Roşia Montană

Cu prilejul faptului că anul acesta tocmai a fost Fân Fest la Roşia Montană, abordez acest subiect emblematic pentru patrimoniul şi turismul românesc. Despre Roşia Montană (şi păreri pro/contra minerit cu cianuri) ne putem face o idee corectă doar vizitând localitatea. Este esenţial de ştiut că Roşia Montană concentrează în acelaşi loc o natură minunată, o aşezare minieră cu case pitoreşti din secolul 19 şi galerii romane şi dacice unice în Europa. Motive foarte bune pentru a vizita Roşia Montană, care de altfel este o "poartă" de acces în Munţii Apuseni, mai precis "Ţara Moţilor" lui Avram Iancu (drumul Alba-Iulia spre Abrud şi Câmpeni).

***

Paragraful de mai sus este ceea ce am scris despre Roşia Montană acum aproape doi ani, pe la începutul blogului. Simt nevoia să actualizez multe postări pe măsură ce le recitesc, dar nici una în aşa mare măsură ca cea despre Roşia Montană. Am fost de două ori la Roşia Montană, o dată 3 zile în 2009 şi o dată doar una, anul următor, în fugă, pentru a revedea prieteni şi parcă pentru a mă asigura că este încă acolo.

La 6 februarie se sărbătoreşte prima atestare istorică a Roşiei Montane, localitatea romană Alburnus Maior, în anul 131 - cea mai veche localitate atestată istoric din România (excluzând Dobrogea şi ale sale cetăţi greceşti). În fiecare an sunt evenimente culturale cu acest prilej şi încă sunt multe manifestaţii împotriva distrugerii acestei mărturii a etnogenezei românilor şi a două milenii de minerit (dacic, roman, medieval, habsburgic, modern).

La Roşia Montană am stat la un opozant al proiectului pe care l-am găsit pe internet - vroiam în primul rând să nu fiu abordat de goldişti. Era foarte cald zilele alea şi când am ajuns, la amiază, piaţa era cam pustie. Două clădiri părăsite aveau cearşafuri Roşia Montană Gold Corporation (RMGC - compania care vrea să exploateze aurul prin tehnologie poluantă bazată pe cianură). Pe uliţe casele erau pitoreşti, cu ziduri şi tencuială groasă, din păcate multe părăsite iar unele chiar ruinate. Totuşi mă aşteptam să găsesc un sat părăsit, fantomă, dar nu este deloc aşa. Este doar un sat asediat de un inamic tenace ce beneficiază de trădarea unora din interior, dar nu un sat părăsit, nici învins: clădirile de secol 19 sau mai vechi sunt pur şi simplu impresioante. Fără a avea silueta tipică a caselor săseşti, sunt şi ele îngrădite de un gard de zid înalt, au porţi de lemn mari şi o varietate de forme surprinzătoare. Decoraţii în tencuială, geamlâcuri, pridvoare, acoperişuri în pantă frântă, detalii şi siluete care încântă privirea ce caută pitorescul arhitecturii ţărăneşti de altădată.

Pe seară, când s-a mai domolit căldura, am urcat la Tăul Brazi, colţ liniştit. Tăurile, lacuri artificiale, au fost construite pentru a reţine apa necesară mineritului potrivit tehnicilor vechi, cu şteampuri, uriaşe tocătoare de rocă puse în mişcare hidraulic. Astăzi sunt pitoreşti lacuri de munte cu apă curată: scăldatul deloc interzis!

A doua zi am urcat mai sus, până pe Piatra Corbului, monument al naturii ocrotit prin lege (din fericire!). De pe aceast vârf se poate admira Valea Cornei şi orizontul Apusenilor până departe. De pe acel promontoriu poţi avea impresia că zbori. Dar... dacă proiectul s-ar face, Valea Cornei ar deveni un iaz de decantare de cianuri: mâl toxic. Acesta ar acoperi în întregime satul Corna cu tot cu case, biserici şi morminte... Piatra Corbului ar oferi o privelişte de iad industrial steril.

Am coborât înapoi în sat pentru a vizita singurele galerii romane deschise publicului deocamdată - galeriile trapezoidale din Masivul Orlea. Câteva sute de metri din totalul de 7 km de galerii romane şi 80 km de galerii medievale câte există la Roşia Montană. Ce m-a impresionat, intrând în subteran, este simpla conştientizare că galeriile prin care mergeam au fost cioplite "de mână", doar cu dalta şi ciocanul. Romanii au cucerit Dacia lui Decebal pentru aurul ei, au fost fizic aici, ei au săpat aceste galerii iar ele sunt încă fizic aici, mărturie a primelor momente ale formării poporului român.

Lângă galeriile vizitabile puteţi vedea pietre funerare romane şi vechi instrumente de minerit, de la şteampuri de lemn la instrumente ale secolului 20, mecanice. Am văzut de asemenea o colecţie de fotografii despre vechea activitate de minerit, care a fost curmată după Al Doilea Război Mondial de colectivizarea regimului comunist. Tot acesta a săpat un crater pe locul unde se afla până în anii 70 Masivul Cetate, cu impresionante urme de minerit de suprafaţă de pe vremea romanilor. Purta acest nume pentru că arăta ca o cetate, cu stâncile sale surpate și găurite de minerit. Acum imagini se mai găsesc doar prin cărți și pe internet. Roşia Montană a fost deja atacată de mineritul modern distructiv şi episodul este pe cale de a se repeta.

Un aspect important al şederii la Roşia Montană a fost faptul că am cunoscut localnici, dintre acei roşieni care nu au putut fi cumpăraţi de companie, care nu au plecat şi care de mai bine de 10 ani luptă să păstreze natura şi patrimoniul unic al Roşiei Montane pentru generaţiile viitoare.

Următoarea zi am plecat, fericit că am ajuns la Roşia Montană pentru a vedea cu ochii mei localitatea despre care se vorbeşte atât şi pentru a putea vorbi la rândul meu în cunoştinţă de cauză: Am fost acolo! Acum îmi pare rău că nu am zăbovit mai mult. Ar fi meritat, pentru că acum ştiu, din ce am mai citit între timp şi din ce am mai povestit cu prieteni care merg mai des şi stau mai mult că nu am rămas îndeajuns, încă nu am cunoscut-o cu adevărat, nu i-am vizitat toate cotloanele, toate obiectivele de interes, nu i-am pătruns spiritul. Roşia Montană este o adevărată Vamă Veche montană, prin sentimentul de libertate şi de veşnicie pe care o conferă natura: acolo marea, aici muntele. Este de asemenea o Sarmizegetusă, o Curtea de Argeş, o Putna, pentru că până la urmă Roşia Montană este mai mult decât un colţ pitoresc: este istoria noastră materializată, istorie pe care nimeni nu are dreptul să o demoleze.

Roşia Montană

Roşia Montană has been for a dozen years in a controversy between those who want to wipe this location out and build a mine using cyanide (with cyanide lake, mine tailing mounds, etc) and those who want to ensure the sustainable development of the community and its induction into the UNESCO World Heritage List. Arguments for the latter solution are the Dacian and Roman gold mining galleries, the 19th century mining town houses and the beautiful natural setting. Roşia Montană is the first human settlement mentioned in writting in 131 A.D. as Alburnus Maior. The Roman Empire invaded the ancient kingdom of Dacia precisely to take posession of the rich gold and silver mines of the Apuseni Mountains.

I strongly encourage everyone to visit Roşia Montană to see the beautifil natural setting and the historic galleries and artifacts from the Roman period.

***

I wrote the text above almost two years ago, as I was beginning to blog about Romania and its places of interest. I often feel the need to update my oldest posts, but none so much as this one about Roșia Montană. I visited it twice, in 2009 and 2010, a visit of a couple of days, both of them too short.

February 6th is Roșia Montană's anniversary. Under its roman name Alburns Maior it was first mentioned in 131 AD, the oldest mentioned human settlement in Romania, after the Greek cities in Dobruja of course. Each year there are cultural events held in celebration and of course there are also the protests against the destruction of this testimony of the formation of the Romanian people (formed initially from Roman and Dacian elements, later augmented by other elements as well) and 2000 years of mining (Dacian, Roman, medieval, under Imperial Austria and modern).

In Roșia Montană I was welcomed by one of the adversaries to the mining project. It was very hot, the streets were deserted. I wanted to avoid contact with any representatives from Roșia Montană Gold Corporation (RMGC - the company that wants to conduct large scale mining using cyanide, resulting in the destruction of much of the main village as well as other surrounding villages, landscape and archeological elements like the Dacian, Roman and medieval galleries).

Around me the houses were picturesque, with thick walls and plaster - because it's most often very old and gives them an authentic look. Unfortunately I also saw abandoned houses and some in ruin. However, I was expecting to see an abandoned, ghost village and it was far from the case. It is just a village under siege, besieged by a stubborn enemy who profits from the betrayal of some of the Romanians, prominent figures nationwide and locals too, but not abandoned nor defeated. It is still so beautiful, 19th century or older buildings giving it incredible charm. They are different but have common elements with the great Saxon houses: they have thick surrounding walls, massive wooden gate and various shapes. They have exterior plaster decorations, open or closed verandas with wooden pillars or glass frames, double-pitched roofs, details and silhouettes that would thrill the seeker of traditional peasant architecture.

In the first evening, after the heat subsided, I climbed to Brazi Lake, a quiet place. Those lakes, called "tău", pronounced "tow", were artificially built so that the water stored may be used in gold minng: it moved a wooden mill, called "șteamp" - pronounced roughly "shtamp", that would crush the gold bearing rock and separate the precious metal from the rubble. People in Roșia Montană privately owned such mills before the Communist Regime nationalised gold mining activities and destroyed traditional mining in Roșia Montană and elsewhere. Today these lakes still hold pure water and are excellent for bathing in summertime.

The next day I climbed Raven's Rock - it is a natural monument protected by law in Cârnic Mountain. From this vantage point you can admire Corna Valley and the far horizon of the Apuseni Mountains (litterally Western Mountains). I had the impression I could fly, swooping over the valley. But... if the mining project ever started, Corna Valley and Corna village would be covered by a lake of toxic cyanide mud. From Raven's Rock you would contemplate an industrial hellscape.

I climbed down back into the village and went to visit the only Roman galleries open to the visitor: the Orlea galleries. A few hundred meters out of the 7 km of Roman galleries and 80 km of medieval ones. What impressed me the most, descending in the labyrinth, was realizing that the space I was walking through was hand chiseled, a monstruous task. The Romans conquered Dacia for its gold, they were physically here and they dug these galleries which are still here to bear witness to the times when the Romanian people was starting to form.

Outside there is a collection of Roman tombstones, old mining instruments like the mills we were talking about or more modern equipment from the 20th century. I also saw a colection of pictures showing the old mining activities and techniques. The Communist Regime ended private mining and in the 1970's destroyed the Cetate Mountain (Fortress Mountain). This mountain found next to Cârnic had impressive traces of mining right at its surface which made it look like a fortress. Images can still be found in books and the internet. Modern mining already destroyed a part of Roșia Montană's history and the history is about to repeat itself...

An important aspect about visiting Roșia Montană is that I met local people, Roșians that could not be bought by the mining company, that have not left and which have been fighting for over 10 years to preserve Roșia Montană's unique heritage and nature for future generations.

I left the next day, happy to have discovered Roșia Montană on my own, the village many people are talking about, with its controversial mining project. I became absolutely convinced that it's a bad project for the area and for Romania. Proud to be able to say I visited Roșia Montană, I now realize I have stayed too little. Friends who have stayed longer told me stories that showed me that just a couple of days are not enough to really feel the spirit of Roșia Montană, to really explore it and take in all the beauty it has to offer. Roșia Montană is like an alpine Vama Veche (a popular resort by the Black Sea, appreciated by young people for its free spirit and good vibes). In both places nature gives you a feeling of freedom and timelessness. Its place is along with Sarmizegetusa, Curtea de Argeș, Putna: tangible history, history that nobody has the right to demolish.