sâmbătă, 31 octombrie 2015

Soroca

Prin mai, anul acesta, s-a terminat restaurarea cetății Soroca și foarte multă lume a mers la evenimentul de deschidere. Țin minte că era în weekendul de 16 mai, când la Chișinău a fost o uriașă manifestație unionistă, "16 mai uniți", pentru mine cea mai frumoasă de până acum.
Mulți prieteni de-ai mei din Chișinău au mers și ei în următoarele săptămâni, dar eu am scăpat ocazia. De fapt ei mergeau doar peste zi, pe fugă, iar eu voiam pe îndelete. Nu îmi place să fiu zorit la obiectivele istorice. Ocazia s-a prezentat din nou, la scurt timp.

The restoration of the Soroca fortress was finished this year and many people went to its grand opening. I remember it was in the weekend of May 16th, when in Chișinău there was a huge pro-union rally, called "16 more united". For me, it is still the most beautiful pro-union rally.
In the next weekes, many of my friends in Chișinău went to see it, but I missed the opportunity. Actually, they intended to make only a quick one day trip, and I wanted to take my time. I don't like to be rushed when it comes to visiting historic places. The occasion presented itself again shortly.

De la București la Chișinău sunt aproximativ 450 de kilometri și de acolo la Soroca mai sunt, aproximativ, 170 de kilometri, dar drumul este foarte bun, pe lângă Orhei și Florești. Sunt zone pe care le cunoșteam de anul trecut, din Caravana Tinerilor Moldovei "Trai mai bun" Soroca. Pe atunci prinsesem vreme proastă și cetatea închisă pentru șantier. Neprevăzut, eram din nou în locurile care mi-au plăcut atât de mult, la foarte puțin timp. Așa se întâmplă lucrurile, câteodată, și poate e mai bine așa.

From Bucharest to Chișinău there are approximately 450 kilometers and from there to Soroca there are 170 more. The road is very good, passing through Orhei and Florești. These are places I know from last year's Youths of Moldova "Better living" caravan in Soroca. The weather was bad, then, and the fortress was also closed for the restoration works. Unexpectedly, I was again in the places I appreciated so much, and only a short time had passed. This is how things happen, sometimes, and maybe it's all the better.

Acum vremea era excelentă și cetatea parcă nou-nouță, așteptând mai mulți turiști ca oricând. Dar despre principala atracție a zonei am scris mai multe în postarea următoare, pentru că vreau să vorbesc puțin și despre orașul Soroca.

Now the weather was excellent and the fortress looked like brand new, waiting for more tourists than ever. But I wrote about the fortress in the next post, since here I want to focus on the town of Soroca.

Orașul omonim cetății are aproape 40.000 de locuitori și ca atare este printre cele mai mari orașe din Republica Moldova și cel mai mare de pe Nistru, după Tiraspol și Tighina, care nu sunt controlate de guvernul central. Într-un stat în care puține aglomerații depășesc 20.000 de locuitori, Soroca este un oraș mare și rămâne, așa cum a fost întotdeauna, un reper istoric și demografic pe Nistru. 
În imagine, clădiri de locuințe vizavi de cetate.

The fortress' namesake has almost 40.000 inhabitants and is thus one of the larger towns in the Republic of Moldova, the larger on the Dniestr river, after Tiraspol and Tighina. We can't really count these, though, beause they are not controlled by the Chișinău authorities (they are in the breakaway republic of Transnistria).

Orașul este întins pe malul Nistrului, în centru având plan grilă și câteva cartiere întinse pe dealurile dimprejur. Din păcate, deși străjuiește de secole un vad natural, la Soroca nu există punct vamal spre Ucraina, deși se putea observa, din cetate, un pod plutitor.

The town lies along the Dniestr river. Its center is built on a grid plan, the neighborhoods sprawled on the surrounding hills. Unfortunately, although Soroca guards a natural ford on the river, there is no cross-border passage, no customs house. There is a floating bridge, I saw it from the fortress. 

Podul plutitor de la Soroca, legat pe malul românesc de un lanț conectat la o unitate militară.

The floating bridge at Soroca, tied to the Romanian bank by a chain connected to a military unit courtyard.

Soroca are și un muzeu local, Muzeul de istorie și Enografie (va uma).

Soroca also has a local museum, the History and Etnography Museum (to be continued).

Pe bulevardul Independenței, dar și pe străduțele centrale, se află câteva case care atrag atenția, vechi conace sau case de oameni înstăriți.

On Independence boulevard, but also on the central streets, there are houses which catch the eye, old manors or villas.

Căsuța e relativ modestă dar mi-a atras atenția "firma" partidului. :) (e un partid)

This house is relatively modest, but the sign attracted my attention ("The popular antimafia movement" - a party)

Gard opulent pe bulevardul Independenței.

Opulent fence on Independence boulevard.

Soroca are mai multe parcuri, printre care menționez Grădina Publică Petru Rareș (unde se află cetatea), Parcul Central și Parcul "Mihai Eminescu".
În Parcul Central se află nelipsitul monument pentru Ștefan cel Mare.

Soroca has several parks, among them the Petru Rareș Public Garden (where the fortress is found), Central Park and the "Mihai Eminescu" Park.

În apropiere se află și monumentul celor căzuți în Al Doilea Război Mondial, cu incripții în rusă și în română.

Close by is the monument dedicated to those who have fallen in the Second World War, with writing in Russian and Romanian.

Scrisul românesc este pe spate și am impresia, fiind un scris diferit, că a fost adăugat ulterior.

The Romanian writing is on the back and I think it was added later, because the writing is different.

Suprapunerea vremurilor: Ștefan cel Mare și simbolurile sovietice. Totuși, muchia monumentului este în stil românesc: funia, care simbolizează trecerea timpului.

Epochs overlapped: Stephen the Great and Soviet symbols. However, the edge of the monument is in Romanian style: the woven rope represents the passing of time.

În parc se află și alte monumente, majoritatea din piatră de Cosăuți, cariera nistreană fiind foarte aproape de Soroca.

In the park there are other monuments too, most from Cosăuți quarry stone, which is very close to Soroca.

Pe bulevardul Independenței, nu departe de cetate, se află și ansamblul monumentelor pentru cei căzuți în războaie. Ansamblul este ridicat recent.
Acesta este monumentul ridicat în memoria celor care au căzut în cel de-Al Doilea Război Mondial, așadar un monument distinct de cel sovietic.

On Independence boulevard, not far from the fortress, there is en ensemble of monuments for those who have fallen in armed conflicts. It was erected recently. 
This is the monument dedicated to those who fell in Word War II, thus it is a distinct monument from the Soviet monument described earlier.



Lângă se află monumentul în amintirea celor căzuți în Războiul din Afganistan din 1979-1989 în care au căzut soldați originari din întreaga Basarabie. Am văzut astfel de monumente în multe localități vizitate până acum.
Nearby is the monument for the soldiers from the Republic of Moldova who have fallen in the Soviet - Afghan War of 1979 - 1989. I have seen such monuments in many other places.

Right next to it there is the monument erected in the memory of the soldiers who fell in the Soviet-Afghan War on 1979-1989 in which many Romanians from Moldova lost their lives. I have seen such monuments in many other places.

Români morți în războiul din Afganistan purtat de Uniunea Sovietică în secolul trecut.

Romanians fallen in the Soviet - Afghan War of 1979 - 1989

Ansamblul include și un monument în memoria celor căzuți în Războiul din Transnistria din 1992.

The ensemble includes a monument in the memory of the people who dies in the Transnistria War of 1992.

Soroca are, în Parcul "Mihai Eminescu", o mică alee a clasicilor. Sunt busturile lui Grigore Vieru, Ion Creangă, Mihai Eminescu și Mihail Sadoveanu - pe ultimul nu l-am prins în acest cadru. Interesant că fiecare soclu și chiar fiecare bust este în stil diferit, dar toate îmi plac, fiind de factură romantică.

Soroca has in the Mihai Eminescu Park, a small alley with statues of the classics. There can be found the statues of Grigore Vieru, Ion Creangă, Mihai Eminescu and Mihail Sadoveanu - the last one is not included in this frame. It is interesting that each statue is in a different style, but I like all of them. 

havuz (fântână arteziană)

fountain

În Soroca mi-au atras atenția și două biserici, care se văd foarte bine din cetate. Ambele au cupole verzi ce se ridică deasupra caselor.
Aceasta este Catedrala "Adormirea Maicii Domnului"

From the walls of Soroca I saw two beautiful churches. They both have green cupolas rising above the houses.
This is "Assumption of the Virgin" Cathedral

Mai departe, spre nordul orașului, biserica "Sfântul Dumitru"

Further north is "Saint Dimitrios" church.

Pentru a ajunge la aceasta din urmă, am mers puțin pe jos (vreo 15 minute) și am ajuns și în zona de cartiere a orașului: marile, vestitele și cam tristele blocuri predominant albastre, întâlnite și în alte orașe din Republica Moldova...
O altă zonă a orașului este denumită "Dealul Țiganilor", Soroca fiind printre puținele localități din Republica Moldova cu o populație semnificativă de țigani, inclusiv cu case cu turnulețe, etc. Dealul se vede din centru și din cetate, dar pe acolo nu am ajuns.

There is a fifteen minute walk to this church. We reached the northern side of town with big residential buildings. They are predominantly blue and I have seen them in other parts of Moldova as well.
Another area of the town is called "Gypsy hill", since Soroca is one of the rare places in the Republic of Moldova with a significant gypsy community, including houses with elaborate roofs and towers, etc. The hill is visible from downtown and from the fortress, but I didn't go to get a closer look.

Un alt unghi spre un bloc de locuințe din Soroca.

Another angle towards an apartment building in Soroca.

În drum spre biserică am văzut și o nuntă, la restaurantul "Soroca", probabil printre cele mai importante din oraș. Oameni la patru ace, băieții mai ales în cămașă albă - pantaloni negri, domnișoarele și doamnele în toalete cât mai îngrijite. 
Nu departe de restaurant este un magazin mare "Fourchette" de unde se pot face cumpărături mai serioase. Pentru a lua masa, se găsesc două pizzerii chiar lângă Parcul Central.
Cazări în Soroca sunt puține, cele mai cunoscute, pe internet, sunt Hotelul Central și Vila de la Nord. Ambele sunt foarte aproape de cetate, a doua e o zburătură ca aspect, dar condițiile sunt ok.

On the way to the church I spotted a wedding at the restaurant "Soroca", probably one of the most important in town. People were dressed to impress, boys wearing especially white shirts, black pants and ties, while the ladies wore elaborate dresses.
Not far from the restaurant is a general store, "Fourchette". You can do your main shopping there. If you want to eat, you can get pizza in the Central Park. 
In Soroca you can stay in two or three places, Central Hotel and North Villa (Vila de la Nord). Both are close to the fortress; the second looks ugly... but the lodging conditions are ok.

În partea de sud a zonei centrale se află piața, în caz că vreți fructe și legume direct de la sursă. Are de toate. Lângă piață este autogara, a cărei sală de așteptare este pictată de artistul Vasile Ceban. Pur întâmplător, l-am întâlnit în Parcul Central, avea la el și în acel moment un portofoliu de picturi. A intrat în vorbă cu noi pentru că eram singurii care ne comportam foarte turistic: fotografiam fiecare monument, etc.

South of the downtown area is the market, where you can get your vegetables and fruit. It really has everything for a healthy meal. Next to the market is the bus station. Its waiting room is painted by Vasile Ceban. We met him by chance in Central Park. He had his picture portfolio with him. He approached us because we were the only ones behaving like tourists, photographing every monument, etc.

Microbuze tricolore în autogara de la Soroca.

Blue, yellow and red buses in Soroca bus station.

Dacă mergeți la Soroca, nu uitați să urcați și la Lumânarea Recunoștinței. Este la intrarea în oraș dinspre sud. Este un loc deosebit de frumos și urcarea treptelor este ca un act de pietate, iar eu m-am bucurat mult că am ajuns din nou aici, la așa scurt timp după emoționanta vizită din caravana "Trai mai bun".  Soroca se vede foarte bine de aici, inclusiv cetatea, dar se văd și Nistrul și Ucraina până departe. Pentru o vizită în Ucraina, însă, mai e un pic de așteptat.

If you travel to Soroca, don't forget to go up to the Thankfulness Candle. It is at the southern town entrance. It is a beautiful place; climbing its stairs are an act of piety, and I was very happy to be there again, such a short time after the visit in the "Better living" caravan. The town can be seen very well from this spot and the fortress too. You can also see the Dniestr and Ukraine very very well. A visit to Ukraine will have to wait for a little while, though. 

sâmbătă, 17 octombrie 2015

Mingir, Hâncești

După Cărpineni, coborâm pe valea Lăpușniței până în Mingir, un sat mai mic, dar cu personalitate. Este un sat bine reprezentat în mișcarea unionistă din Basarabia. 

Drumul de la Cărpineni la Mingir e scurt, străjuit de nuci, ca mai toate drumurile din Republica Moldova și trece și prin alt sat, Horjești.

Aproape de intrarea în sat se află stația rutierelor (microbuzelor), magazine de unde se poate cumpăra ceva de mâncare, școala și stadionul. :)

Cum spuneam, în sat sunt români verzi care și-au lăsat fără echivoc amprenta.

În centrul satului, pe locul unui vechi cimitir, a fost inaugurat în 2014 Complexul Memorial Mingir. Aici sunt edificate sau vor fi ridicate în viitor monumentele ce comemorează evenimentele istorice care au marcat satul. Este un loc de memorie, reculegere dar și de speranță. Cunoașterea istoriei ne dă forța și motivația de a construi un viitor mai bun pentru țara noastră.

Complexul Memorial Mingir este unic în Basarabia prin faptul că el comemorează o serie de evenimente istorice: Primul și Al Doilea Război Mondial, foametea din 1947, deportările din 1949, Războiul din Afganistan din anii 1979-1989 în care au murit și basarabeni și Războiul din Transnistria din 1992.
Unul dintre principalii susținători ai proiectului este inginerul mingirean Iacob Lupanciuc, prin Asociația "Pro Neamul".

În Complexul Memorial sunt ridicate deja monumentele pentru Primul și Al Doilea Război Mondial și Memoriul Victimelor Foametei din 1946 și 1947, orchestrată de Uniunea Sovietică. 

Foametea a făcut mii de victime în Mingir, doar în luna februarie 1947 fiind înregistrate 800 de decese. În același timp satul, ca toate localitățile din Basarabia, era obligat să livreze alimente în regim colectiv. Conducerii sovietice i s-a raportat situația tragică, dar aceasta nu a fost deloc impresionată, ci și-a rezumat filozofia într-o frază: "Vom fi mulțumiți atunci când vor rămâne doar aceia pe care i-am botezat noi. Până atunci, să bem pentru iertarea păcatelor celor care au murit până acum".

"Să păstrăm cultura și istoria țarinei noastre ca izvor sacru al eternității"
Deasupra mottoului, stema și drapelul satului precum și steagul României.

- vedere dinspre Memoriul Victimelor Foametei spre monumentul celor două războaie mondiale -

Nu foarte departe, lângă casa de cultură, este și monumentul sovietic pentru Al Doilea Război Mondial. Este ascuns de vegetație și destul de sobru.

Monumentul celor căzuți în Al Doilea Război Mondial și casa de cultură în fundal.

Casa de cultură din Mingir cu un interesant mozaic sub streașină. Se pare că este un model identic de clădire folosit în mai multe localități din Republica Moldova, dar momentan eu nu am mai întâlnit alta.

Un alt mozaic foarte frumos și sugestiv se găsește pe clădirea școlii.

În Mingir m-a impresionat foarte tare biserica. Mare, frumoasă, se vede de pe mai multe uliți, peste deal și case, ca un reper. Uneori se confundă cu albastrul cerului, pentru că este ea însăși impecabil zugrăvită. Poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a fost ridicată în anul 1874.


Spre deosebire de soarta multor biserici sătești, aceasta nu a fost niciodată închisă în perioada sovietică, poate și de aceea se păstrează așa bine. A salvat-o un anume Iarmorache, șef de soviet sătesc. Continuitatea vieții clericale în Mingir a atras în sat mulți preoți, situație care s-a perpetuat până astăzi.

Am fost primit frumos în biserică, deși bătrânica îngrijitoare era un pic surprinsă că veneam să "vizitez" bisericuța și am făcut și poze.

preîntâmpinare (avertizare)

În curtea bisericii se află nu una, ci chiar un șir de răstigniri (troițe).

Altă răstignire în sat, după modelul predominant în centrul și sudul Basarabiei care Îl înfățișează pe Iisus răstignit și Bunavestirea, realizată din lemn pictat predominant în albastru, sticlă și acoperiș de tablă.

Aspecte mai lumești: vinul este excelent în Mingir - am gustat! :)

Închei această scurtă povestire cu imaginea unui alt frumos mozaic din sat, care poate fi văzut în stația rutierelor, pe un vechi magazin alimentar. Pentru mine, este întruchiparea Basarabiei: bogăția plaiurilor, culorile vii, frumusețea oamenilor și armonia portului național. 

Cărpineni, Hâncești

Am întrerupt un pic, dar reiau descoperirea Basarabiei cu o plimbare prin satele de pe malul Prutului, din raionul Hâncești: Cărpineni și Mingir. 


La intrarea în raion, dinspre Chișinău, nelipsitul semn distinctiv. A se remarca faptul că în Basarabia reforma scrisului cu "â" nu a ajuns încă.

În Cărpineni am ajuns de două ori, primăvara, când norii, vântul și florile de corcoduș își cam făceau de cap, și încă o dată vara, pe vreme mai bună.

Este un sat foarte mare, printre cele mai mari din Republica Moldova și cel mai mare din raion, cu ai săi 10.000 de locuitori. Are mai multe biserici, două gimnazii, școală cu internat și liceu.
O prietenă descria printr-un joc de cuvinte, anii petrecuți în acel sat: 
"Mă pierd în cuvinte și gânduri
Ca o literă printre rânduri
Mă pierd în mulțimea de oameni
Ca un pui de brad printre carpeni" 

Cărpinenii văzuți de pe același deal, dar mai însoriți, în luna iunie.

În sat am remarcat două biserici, aflate pe dealuri, una cu acoperiș roșu, alta cu acoperiș albastru. Din păcate amândouă erau închise, dar le-am putut admira din exterior.

Aceasta este biserica Sfântul Ioan Botezătorul, 

A doua biserică, mai mare, se vede de pe drumul principal ce duce la Mingir. Este foarte impunătoare, pe un deal terasat și cu o alee străjuită de copaci ce duce până la ea.

Biserica "Înălțarea Domnului"

Aleea ce duce spre biserică, peste pârâul Lăpușnița.

poarta intrării principale

biserica și o superbă troiță de lemn pictat

"credință - muncă - țară - grai"

Un detaliu de pe troiță cu stema Republicii Moldova.

În apropiere, pe un mic monument, o rugăciune nostimă.

Biserica mi-a plăcut foarte mult, prin amplasament, prin culori și din păcate era închisă. Ca formă nu se deosebește de multe alte biserici sătești văzute, dar multe dintre ele, printre care și aceasta, se deosebesc cumva, au ceva numai al lor.

Biserica "Înălțarea Domnului"

Un mormânt în curtea bisericii.

Pe șoseaua principală din Cărpineni am oprit și pentru a fotografia acest mozaic destul de mare, unul din multele din satele din regiune.