sâmbătă, 28 februarie 2015

Cetate

Anul trecut am fost să vizitez Vidinul, profitând de noul pod între Calafat și orășelul de la sud de Dunăre, construit de bulgari, cunoscut și cu numele de "Podul Noua Europă". Ideea este că România și Bulgaria sunt eminamente țări din "noua Europă", acea Europă decomunizată, recent reintrată în "familie", dar încă destul de necunoscută și considerată săracă.
Am vrut să vizitez Vidinul de când s-a inaugurat podul (14 iunie 2013), dar ocazia nu s-a prezentat imediat. În drum spre Vidin, am vizitat și câteva obiective turistice din sud-vestul Olteniei.

Last year I went to visit Vidin, in north-western Bulgaria, taking advantage of the new bridge between Calafat and that citiy. Built by Bulgaria, it's officially called the "New Europe Bridge". I came across this expression referring to countries in "New Europe", the former communist states, recently reintegrated in the "family" but still rather unknown and considered poor.
I wanted to visit Vidin since the bridge opened (June 14th 2013), but the occasion did not present itself right away. On the way to Vidin, I visited a few landmarks in south-western Oltenia.

Prima oprire a fost în orășelul Cetate, a nu fi confundat cu mai conoscutul Port Cultural Cetate, al poetului Mircea Dinescu. Localitatea poartă acest nume de cânt în apropiere au fost găsite vestigiile unei cetăți dacice. 
În centrul localității se află o veche și frumoasă statuie a domnitorului Alexandru Ioan Cuza. Din păcate, în spate, căsuța care găzduiește primăria a fost mutilată nemilos prin operațiunea de izolare termică...

The first stop was in the small town of Cetate, which must not be mistaken for the better known Cultural Port Cetate, where poet Mircea Dinescu maintains a well known cultural center. "Cetate" means "fortress", and it bears this name after a Dacian settlement which existed nearby.
In the central square there is a beautiful old statue of Prince Alexandru Ioan Cuza, under whose rule was created modern Romania, in 1859. Unfortunately, behind the monument, the town hall was seriously deformed by thermic insulation with styrofoam plaques, a real plague for old architecture in Eastern Europe.

Statuia lui Alexandru Ioan Cuza, de mai aproape. E superb executată și îmi pare rău că nu era indicat nicăieri autorul. Am aflat ulterior de la un cititor al blogului că este vorba de Eraclie Hagiescu (1873 - 1961).
A closer view of the statue. It is exquisitely executed and unfortunately the author was not mentioned anywhere. I found out later, from a reader of my blog, that his name is Eraclie Hagiescu (1873 - 1961).

Localitatea are și o biserică destul de mare.
The main church in Cetate is rather big.

În centru sunt câteva clădiri mai mari și mai frumoase, din păcate majoritatea mutilate și ele printr-o intervenție sau alta.
In the center there are a few remarkable buildings, but unfortunately most are altered by some modern interventions (doors, windows, insulation) 

Aici o altă clădire mai mare, un exemplu frumos de neoromânesc cu majoritatea elementelor originale păstrate. 
Here another one of the main buildings, in Neoromanian style, most of its original features preserved.

Cel mai mult mi-a plăcut monumentul eroilor, un model clasic, cu acvilă cruciată, de care am mai văzut, dar acesta are un nivel de detaliu deosebit și nu e deloc degradat de timp (sau de oameni - cum se mai întâmplă, cu rușine, uneori).
Pe monument sunt trecute numele eroilor căzuți, iar în medalionul din centru este fotografia sublocotenentului Dinulescu Grigore.

My favorite landmark was the monument dedicated to the Heroes of World War I. It's a classic model, with an Wallachian eagle. I have seen others, but this one is more detailed and well preserved, unaltered by time or shameless human actions.
The names of the fallen soldiers are mentioned on the sides, and on the main medallion is the name of Lieutenant Grigore Dinulescu.  

Îmi place faptul că monumentul indică în mod corect perioada Primului Război Mondial pentru România: 1916-1919, incluzând astfel Campania din Ungaria și luptele de pe Nistru împotriva incursiunilor bolșevice din primele luni ale anului 1919.

I like the fact that the monument indicates correctly the timeline for World War I in Romania: 1916-1919, including the Hungarian Campaign and the skirmishes on the Dniestr against Bolshevik troops in the first months of 1919. We entered the war later, but also had to fight until later for national unity.


Cinste, de asemenea, celor care au ridicat acest monument dedicat eroilor căzuți pentru înfăptuirea României Mari.

Blessed be the ones who erected this monument for the remembrance of the heroes who gave their lives for national unity. 

vineri, 20 februarie 2015

Portul Cultural Cetate

Am vizitat Portul Cultural Cetate, loc legat de numele poetului Mircea Dinescu, cel care l-a creat. 
Potrivit site-ului oficial, micul paradis de pe malul Dunării a pornit spre noul destin în anul 1996, când un fost port agricol, cu clădirile și facilitățile sale, au fost cumpărate de Dinescu, locul fiind transformat în centru cultural. În prezent găzduiește evenimente și artiști bursieri din diverse domenii (teatru, cinema, creație literară, sculptură, pictură, etc) și colaborează cu numeroase fundații culturale din țară și străinătate.
Eu aflasem de Portul Cultural Cetate de la emisiunile de Revelion transmise de acolo. Îmi amintesc, de acum vreo 5 ani, cum Dinescu ospăta invitații cu bucate tradiționale - purceluși la proțap, costițe savuroase, pastrame sifisticate - totul în acorduri lăutărești, spulberând concurența de prost gust, cu pițipoance și șmecherași, de pe alte canale.

I visited the Cetate Cultural Port, linked to the name of poet Mircea Dinescu, who created it.
According to the official site, the small paradise on the Danube bank received a new destiny in 1996, when the poet's foundation bought a small agricultural port with its buildings and facilities and turned it into a cultural center. It presently hosts events and artists who excel in different domains, like theatre, cinema, writing, sculpture, painting, etc... It cooperated with various cultural centers and foundations at home and abroad. 
I found out about the Cetate Cultural Port from New Year tv shows, which were broadcasted directly from there. I remember, about 5 years ago, how Dinescu threw feasts for his guests, with a variety of traditional food - roasted pigs, tasty ribs, sophisticated pemmican - all accompanied by fiddlers, crushing the competition which consisted of shows of poor taste with tarts and slicks.

La Portul Cultural Cetate se ajunge din localitatea Cetate, pe o șosea ce pornește la vale spre Dunăre, la monumentul eroilor.

At the Cetate Cultural Port you arrive by taking the street behind the heroes monument in the town of Cetate.

Călătorului i se înfățișează scutul de veacuri al românilor - Dunărea - în toată măreția ei. 

The traveler will then see the bulwark which guarded Romanians for hundreds of years - the Danube - in all its majesty.

Mai multe clădiri, modernizate cu gust, pot găzdui diverse evenimente culturale, precum proiecții de filme, reprezentații de piese de teatru... 

Several modernized buildings can now host various cultural events: movie projections or theater representations.

O pereche de copaci seculari. După frunză și scoarță, păreau ulmi, printre arborii mei preferați, pentru că îmi amintesc de copacii copilăriei din București, dintre care mulți azi nu mai sunt.

Here is a pair of century-old trees, elms, I think, one of my favorite. They remind me of the old trees which used to exist in my Bucharest neighborhood. Most were cut down these past years.

Un frumos exemplu de clădire neoromânească, înecată în verdeață.

Here is a beautiful example of Neoromanian villa, drowned in greenery.

Peste tot, pe pajiște, sunt expuse opere de artă contemporană. Mie, arta contemporană, fie îmi place, fie e groaznică și fără sens...

On the grass, everywhere, lie modern art pieces. For me, modern art is either fascinating or horrible and meaningless.

O fostă clădire administrativă a portului agricol a fost modernizată și extinsă, cu foarte, foarte mult bun gust. Ați observat ferestrele adăugate pe centru? Eu nu. 

A former administrative building of the agricultural port was modernized and extended. It has a lot of taste. One can hardly notice the added windows in the center.

Dar ce ziceți de fresca de sub streașină ce încinge clădirea? Restaurată sau creație nouă, nici eu nu-mi dau seama, dar arată impecabil. 

The fresco under the roof eave is also beautiful. I don't know if it's restored or added, but it's impeccable.

Un cioban, animale și ceva ce pare a fi un zeu al vântului... oare ce legendă o fi reprezentată aici?
(Un cititor al blogului a precizat că fresca înfățișează viziunea ciobanului Petrache Lupu de la Maglavit - ciobanului i s-ar fi arătat Dumnezeu, poruncind oamenilor să se lepede de păcate.)

A shepherd, animals and something that looks like a wind god. I wonder from what legend this picture comes from.
(One of my readers wrote me that the image probably shows the vision of Petrache Lupu, a shepherd from Maglavit. Supposedly, he had a vision of God, urging the people to free themselves from sin). 

"Cetate 2013 august - noiembrie"

"Cetate 2013 August - November"

O altă imagine ce pare extrasă dintr-o legendă, dar după mutre, nu sunt Argonauții.

Another image looks like it's taken straight out of mythology, but by the look of those faces, it is not the Argonauts.

Oare asta ce-o fi? Pare țepoasă.

What might this be? Looks like a prickly piece of art.

Opera mea de artă preferată. :) De fapt, nu prea glumesc, că mie îmi cam plac vehiculele istorice, chiar și cele agricole.

My favorite work of art. :) Actually, I'm not really joking, I like classic vehicles, even when it comes to agricultural machines.

Pe pajiște stăteau tolăniți, în raiul lor, câțiva câini blânzi, curați și binișor hrăniți.

There were several dogs on the premises, in what looked like doggy heaven for them. They were lying in the sun and looked gentle and well fed.

Se pare că îngerii sunt o temă majoră în portul cultural. Ei străjuiesc Dunărea și apără locul cu energia lor divină. Cred că asta a fost și intenția poetului, să creeze un spațiu de liniște, odihnă și creație, un spațiu ocrotit.

It looks like angels are a major theme of the cultural port. They guard the Danube and protect the place with their divine energy. I think that was the poet's intention, to create a quiet space, where one can enjoy tranquility, rest and create in a safe place. 

Pentru oricine se află prin zonă, pe la Calafat, o oprire la Portul Cultural Cetate pentru o cafeluță la soare este o idee excelentă!

For anyone traveling in the area, near Calafat, a stop at Cetate Cultural Port, to enjoy coffee, tee or a meal, is a great idea!

vineri, 13 februarie 2015

Bălți

Întâmplarea face că voi încheia șirul de relatări despre caravanele Trai mai bun prin Basarabia din vara anului 2014 cu orașul Bălți, văzut cu ocazia caravanei 4 spre Edineț. De fapt era să sar acest oraș, pentru că simțeam că nu l-am vizitat încă îndeajuns pentru a-l aborda. De asemenea, pentru că mi-e ușor antipatic. 
Până la urmă m-am răzgândit: deși nu i-am descoperit încă toate cotloanele, am fost în Bălți de suficiente ori pentru a-i parcurge centrul temeinic, iar la capitolul muzee: niciunul nu era deschis.
De asemenea, nu l-am mai sărit pentru că deși mi-e ușor antipatic, pentru motivele reamintite mai jos, totuși două recente vizite i-au regalonat blazonul, când am avut ocazia să reîntâlnesc oameni dragi  care învață chiar în acest oraș.  

Acesta este blazonul orașului, trimitere la faptul că pe timpuri era un târg de cai și de asemenea la populația răzășească ce a avut de prea multe ori ocazia de a apăra pământul Moldovei medievale cu arma în mână.


Așa arată bulevardul pietonal central - strada Independenței. Este chiar locul unde în 2012 am făcut cunoștință cu orașul și cu o gloată de românofobi ce aruncau cu ouă, pietre sau alte obiecte care mai de care mai periculoase - de unde antipatia mea inițială față de Bălți.

 
Într-adevăr, orașul este statistic al doilea ca mărime din Republica Moldova (100.000 de locuitori), mult înaintea următoarelor. Totuși, în afară de o duzină de blocuri de 10 etaje, împlântate ca nuca în perete în centrul orașului și un pic la periferii, Bălțiul este un vast sat cu case parter și străzi nu întotdeauna asfaltate. Chiar și așa, este foarte orgolios, revendicând titlul de "capitală a nordului". Industrializarea din a doua jumătate a veacului XX a adus în oraș o numeroasă populație rusofonă.

Orașul i-a rezervat un colțișor lui Taras Șevcenko, poetul național ucrainean.

Totuși, văzând că în pofida ifoselor, nu poate rivaliza cu capitala republicuței, Bălțiul s-a apucat să-și clădească propria alee a clasicilor. Mai are de lucrat, deocamdată e sub aleea clasicilor de la Edineț, de exemplu. 

Pe Aleea Clasicilor din Bălți sunt deocamdată doar 3 scriitori: Eminescu, Creangă și un Vieru ce-și alteaptă un tovarăș contemporan.

În apropiere, tot pe pietonală, se află Teatrul Național "Vasile Alecsandri"

Statuia omonimă se află în fața instituției culturale.

Totuși, să nu ne îmbătăm de prea mult românism: vizavi de Alecsandri, pe un frontispiciu, șade nederanjată diabolica triadă Marx, Engels și Lenin... Vremurile se schimbă greu la Bălți.

Orașul se mai "mândrește" și cu un tanc T-34 din Al doilea război mondial, fiind astfel "înfrățit" cu Tighina sau Tiraspol la capitolul monumente rusești belicoase.

Continuăm plimbarea pe pietonală și ajungem în Piața Independenței, la monumentul lui Ștefan cel Mare. Mai e de lucrat la pavaj... Bălțile sunt numeroase în oraș și un subiect constant de glumă pentru mine.

Mai recentă decât ați crede, statuia lui Ștefan cel Mare a fost ridicată în anul 2004, fiind opera sculptorului Gheorghe Postovanu și a arhitectului Vasile Eremciuc. Se remarcă prin bula suverană ce nu a fost niciodată în atributul voievozilor români, fiind un element împrumutat din Occident. Pe fundal, primăria.


Privire din spate asupra soclului din piatră de Cosăuți, pe un cer mult mai frumos decât cel din timpul verii.

Tot în Piața Independenței, pe bulevardul Ștefan cel Mare, se află Catedrala "Sfântul Nicolae".

Ridicată în 1795 în stil eclectic (un pic baroc, un pic neoclasic), este cel mai vechi edificiu din urbe. Clopotnița este mai recentă, fiind reconstruită în 1995 după modelul celei din perioada interbelică, ce poartă elemente arhitecturale neoromânești.

Interesant este că biserica era inițial destinată cultului catolic, dar din lipsă de enoriași, a servit de la bun început cultului ortodox. Se numără printre acele clădiri mai frumoase și mai impunătoare din Bălți.

Nu departe, pe bulevardul Ștefan cel Mare, este un monument dedicat victimelor deportărilor antisemite din Al doilea război mondial. 

Un pic mai încolo, galeria de onoare a orașului. Observați secera și ciocanul stilizate? Întreaga galerie este dedicată unor personaje din perioada sovietică...

În celălalt capăt al zonei centrale, la intersecția străzii Independenței cu 31 august 1989 (Ziua Limbii Române) se află biserica "Sfinții Constantin și Elena", obiectivul meu preferat din oraș. Este o bijuterie neoromânească, ridicată în perioada interbelică la inițiativa episcopului Hotinului Visarion Puiu, după planurile ahitecților Adrian Gabrilescu și Andrei Ivanov. După ce în perioada sovietică a servit drept depozit, recent a fost vopsită într-o stridentă nuanță de albastru, albastru rusesc, cum îi spun eu. Chiar și așa, caracterul profund românesc al arhitecturii nu poate fi deghizat iar speranța mea este că va veni ziua când românismul va putea fi din nou asumat deschis și senin la Bălți, în prezent oraș cu o numeroasă populație rusofonă. În acea zi se va da jos și spoiala de pe catedrala românească.

Ultima mea vizită la Bălți a fost în toamna anului 2014. Colega mea Ofelia a făcut câteva fotografii superbe într-o zi cu cer senin, pentru care îi mulțumesc. Cu ocazia acelor vizite (au fost două), eu am avut plăcerea de a revedea trei prietene din acest oraș: Natalia, Inga și Elena, din Tinerii Moldovei, care mi-au făcut ziua frumoasă, în totală contradicție cu experiența de cu doi ani în urmă. Natalia mi-a făcut spontan chiar un tur al orașului. Am văzut biserica armenească, din păcate închisă și un grup de case antebelice care au scăpat de bombardamentele și de barajele de artilerie care aun distrus aproape integral orașul în Al doilea război mondial. Era seară, nu se mai puteau face poze, însă am realizat că nu cunosc chiar tot despre acest oraș, dar drumurile mă vor readuce probabil în acest oraș al contrastelor.

joi, 5 februarie 2015

Mânăstirea Saharna

Mânăstirea Saharna este una dintre cele mai mari și mai importante mânăstiri basarabene pe Nistru, și am avut ocazia de a o vizita în cadrul Caravenei "Trai mai bun" nr. 6 spre Rezina.

Saharna Monastery is one of the biggest and the most beautiful Bessarabian monasteries on the Dniestr and I got to see it while on the "Better living" caravan to Rezina.


 Șoseaua care duce spre Saharna este marcată cu o foarte frumoasă răstignire, din tablă și vopsită în albastru, cum se obișnuiește în regiunea centrală a Basarabiei, la Rezina. 
The road to Saharna is marked by a beautiful cross, of sheet metal painted blue, very widespread in central Bessarabia.


Un mic semn pentru păstrarea ordinii între numeroșii turiști "debarcați" din autocare.
A small sign encourages tourists to use the parking lots when traveling to Saharna by bus.


La intrare este un frumos mesaj de bun venit.

There is a welcome sign at the entrance: "Welcome to the Holy Trimity Saharna monastery where peace and quiet reign, where you can relax, taking shelter from the swelling sea of life and understanding the Secret of a peaceful and gentle life with Our Lord Jesus Christ.


Dar sunt de asemenea reguli.

There are several rules as well, like wearing decent clothing, shutting down mobile phones, no filming or taking pictures, professional tourist guiding and generally no loud cries, laughter etc. 


Pentru cine nu știe să citească, există și vreo 8 pictograme. Fără băutură, fără fuste scurte, fără arme... etc.
In case the rules are not understood, there is also a large number of pictograms.


Chiar dacă fotografiatul este teoretic interzis, am făcut câteva poze pe aleile mânăstirii. Nu pot fi de acord cu o asemenea regulă aplicată pe întreg teritoriul mânăstirii.
Although photographing is in principle forbidden, I took some pictures. I cannot agree with this rule, applied even outdoors.


Cea mai impunătoare clădire este desigur biserica "Sfânta Treime", construită în 1818. Cel mai vechi schit de pe aceste locuri datează însă din 1776, fiind ctitoria călugărului Vartolomeu.
The church is beautiful and quite large. It was built in 1818 in the place of an older wooden church built by a monk, Vartolomeu (Bartholomew)


Această troiță este închinată "Eroilor ardeleni morți în războiu sfânt", fiind reprezentată stema Transilvaniei. Probabil se referă la Al doilea război mondial.
This cross is dedicated to "Heroes from Transylvania fallen in the holy war", with the transylvanian coat of arms. It probably refers to the Second World War when many soldiers fighting were from that province.


În pădurile din spatele mânăstirii o potecă duce spre o superbă peșteră în care curge o cascadă.
There is a path leading from the monastery, through the woods, to a cave where flows a beautiful waterfall.


Cascada de la Mânăstirea Saharna.
The Saharna warterfall. 



Deasupra mânăstirii se află dealul "Grimidon", pe care a fost clădită o capelă ce arată locul unde Maica Domnului i s-a înfățișat 

Above the monastery is "Grimidon" hill. There is a chapel there, where the Virgin Mary was once seen.


Mânăstirea Saharna văzută de la "Talpa Maicii Domnului". (foto: Ion Dranicer) 

The Saharna Monastery seen from the hill, also called Virgin Mary's heel. (picture Ion Dranicer)