Biserica fortificată Cisnădie

Heltau (sau Hielt în dialect săsesc). O aşezare prosperă precum Cisnădie, la 2 paşi de Sibiu, trebuia să aibă o biserică fortificată pe măsură (cu un hram cu nume deosebit: Sfânta Walpurga).

Întâi a fost biserica, pe urmă au apărut zidurile, mai târziu primul paratrăsnet din Transilvania.

Ce pot să vă spun este că, în interiorul zidurilor fortificate, după ce împingem uşa de fier, pătrundem în altă atmosferă. O atmosferă de mânăstire, de abaţie, pentru că piatra veche, nişele, bolţile, ţiglele cu muşchi şi licheni sunt universul medieval care ne înconjoară. Deasupra: cerul albastru şi turnul foarte înalt al bisericii.

La biserica fortificată din Cisnădie există ghid în mai multe limbi şi există şi un mic magazin de suveniruri, o bucurie pentru cei care vor o mică amintire, o imagine, un tricou, pentru că aproape nicăieri nu găsesc aşa ceva la alte biserici. Aici însă totul este viu, există vizită ghidată dar şi slujbe, sunt suveniruri dar şi spiritualitate, dincolo de ziduri este orăşelul gălăgios cu maşinile de pe strada principală, dar înăuntru este linişte pentru reculegere.

Biserica, aşa cum poate fi văzută de lângă monumentul eroilor din oraş, atât de mare şi frumoasă, aşteaptă doar să împingeţi poarta de fier şi păşiţi în universul ei.

Cisnădie Fortified Church

Heltau (or Hielt in Transylvanian Saxon dialect). A prosperous town like Cisnădie, so close from Sibiu, had to have an impressive fortified church. The patron saint is a rather less frequent one: Saint Walpurga.

First was the church, then the walls, finally the first lightning rod in Transylvania.

What I can tell you is that inside the fortified walls, after we push aside the iron door, we enter a different world. The old stones, the niches, the bricks and the lichens growing on the walls create a specific medieval atmosphere. The blue sky and the dominating tower are all that we can see above.

A guide speaking several languages can tell you all about the church and there is also a souvenir shop. Mass is celebrated weekly for there is still a large Evanghelical community of Transylvanian Saxons. I hope they shall continue the tradition of taking care of this exceptional church for many generations to come.