joi, 31 decembrie 2015

Marșul lui Ștefan cel Mare: ziua 1 Chișinău - Strășeni

De când s-a terminat Marșul lui Ștefan cel Mare, care a fost destul de mult reflectat în presă și pe bloguri, am știut că voi dori să scriu propria impresia despre cea mai mare acțiune unionistă a anului 2015, totodată cea mai mare din ultimii ani - poate ultimele decenii. Știam că nu va fi deloc ușor să relatez acele 8 zile de foc (la figurat și la propriu, prin prisma temperaturilor pe care le-am suportat). Mi-a luat ceva timp până să încep. Poate e mai bine că scriu după câteva luni, nu la cald; oricum, impresiile rămân valabile și îmi rămân întipărite pe viață. Să începem dară:

Marșul lui Ștefan cel Mare a început pe 5 iulie 2015, când a avut loc Marea Adunare Națională de la Chișinău și s-a încheiat duminică, 12 iulie, cu întâmpinarea Marșului la București, când basarabenii au mers la Cotroceni să ceară Unirea României cu Republica Moldova.

Pentru mine lucrurile au început efectiv cu o zi mai devreme, sâmbătă pe 4 iulie, când am ajuns la Chișinău, și o bună parte din zi eu și colegii ne-am războit cu instalarea unui imens tricolor în Piața Marii Adunări Naționale (sau PMAN). Vântul ne dădea de furcă... pitoanele se smulgeau... Noroc cu Marian, un voluntar cu care acum doi ani făcuzem planton la corturi în campania "Aducem Basarabia Acasă" și care venea prima dată la Chișinău, care s-a urcat neobosit în salcâmii din piață să-l lege. Cu ceilalți băieți, am reușit să-l dovedim. Seara a fost încheiată cu o rupere de nori, încât cu greu am ajuns la Dinu pe dealul de la Poșta Veche. Rămânea de văzut dacă mai puteam ieși de acolo a doua zi (străzile sunt doar parțial asfaltate, "Chirtoacă-i de jină"). 

A doua zi, duminică 5 iulie, a fost ok; soarele era sus, noroaiele erau uscate şi părea o zi bună pentru noi.
Punctul de adunare al Tinerilor Moldovei era Liceul Gheorghe Asachi.

Bagajele noastre urmau a fi transportate ziua de autocare și redistribuite seara. O brățară numerotată ajuta identificarea bagajului și tot pe baza acestor brățări (și mai ales a pașaportului) au intrat basarabenii la Palatul Cotroceni.

Dar înainte de marș: Marea Adunare Națională. Piața Marii Adunări Naționale de la Chișinău era din nou umplută de unioniști, veniți să ceară Unirea.

Pe scenă, artiști unioniști precum ansamblul "Ștefan Vodă" de la Căpriana...


...sau Cristofor Aldea-Teodorovici.

S-au succedat mulți vorbitori și de asemenea un sobor de preoți, pentru că fără Dumnezeu orice strădanie este în zadar.

Fotografii erau la datorie ca la un concert de rock, în fața scenei sau prin mulțime, iar unii chiar cățărați pe Arcul de Triumf. Era să ajung și eu acolo, dar am avut ghinion, în ultimul moment nu s-a mai putut. Păcat, apropo, că monumentul nu este vizitabil în mod organizat, la ce bun să ai un monument de for public, pentru a-l ține închis? 

Punctul culminant al adunării a fost votarea Unirii de către mulțimea adunată în piață. Mii de brațe s-au ridicat în aer afirmativ, la întrebarea dacă oamenii vor unirea României cu Republica Moldova.

Apoi Marșul lui Ștefan cel Mare s-a urnit din loc. Întreaga piață s-a întors spre dreapta, statuia lui Ștefan cel Mare, spre Prut și a pornit. 

E greu de descris entuziasmul acelor momente. Cu toții strigam, scandam, fluturam drapelele. "Chișinău și București, două inimi românești!" "O dorință sinceră, România liberă!" "Unitate - națională!" Cel mai des ieșeau din piepturi strigătele repetate "U-ni-re! U-ni-re!"

În timp ce coloana continua pe bulevard, oamenii la portavoce sau la tobe se schimbau, toți voiau să dea tonul și să dea totul. Aici, amicul Florin, "Vulturul". Alți doi frecvent la portavoce erau Ursu și Lupu (de data asta nume de familie). Nu e glumă! :)

Oamenii mergeau în fața drapelului, în spatele lui, pe margini și chiar pe dedesubt! Mai ales copiii se jucau cu el, ca și la precedenta manifestație "16 mai uniți". 

Coloana cobora pe bulevardul Ștefan cel Mare spre ieșirea orașului. 

Marșul lui Ștefan cel Mare văzut de la Universitatea "Ion Creangă" (Piața Dimitrie Cantemir).


Frumos era faptul că în coloană erau tineri, dar și multe familii cu copii în spinare...

... copii în căruț...

... vârstnici. Au fost multe persoane peste 60 de ani cu noi; unii au parcurs tot marșul!

Un alt moment emoționant a fost ieșirea din Chișinău. Am trecut de ultimul rond, am lăsat panoul indicator în dreapta și am continuat pe drumul ce străbate pădurile ce mărginesc orașul. Gata, eram pe drum! Nu mai era cale de întoarcere.

Al doilea oraș românesc are, pe lângă obișnuitul și discretul panou, și acest obelisc ce mie îmi place foarte mult. Toate orașele și raioanele se disting cumva, în Republica Moldova, iar Chișinăul nu putea face excepție.

Coloana de unioniști la ieșirea din Chișinău

Soarele apunea, noi tot mergeam.

Destinația serii era Strășeni, o distanță de 25 de kilometri. Au fost parcurși repede, plini de entuziasm cum eram. Căldura zilei slăbea constant. Nu știam că următoarele zile aveau să fie mai grele...


Mulțumesc, pentru fotografiile folosite, lui Alex Murgoci, Constantin Grigoriță, Nadejda Roșcovanu Cristina Zelinschi și Iulian Nuță.

sâmbătă, 26 decembrie 2015

Mânăstirea Rudi


 Adânc în pădurea Rudi-Arionești, se găsește Mânăstirea Rudi, pe malul pârâului Bulboana (sau Bulboaca), afluent al Nistrului. Poteca duce din satul Rudi, coborând în vale, până la mânăstire.
(Priveliștea este de pe dealul "La Trei Cruci")

Deep in the Rudi-Arionești Forest is found Rudi Monastery, on the course of the Bulboana stream, a tributary of the Dniestr. A path descends from Rudi village to the monastery.
(The view is from "Three Crosses" hill)


Încă de la intrare, corpul chiliilor atrage atenția, falnic, fiind ridicat în stil neoromânesc în perioada interbelică. Clădirea principală este numită "castel" și este "cartea de vizită vizuală" a mânăstirii, care însă este mult mai veche și a pătimit multe. Bisericuța mânăstirii se ascunde în spatele castelului. Ea împlinește în curând 250 de ani.

From the entrance, the monastery buildings draw the attention, being erected in Neoromanian style in the interwar period. The main building is called "the castle" and is the "image" of the monastery, which is however much older and has gone through a lot. The monastery church hides behind the castle. It shall soon be 250 years old.



Iată, între anii 1770 și 1777, a fost întemeiat un schit, de Petru și Simion Donciu din Movilău (azi Moghilău în Podolia, Ucraina) pe moșia fraților Teodor și Andronache Rudea. În anul în care a fost terminată mânăstirea, domnitorul de atunci, Grigore Ghica al III-lea, a fost asasinat de turci pentru că a îndrăznit să protesteze împotriva răpirii Bucovinei.
Fondarea schitului este atestată printr-o inscripție în slavonă care încă se păstrează în interiorul bisericii: 
"În numele bisericii Sfânta Treime și ierarhului lui Hristos Nicolae s-a înălțat pe timpul preacuviosului de Dumnezeu iubitor Domnul Grigore Alexandru Ghica Vodă, cu binecuvantarea Înaltpreasfinției Sale Inochentie, Episcop de Huși, prin bunătatea și grija preafericitului ctitor Andronache Rudi, căpitan, și fericitul ctitor Simion Donciul, negustor din Movilău, Podolia, pe moșia sus-numitului Andronache Rudea, anul lui Dumnezeu 1777, luna iunie, ziua 1."

The monastery was founded between 1770 and 1777 by Pentru and Simion Donciu from Movilău (today Mohyliv-Podilskyi in Ukraine) on the land of brothers Teodor and Andronache Rudea. In the year the monastery was finished, Grigore Ghica III, Prince of Moldavia at the time, was assassinated by the Turks for daring to protest against the rapt of Bukovina.
The founding of the monastery is attested by an inscription:
"In the name of the Holy Trinity and of Christ's bishop Nicholas was erected in the time of devout and God abiding Prince Grigore Alexandru Ghica, with the benediction of Inochentie, Bishop of Huși, through the kindness and care of the blessed founder Andronache Rudi, captain, and blessed Simion Donciul, merchand from Movilău, Podolia, on the land of above-mentioned Andronache Rudea, year of the Lord 1777, month of June, day 1."


Schitul fiind întâi de călugări, a fost transformat în 1828 în schit de maici, pentru ca în 1846 să fie închis, după o dispută cu un localnic avut, care i-a luat pământurile. După 75 de ani de ruină, Visarion Puiu, Episcop de Hotin, redeschide mânăstirea în anul 1921, pe vremea României Mari. La acea vreme mai exista doar biserica, construită din ziduri groase de peste un metru, biserică ce se remarcă prin arhitectura tipic moldovenească, din perioada medievală, cu streșini largi, unică în Basarabia. Este motivul pentru care, încă din 1921, biserica a fost declarată monument istoric iar ansamblul monahal reconstruit.

The monastery was firs inhabited by priests, then from 1828 on, by nuns. In 1846 it was closed down after a conflict with a local left it without its lands. After 75 years of ruin, Visarion Puiu, Bishop of Hotin, reopened the monastery in 1921, in the days of Greater Romania. At that time only the church stood, as it has one meter thick walls. Its architecture is medieval Moldavian, with large roof eaves. It is unique in Bessarabia and that is why it was declared a historical monument in 1921. The monastery was rebuilt around it. 


Lucrările din anii 1920 au fost de amploare. S-au construit mai multe corpuri de clădiri, din piatră masivă, două dintre ele cu etaj, cea din imagine găzduind biserica de iarnă "Adormirea Maicii Domnului".

The restoration works in the 1920s were extensive. Several buildings were rebuilt from solid rock, two of them with several levels. The one in the picture above hosts the winter church "Dormition of the Virgin".


Cea mai impresionantă este "castelul", școala de dascăli a mânăstirii, proiectată în 1936 de arhitectul Valentin Voițehovschi, sorocean educat la București, de unde a adus arhitectura neoromânească pe Nistru. Printre multe alte realizări, Valentin Voițehovschi are o importanță deosebită pentru orașul Chișinău, unde a construit multe edificii importante după război, precum Filarmonica, Cinematograful Patria, Magazinul Universal "Gemeni" de lângă PMAN, fostul sediu al Ministerului Industriei Alimentare - actuala Cameră a Înregistrării de Stat de pe bd. Ștefan cel Mare și Sfânt, după Ministerul de Interne. Această din urmă clădire are vădite influențe neoromânești. 
Arhitectul ambiționa realizarea restaurării cetății Soroca, ce doar în perioada prezentă se finalizează, respectând în mare măsură planurile sale.
(Se observă o nișă în acel turn, de unde par că lipsește o emblemă; mă întreb ce se afla acolo inițial.)

The most impressive building is "the castle", the monastery's teacher school. It was built in 1936 by architect Valentin Voițehovschi from Soroca, educated in Bucharest. It is from the capital that he brought the Neoromanian style on the Dniestr. Valentin Voițehovschi is very important also for the history of Chișinău, where he built many buildings after World War II: the Philharmonic, Patria Movie Theater, "Gemeni" General Store and the former headquarters of the Ministry for Food Industry - presently State Registry Chamber, near the Ministry of Interior, on Stephen the Great and Holy Boulevard. This latter building has evident Neoromanian influence.
The architect wished to restore Soroca fortress, but his dream remained unfulfilled until the present day, when the restoration works are almost complete, following his ideas generally.
(There is a small niche in the tower, under the roof. There seems to be missing something there and I wonder what.)


Lucrările de amploare din perioada interbelică sunt atestate de o altă inscripție aflată în biserică: "Această biserică, cu hramul Sfintei Troițe, a schitului Rugilor, s-a restaurat cu totul în anul 1925 sub conducerea Regelui Ferdinand al României, prin osânda Episcopului Visarion al Hotinului, cu cheltuiala Comisiei Monumentelor Istorice din Chișinău și a bunilor creștini, moștenitori fiind stareții Gherontie și ieromonahii Dionisie și Daniil cu tot soborul."

Another inscription in the church reads: "This church, protected by the Holy Trinity, of Rugi Monastery, was completely restored in the year 1925 under the rule of King Ferdinand of Romania, through the efforts of Bishop Visarion of Hotin, with the funds of the Historic Monuments Commission in Chișinău and of good christians, to the benefit of prior Gherontie and monks Dionisie and Daniil with all their synod"


Războiul și ocupația sovietică avea să răstignească Mânăstrea Rudi a doua oară. Este printre primele mânăstiri închise de dictatura comunistă atee. 

World War II and the Soviet occupation crucified Rudi Monastery a second time. It is one of the first monasteries closed down by the atheist communist dictatorship.


Până în 1990, mai bine de 40 de ani, la Rudi a funcționat un spital, sanatoriul pentru copii. La acel moment, o inundație închide spitalul iar căderea dictaturii permite redeschiderea mânăstirii. 

For over 40 years, until 1990, in Rudi functioned a children's hospital. At that moment, a flood forced the closing of the grounds and the fall of the dictatorship allowed the reopening of the monastery. 


Azi, Rudi este iar un loc de liniște și rugăciune. Vechimea și stilul ei arhitectural, atât medieval cât și interbelic, îi dau o deosebită valoare istorică. Am îndrăgit-o imediat pentru aceste trăsături, pentru istoria ei, pentru amplasamentul ei pe Nistru, fluviul nostru fruntar. Este un loc în care nădăjduiesc să mă mai întorc, cu inima la fel de deschisă ca în ziua când l-am vizitat prima dată.

Today, Rudi is again a place of peace and worship. Its age and architectural style, both Medieval and Neoromanian, give is special historic value. I instantly loved it for these traits, for its history, for its place on the Dniestr, our border river. It is a place I hope to see again, with an open heart like the time I first visited it.

* Sfat: în mânăstire nu este permis accesul fetelor decât cu rochie lungă și năframă. Băieții și domnii trebuie să poarte pantaloni lungi. Se pot da la poartă aceste articole vestimentare, dar mai bine să fiți prevăzători și să aveți la voi.

* Advice: it is not allowed in the monastery without long dresses and pants for ladies and gentlemen, respectively. A few can be borrowed at the entrance gate, but it is more prudent to bring your own. Ladies also have to wear a scarf.

** Mulțumesc colegei mele Oana pentru că mi-a împrumutat aparatul cu care am făcut o mare parte din pozele acestei excursii în regiunea Soroca.

** Special thanks to my work colleague Oana who lent me her camera to take most of the pictures at the monastery and generally on the trip to Soroca.

sâmbătă, 12 decembrie 2015

Rudi

Lângă Soroca, pe Nistru, se află un sat foarte interesant prin obiectivele sale turistice, numit Rudi.

Near Soroca, on the Dnierstr, there is an interesting village with lots of landmarks, called Rudi.

Pentru a ajunge acolo, de la Soroca am pornit spre nord, de-a lungul Nistrului, peste dealuri molcome. Urma o zi bogată, ziua în care am descoperit unul dintre cele mai frumoase sate la est de Prut și ziua în care am ajuns în cel mai nordic punct al Republicii Moldova (până la momentul prezent).

In order to get there, from Soroca we drove north, along the Dniestr, on rolling hills. A beautiful day would follow, the day I discovered one of the most beautiful villages east of the Prut and also the day I reached the northernmost part of the Republic of Moldova (to the present day).

În drum am trecut pe lângă mai multe sate, unele semnalate prin aceste mozaicuri tipice care mie îmi plac foarte mult...

On the way we passed several villages, some signaled with these typical mosaics that I like very much...  

... altele prin pietre de hotar nu mai puțin interesante – a se vedea turnul crenelat cu Ștefan cel Mare care stă de strajă. Totuși, satului îi spune Tătărăuca. Pe aici să fi năvălit tătarii în vechime?


... others by no less interesting markers like this one, symbolizing a tower and with the image of Stephen the Great. However, the village is called Tătărăuca. Have there been Tartar invasions thorough here in the old ages?  

Șoseaua continuă spre nord, cu peisaj frumos și un drum în general bun și foarte puțin circulat. Ar putea fi un vis pentru bicicliști sau alte forme de turism lejer, cu motocicleta, de exemplu.

The road continues north, with a beautiful setting. The conditions are good, generally. This could be a dream road for cyclists or other forms of light tourism, with a motorcycle, for example. 

Iată-ne sosiți la Rudi – localitate de frontieră; drumul principal continuă spre Otaci.

Here we are: Rudi - frontier village. The main road goes on to Otaci. 

Ce nu știam, până să văd această piatră de hotar (din piatră masivă de Cosăuți) e că Rudi este sit Ramsar (zonă umedă de importanță internațională), adică este în același club cu Delta Dunării.

What I didn't know, until I saw this marker (made of massive Cosăuți stone) is that Rudi is a Ramsar site (wetland of international importance), which means it's in the same club as the Danube Delta.

Într-adevăr, Rudi se află în rezervația peisgistică Rudi-Arionești, ce cuprinde o întinsă pădure pe malul Nistrului, câmpuri, mlaștini și alte elemente de biodiversitate de mare importanță.
Mie personal îmi place mult că în Basarabia poți întâlni pe panouri îndemnuri precum Tot ce a creat Dumnezeu trebuie păstrat pentru generațiile viitoare” sau “Ocrotiți pădurea! Ea este oglinda sufletului nostru...”. Sunt omenești, nu articole de lege seci. Poate așa, vom fi mai inspirați să le respectăm, din dragoste, nu de frică.

Indeed, Rudi is found in the landscape reservation Rudi-Arionești, which includes a vast forest on the banks of the Dniestr, fields, swamps and other important biodiversity elements.
I really like the fact that in Bessarabia you can stumble upon information panels with advice and encouragements like "Everything that God has created must be preserved for future generations" or "Protect the forest! It is the mirror of our soul...". They sound so human, unlike coarse law excerpts. Maybe this way, we shall be more inspired to respect them, out of love, not fear. 

Tot la intrare, un alt panou ros de vreme înșiră obiectivele de interes care pot fi vizitate, printre care Mânăstirea Rudi, Cetatea Antică  “La trei cruci” (Movila “La trei cruci”), Farfuria Turcului, “Peștera Răposaților” și “peisaje IREPETABILE”. Promițător! :)

Also at the entrance, another rusty information panel lists points of interest that can be visited, among which are cited Rudi Monastery, the Ancient City "Three crosses" (the "Three crosses" hilltop), the Turk's Plate, the "Cave of the deaprted" and "unrepeatable landscapes"  (sic). Looks promising! :)   

O casă înstărită, cu etaj, la intrarea în sat. N-am mai văzut alta la fel și nu am prea văzut cu etaj. Deși are o formă ciudată, are toate elementele tipice ale caselor din regiune: marchiză din tablă decupată (la balcon), tencuială cu motive decorative, tâmplărie cu partiții multiple și forme curbe, acoperiș din plăci prefabricate ondulate și creastă din tablă decupată.

A wealthy man's house, quite unlike any other I have seen. It's unusual that it has an additional floor. Although it has a weird shape, it has all the typical elements of houses in the region: metal plate awning (on top of the balcony), decorated plaster coating on the walls, windows with intricate woodwork, undulated prefabricated plate roof and a crest made of metal sheeting. 

Aici avem un model mai tradițional, care în stânga are și o verandă închisă.

Here we have a more traditional model, which has a closed veranda on the left side.

O altă casă tipic tradițională din Rudi.

Another typical traditional house in Rudi.

Gardurile din sat sunt în general din fier, pe model simplu, spiralat (cum am și eu la Slănic). La portița aceasta mi-au plăcut stâlpii parcă disproporționat de groși față de portiță.

Fences in the village are generally made out of iron, with a simple, spiraled model (like I have in Slănic). This gate seemed interesting with it's disproportionately large posts.

În centrul satului, lângă magazinul principal, am găsit această casă mai neobișnuită. Cândva a fost comerț, acum era închisă. I s-ar putea spune “casa cu lei” din Rudi.
Observați în dreapta fântâna împrejmuită cu șipci colorate.

In the middle of the village, next to the main market, I found this rather unusual house. It used to host a market too, but it's closed now. It could be called the "house with lions" in Rudi.
To the right, you can see a well closed off with painted wooden laths. 

Şcoala din sat este o clădire mare, recent renovată (termopane, acoperiș), la care cel mai mult mi-a atras atenția intrarea, care-și păstrează tot farmecul de odinioară.


The village school is a large building which was recently renovated (thermopane windows, metal roof). I liked its entrance most, because it kept its authenticity and charm. 

În drum spre școală am dat peste acest tractor vechi și o prășitoare.

On the way to the school I saw this old tractor with a hoe. 

Pe altă uliță, un camion dezafectat, ruginit. Am văzut foarte puține în stare proastă, în general astea rezistă decenii, jumătate de secol...

On another alley I saw this broken down truck. I saw few trucks out of order, they generally last for decades, even half a century...

Foarte curând am ajuns la biserica din sat, cu hramul "Sfântul Nicolae". Are forma tipică a bisericilor din Basarabia: o turlă mare rotundă peste naos și una mai mică, pătrată, peste intrare. Aceasta, însă, e construiă din piatră masivă, netencuită.

Very soon we arrived at the village church. It's patron is "Saint Nicholas". It has the typical shape of churches in Bessarabia: a large round dome and a smaller, square, bell-tower, placed over the entrance. This church is interesting in that it is built in stone, left visible.

 Ferestrele au model neoclasic.

The windows are neoclassic. 

Turla bisericii din Rudi.

The Rudi church bell-tower.

fântâna din curtea bisericii

the fountain in the church yard

În curtea bisericii sunt mai multe cruci vechi cu inscripții în rusă.

In the curch yard there are several old crosses with writing in Russian.

Lângă biserică este cimitirul, iar nu departe, ceva și mai interesant.

Near the church is the cemetery, and not very far there is something even more interesting.

Mergem să căutăm "Peștera morților"!

We're going looking for the "Departed's Cave"!.

Nu am găsit-o din prima, e pitită printre dealuri. Nu departe de biserică e acest lac, iar în dreapta lacului un drumeag ce duce spre intrarea în peșteră.

The entrance is not easy to find, you should ask a local. Not far from the church there is this lake and to the right there is a country road leading to the cave's entrance.

În văiugă e intrarea în peșteră. Nu e deloc mare, pare o vizuină și trebuie să te apleci ca să intri.

The road leads to a small valley where you can find the cave entrance. It is not large at all, it looks like a den and you must crouch in order to get in.

Intrarea în peșteră de pe "cealaltă parte". :)

The cave entrance seen "from the other side". Hello from the other side! :)

Ok, odată intrați în peșteră, am folosit lanterna de la telefon. Bine că aveam așa ceva la mine. Înainte de a fi răspândite teledoanele, copiii din sat șterpeleau lumănări din cimitir și coborau la lumina lor în peșteră. 
Nu am prea putut face poze din care să se înțeleagă ceva. Cadrul acesta este în sus, spre fisura îngustă care urcă. Peștera e lată și joasă, doar pe centru ea merge până se pierde privirilor. Într-un loc, un bolovan stă înțepenit între pereți, deasupra capetelor. În altul, o piatră lunguiață și aspră seamănă cu un crocodil, de unde și denumirea "camera crocodilului" pentru acea secțiune de perșteră.

In the cave I used the flashlight from the telephone. It's a good thing I had it. Before smartphones, children used to take candles from the cemetery and go down into the cave.
I couldn't make very good pictures. This picture shows the ceiling. It has a narrow gap which goes way up. The cave is wide with a low ceiling, with only the central part being higher. In one place, a large boulder lies suspended between the cave walls. In another place, a long and coarse rock looks like a crocodile, hence the name "the crocodile room" given to that cave spot.

Acesta este capătul "explorabil" al peșterii. Dincolo pot trece doar persoane de talie mică sau copii. Nu m-am aventurat. Nu se știe până unde merge fisura. 
Practic, peștera este fix sub cimitir, de unde numele "Peștera morților". Este un gând cam glacial, așa, că te afli sub pământ, dar nu orice pământ, ci un pământ plin cu oameni îngropați, care se află direct deasupra ta. Asta e realitatea și nu orice sat poate spune că are așa loc.

This is the "explorable" part of the cave. Only children and people of small size can cross on the other side. I didn't risk it. 
Practically, the cave is positioned exactly under the cemetery. It's a chilling thought that you are actually underground, but not in any situation - however - but under people buried in the cemetery. A reality it takes accommodating to and not many places can boast with such a place. 

Am ieșit cu bine din "Peștera Morților" și am revenit la biserică. Vizavi de aceasta este spitalul, unde se găsește și un panou informativ cu harta traseelor turistice din sat. Sunt marcate locuri precum Mânăstirea "Sfânta Treime" Rudi, Cascada "Bulboana" sau "Farfuria Turcului".

I came out alive and well from the "Departed's Cave" and came back to the church. The hospital is on the other side of the street and that's where you have a few information panels with touristic routes in the village. Places like "Holy Trinity" Rudi Monastery, "Whirlpool Waterfall" or the "Turk's Place" are indicated.

Sunt mult de spus despre Mânăstirea Rudi, bijuterie ascunsă în pădurea de pe malul Nistrului. Aici e doar un panou informativ ilustrat.

There are many things to say about Rudi Monastery, a jewel hidden in the forest on the Dniester river bank.

În drum spre mânăstire, însă, prin pădurea Rudi-Arionești, am fost și la cascadă. "Bulboana", din păcate era secată. Stâncile așezate pe pământ nisipos sunt cam instabile și sunt multe surpături. Această cascadă seamănă binișor, în model mai mic, cu cascada Saharna de la mânăstirea cu același nume.

On the road to the monastery, however, in the Rudi-Arionești forest, I also visited "Whirlpool Waterfall", which unfortunately was dry. The rocks, laid on sandy soil, are a bit unstable; the banks are crumbled in a few spots. This waterfall looks a lot, on a smaller scale, like Saharna waterfall from the monastery with the same name

casă veche din Rudi

old house in Rudi

casă veche din Rudi

old house in Rudi

Am intrat în magazinul din sat să mănânc ceva. Nu am fotografiat magazinul, am fotografiat în schimb peretele lui, care era pictat cu scene de viață sătească, iar la intrare străjuiau un țăran și o țărancă. El avea o ploscă, ea pâine și sare - fiecare cu preferința lui. :)
Nimic ieșit din comun la birt, doar că, chiar când să plec, mi-a zis un sătean, cu gabarit măricel: "Tu pleacă și să nu mai vii pe aici cu maioul cela". Eu am înțeles ideea, pentru că știam că "maiou" e regionalismul pentru "tricou" și într-adevăr aveam un tricou unionist pe mine (ca întotdeauna). A urmat un scurt schimb de replici în care i-am spus, în esență, că Unirea nu e un lucru rău nici pentru el, pentru că țara lui nu este doar acest frumos colțișor pe Nistru, ci ea se întinde până la Oradea și îi urez să o descopere pe toată într-o zi. Nu prea aveam însă cu cine discuta așa că terminând oricum gustarea, am plecat.

I stopped at the village market to grab something to eat. I didn't photograph the shop but I photographed its painted walls. The images showed village scenes and the entrance was guarded by a peasant and his wife. He has a brandy flask and she had bread and salt - each with his/her own preference. :)
Nothing out of the ordinary at the shop, but on the way out, a villager, a rather large one, approached me: "You better leave and don't come back with that shirt." Indeed, I had a pro-Union t-shirt on, like always. A short verbal exchange ensued in which, essentially, I told him that the Union of Romania with the Republic of Moldova is a good thing, that his country is not only this beautiful spot on the Dniester, but all the way to Oradea. I wished him to discover that country, one day. However, he did not really listen so, as we were finished with the meal, we left.

Următorul obiectiv de vizitat a fost dealul "Trei cruci", destul de greu accesibilă pentru vehicule, după cum se vede.

The next landmark to visit was "Three crosses hill", pretty hard to reach, as you can see. 

Peisajul era superb, cerul impecabil. Iar poza asta putea fi perfectă dacă nu băgam eu un deget peste obiectiv, dar trebuie să acceptăm și imperfecțiunile, pentru că ele fac parte din viață și chiar uneori îi dau farmecul... :)

The view was beautiful and this picture could have been perfect if I had not blotted the corner with my finger. Well, I guess we must accept the imperfections also, because they are part of life and sometimes give all its charm... :)

Rezervația peisagistică Rudi-Arionești are, cum spuneam, câmpuri întinse, mlaștini și o droaie de viețuitoare, dar care la ora aceea se ascundeau sau dormeau.

The Rudi-Arionești landscape reservation has vast fields, swamps and many living creatures, which at that time were either hiding, or sleeping. 

Cetatea antică "Trei cruci" e de fapt integral îngropată sub pământ, e undeva sub movila pe care ajunsesem, biruind salcâmii și o groază de lujeri țepoși. Movila însăși riscă să dispară în curând, înecată de vegetație, cu cruci cu tot. Sandu povestea că acum vreo zece ani s-a curățat locul de vegetație, dar acest lucru nu se mai cunoaște. De pe movilă, deocamdată, se vede și Mânăstirea Rudi (tot în episodul următor). Peste câțiva ani, posibil să nu se mai vadă, pentru că pe loc va fi o falnică pădure.
Îmi place piatra inscripționată ce se vede în imagine, dar nu mică mi-a fost suprinderea când am citit pe spate o inscripție mai mică: "ONG 'Patrimoniu' din s Rudi, Soros - Moldova a 2005 ii. I. Lozan". Soros-Moldova? Există așa ceva? Și a ajuns pe aici?! Se pare că da.

The ancient city "Three Crosses" is actually buried under the hill we reached so hard, braving acacias and thorny stalks. The hill itself could become invisible soon, including the crosses, drowned in greenery. Sandu told us how ten years ago the place was cleared, but it is hardly noticeable now. From the hilltop, one can still see Rudi Monastery. In a few years it won't be visible anymore, probably, and the whole place will be grown over.
I liked the engraved stone that you can see in the picture, but I was surprised to read on the back a smaller inscription: "ONG 'Heritage' from village Rudi, Soros - Moldova year 2005 ii. I. Lozan". Soros-Moldova? Really? I didn't even know it existed and it arrived in this relatively isolated place!


Nu se putea să plec fără poză din acest loc așa fain și greu de atins. :) 

I couldn't leave without taking a picture in this beautiful and secluded place. :)