unfortunately, this monument glorifies horrific historical events which hurt them or their grandparents... History is all around us, but we hardly see or hear it.

Ca și la Chișinău, un bolovan ține locul unui viitor monument. În Piața Marii Adunări Naționale monumentului victimelor ocupației sovietice și ale regimului comunist, aici cel al soldaților căzuți în războiul din Afganistan. Nu trebuie uitat că în acel război au căzut și soldați basarabeni.

In Chișinău, a stone slab is installed in the Square of the Great National Assembly in the place where a monument to the victims of the Soviet occupation and the communist regime shall be erected. In Edineț, a boulder marks the spot of the future monument to the victims of the war in Afghanistan. Soldiers from Bessarabia fell in that war. 

Parcul este foarte mare, are 44 de hectare și datează din anul 1963. Eu aș fi crezut că e mai vechi, din secolul XIX.
The park is very large, 44 hectares, and was created after 1963. It looked older to me.

Aleea principală continuă spre un alt monument important: Maica îndurerată.
The main alley continues towards another important monument: the Grieving mother. 

Un șir impresionant de trepte duce spre esplanada monumentului.
An impressive row of steps leads to the monument platform.

Când am fost la Edineț vara trecută, vremea nu a prea ținut cu noi și asta s-a văzut în poze. De data aceasta am prins o superbă dimineață de toamnă.
When I was in Edineț last summer, the sky was cloudy and the pictures did not turn out so great. This time I enjoyed excellent weather in a clear autumn morning.

Fără niciun efort, cadrul era superb.
The setting was simply beautiful.

Cum am mai spus, îmi place foarte mult această statuie, o găsesc foarte expresivă. Aici se țin sărbătorile oficiale. La picioarele ei se depun flori și se aprinde flacăra în memoria eroilor căzuți.

As I mentioned before, I like this statue very much, I find it very expressive. Flowers are laid at its feet at official ceremonies and the flame in the memory of the fallen heroes is lit up.

Lângă, se află trei scene în basorelief: depunerea jurământului la drapel...
Right next to it are three scenes carved in stone: the oath by the flag...

asaltul...
the assault...

și înmormântarea celor căzuți.
and the burial of the dead.

Sunt de asemenea mai multe plăci cu numele soldaților căzuți, probabil în al Doilea Război Mondial, scrise în rusă.
There are several stones with the names of the victims of the Second World War, in Russian.

Am zăbovit un ultim moment lângă monument, apoi am continuat plimbarea în parc.
After a while, I left the monument behind, continuing my visit of the park.

Deși toamna era târzie, mai erau culori din belșug.
Although it was late autumn, there was plenty of color left.

Parcul este destul de sălbatic și pe alocuri seamănă cu o pădure. Păcat că nu știu să recunosc toate soiurile de copaci, e o varitate destul de mare.
The park looks pretty wild, sometimes resembling a forest. Unfortunately, I could not recognize most trees, there is a lot of variety.

Am ajuns în capătul dinspre zona rezidențială a liceului Mihai Eminescu, unde fusesem în vară.
I reached the edge towards the residential area with the Mihai Eminescu high school, that I visited last summer.

Apoi m-am adâncit iar în parc.
Then I turned back in the depths of the park.

La un moment dat soarele a intrat în nori și atmosfera părea că se răcește.
At one moment the sun hid behind the clouds and the atmosphere chilled.

În depărtare, un om venea spre mine pe lângă o bicicletă.
In the distance, a man was walking beside his bike.

În mijlocul parcului se află un lac mare, frumos. 
In the middle of the park there is a beautiful lake.

În centrul lacului este o insuliță cu un mic castel. Nu am ajuns până acolo, parcul se întinde aproape pe întreaga lățime a orașului, în spatele bulevardului Independenței. Eu l-am prins toamna, târzior, dar sunt convins că este un loc superb în orice anotimp. Sper să-l mai revăd.

In the center of the lake there is a small island with a castle. I did not see it, the park was too large to visit in such a short time, spanning the whole town, behind Independence boulevard. I had the pleasure of seeing it in late autumn, with its specific colors. I'm sure it's superb in every season and I hope to see it again some day.

miercuri, 12 noiembrie 2014

Edineț

Edineț este cel mai măricel oraș din nordul Republicii Moldova, cu aproximativ 15.000 de locuitori, centrul raionului cu același nume, aflat pe Prut. Localnicii îi pronunță numele "Iedineț". În perioada interbelică purta simpaticul nume "Edinița". Am avut ocazia să-l vizitez de două ori, o dată vara aceasta cu  Caravana 4 "Trai mai bun" și din nou, dintr-o întâmplare absolut neașteptată, câteva luni mai târziu. Fotografiile sunt de la a doua vizită, când am nimerit o vreme superbă, cu cer senin, într-o frumoasă zi de toamnă.

Edineț is the largest town in the north of the Republic of Moldova, having a population of about 15.000. It's the seat of the county with the same name, on the Prut river. The locals pronounce its name "Iedineț". In the interwar era it had the nice name of "Ediniția". I had the chance to visit it twice, once this summer, with the "Better living" caravan and again, purely by chance, a few months later. The pictures are from the second visit, when I had a couple of days with perfect weather and clear skies. 

Ca orice oraș din Republica Moldova care se respectă, Edineț are o statuie a lui Ștefan cel Mare pe bulevardul principal, numit bulevardul Independenței. În spate este o școală.

Like any town in the Republic of Moldova with some sense of pride, Edineț has a statue of Stephen the Great on its main boulevard, which is called Independence Boulevard. 

Statuia pare un pic suprarealistă în ceea ce privește proporțiile. Sunt curios a cui este opera (când aflu, completez aici).

The statue is a bit surreal in proportions. I'm curious who built it (and I shall give the information here when I learn it)

Orașul se mai mândrește cu statuia unei lupoaice romane, lucru rar în republică, o inițiativă a primăriei, care a dorit să sublinieze originea latină a poporului român (deși am constatat că în Republica Moldova sunt foarte mulți dacomani).

The town also prides itself with the statue of a roman  she-wolf, with is pretty rare in the Republic of Moldova. It was installed by the town administration, which wanted to underline the latin origin of the Romanians. I know however that the Romanians in Bessarabia are perhaps more fond of Dacians than Romans.

Clădirea primăriei a fost cândva conacul Sofiei Cazifin, o boieroaică foarte bogată din partea locului care a trăit în a doua jumătate a secolului 19.

The Town Hall was once the manor of Princess Sofia Cazifin, a very wealthy landlady in the second half of the 19th century.

Orașul nu are doar statuie cu Ștefan cel Mare și cu lupoaica, acestea coexistă cu o statuie a lui Lenin. Cândva aflată în fața Consiliului Raional, după 1990 a fost trasă mai în spate, în dreapta clădirii, spre Grădina Publică Vasile Alecsandri. Așa-i cu statuile în Republica Moldova: în funcție de vremuri sunt aduse în față sau ascunse în desișurile vreunui parc: a se vedea exemplul statuii lui Ștefan cel Mare de la Chișinău. Aș putea chiar spune că statuile lui Lenin și ale lui Ștefan cel Mare se mișcă simetric în Republica Moldova: când una este adusă în față, cealaltă este trasă în spate, și invers. Să sperăm că Ștefan cel Mare nu va mai fi niciodată eclipsat de Lenin.

The town doesn't have only statues with Stephen the Great and the roman she-wolf, these coexist with a statue of Lenin. It was once in front of the County council, but after 1990 it was pulled in the back of the building, towards the Vasile Alecsandri Public Garden. That's the way things work in the Republic of Moldova, regarding statues: depending on the times, they are brought forward or hidden in the thickets of a park. That's what happened to the statue of Stephen the Great in Chișinău. I could even say that the statues of Lenin and Stephen the Great move symmetrically in the Republic of Moldova: when one is brought forward, the other one is pulled back, and vice-versa. I just hope Stephen the Great shall never again be eclipsed by Lenin.

Consiliul Raional și scuarul unde se afla statuia lui Lenin.
The County council and the square where the Lenin statue used to stand.

Tot pe bulevardul principal, vizavi de Consiliul Raional, se află un monument discret, dar care mi-a atras imediat atenția, fiind o cruce sculptată în stil medieval. M-a impresionat foarte tare când i-am citit dedicația: 
"Înălțatu-se această cruce spre slava Prea Sfintei Treimi și întru pomenirea Părintelui Sofian Boghiu născut în Cuconeștii Vechi 7 octombrie 1902 adormit la București la 19 septembrie 2002. Intră în mânăstire în 1926 stareț al mânăstirii Antim 1950-2002. Membru al mișcării duhovnicești Rugul Aprins. Deținut politic 1958 - 1964. Martiri: Preot Alexandru Dolișcinschi 1944, Nicolae Moroșan 1944, Nicolae Georgescu 1945, Preot Nicolae Boris 1961". 
Eroii martiri trebuie cinstiți, memoria colectivă trebuie restaurată.

On the main boulevard, on the other side from the County council, I saw a small monument, but which immediately caught my eye, since it was a cross sculpted in medieval fashion. I was very impressed to read the text etched in stone:
"This cross was erected in the glory of the Holy Trinity and in the memory of Father Sofian Boghiu, born in Cuconeștii Vechi on October 7th 1902, who passed away in Bucharest on September 19th 2002. He entered the monastic life in 1926 and was prior of Antim monastery between 1950-2002. Member of the spiritual movement 'The burning pyre'. Political prisoner between 1958-1964. Martyrs: Father Alexander Dolișcinschi 1944, Nicolae Moroșan 1944, Nicolae Georgescu 1945, Father Nicolae Boris 1961"
Martyrs must be honored and the communities' memory restored.

Lângă Consiliul Raional se află Muzeul Ținutului Natal Edineț, deschis în fiecare zi, cu pauză lunea.
Next to the County council is the Edineț Homeland Museum, open every day except on Mondays.

În aceeași curte se află Muzeul de Artă Populară, cu același program.
Right next to it is the Traditional Art Museum, with the same schedule.

Pe peretele Muzeului de Artă Populară este montată o placă în amintirea cuceririi romane. Astfel de plăcuțe am văzut și în alte localități din România, mai ales în Transilvania și am fost plăcut surprins să o găsesc și aici.

On the Traditional Art Museum there is a plaque remembering the Roman conquest of Dacia. I have seen such plaques in other towns in Romania, especially in Transylvania, and I was surprised in a positive way to find one here.

Pe bulevardul principal se află câteva clădiri mai măricele și interesante, de exemplu aceasta, părăsită, care are pe fațadă două basoreliefuri. Este fostul cinematograf al orașului.
On the main boulevard there are several rather big and interesting buildings, like this one, for example, with two reliefs. Unfortunately it is abandoned. It is the former town cinema.

Una este cu un ciobănaș.
One relief is that of a shepherd.

Cealaltă cu o țărăncuță. Stilul este socialist. Regret că această clădire este lăsată în paragină, arhitectural este valoroasă.
The other one, a peasant woman. I hope this building will be saved, it has architectural valor. 

Casa raională de cultură este de asemenea pe bulevardul principal și are de asemenea basoreliefuri, realizate în mozaic.
The Community center is also on the main boulevard and is decorated with mosaics.

Unul este o scenă agricolă...
One shows an agricultural scene...

...celălalt o scenă de gospodărie.
... the other one a domestic activities.

Lângă Casa de cultură am găsit un panou electoral, cu afișele unui partid de stânga. În Republica Moldova, ca și în România, este campanie electorală, pentru alegerile legislative. Miza este uriașă - alegerea direcției pentru 4 milioane de suflete; est sau vest. Răspunsul: pe 30 noiembrie, de Sfântul Andrei, apostolul românilor.

Next to the Community center I found a billboard with the posters of a left wing party. In the Republic of Moldova, like in Romania, there are elections. The stakes are high - choosing the direction for four million souls: east or west. The answer: on November 30th, on Saint Andrew's Day, the patron saint of all Romanians.

Prin oraș sunt panouri electorale cu principalele partide. Aici, unul ce promovează o direcție europeană, pe fondul unei clase cu copii frumoși și silitori. Inițial, din cauza uniformei cu vestuță neagră, am avut impresia că sunt îmbrăcați în ținută populară. E probabil o deformare pe fondul campaniei de la noi...

There are billboards with political parties in town. Here, one promotes an European orientation. on the backdrop of a classroom full of cute and hard-working kids. Initially, because of the uniform with black vest, I thought they were dressed in traditional folk costume.

Un alt partid face o campanie cu accente sociale. Deosebit de interesantă mi se pare imaginea folosită: copila este fericită, zâmbitoare, agățată de gâtul mamei, însă aceasta din urmă are o expresie tristă. Spre deosebire de copil, ea cunoaște greutățile vieții și asta i se citește pe chip. Reflectă bine realitățile Republicii Moldova. Într-adevăr, deocamdată, așa se crește în Moldova... cu zâmber cât ești copil, apoi cu o mină mai serioasă odată cu maturizarea.

Another party has a social message ("This is how we grow Moldova. Well paid jobs. Protected families. Respected women"). The image used in the campaign caught my attention: the child is happy, smiling, embracing her mother. The latter, however, has a sad face. Unlike her kid, she knows life's hardships and her expression reflects that. Indeed, this is how people grow in the Republic of Moldova, right now: happy and careless while still children, but burdened and worried as adults.

Un ultim panou, care nu este electoral. Este o reclamă cu un mesaj frumos, pe placul meu.
Am petrecut doar câteva ore pe străduțele din Edineț, profitând de vremea deosebit de frumoasă pentru o lună de noiembrie. Este un orășel al cărui centru se traversează în doar câteva minute. Merită totuși un popas pentru muzeele orașului și mai ales pentru piesa de rezistență: Grădina Publică Vasile Alecsandri, despre care voi povesti în cele ce vor urma.

The last billboard is not related to the elections. It is a commercial with a message that I like (A country united in the future). I spent only a few hours on the streets of Edineț, enjoying exceptionally good weather for November. The center of the town, the relevant part, you can cross it in a few minutes. However, it is worth visiting for its museums and for its main attraction: the Vasile Alecsandri Public Garden (soon to follow).