Cimitirul Militar Român de la Zvolen

Armatele române au mers în Al Doilea Război Mondial până la Stalingrad şi apoi până la Praga pentru Transilvania.

România a fost aliată cu Germania nazistă împotriva Uniunii Sovietice, pentru a elibera Basarabia, Bucovina şi ţinutul Herţa. A mers mai departe, dincolo de Nistru, în speranţa de a recupera, prin bunăvoinţa Germaniei, partea de nord a Transilvaniei anexată de Ungaria ca urmare a Dictatului de la Viena. Pe 23 august 1944, cu armatele sovietice ameninţând să ocupe întreaga ţară, Regele Mihai I răstoarnă regimul Mareşalului Ion Antonescu şi angajază România de partea Aliaţilor, împotriva Germaniei, pentru restul războiului. Din acel moment, România avea să angajeze peste 550 mii de soldaţi pe frontul de vest în luptele pentru eliberarea nordului Transilvaniei, Ungariei şi Cehoslovaciei, pierzând aproape 170 de mii morţi, răniţi sau dispăruţi.

Lupte foarte grele s-au purtat în Munţii Tatra, în Slovacia. Astfel, la Zvolen se află cel mai mare cimitir de război românesc din străinătate. Aici se odihnesc în somnul de veci 10 384 de soldaţi români, alături de soldaţi ale altor state participante la Al Doilea Război Mondial, în principal soldaţi ruşi.

Secţiunea românească a cimitirului este organizată în jurul unui mausoleu în formă sarcofag de marmură, având deasupra ei o coroană de frunze de laur. Pe mausoleu este inscripţionat în română şi cehă: "Glorie veşnică eroilor romîni căzuţi în luptele pentru eliberarea republicii cehoslovace de sub jugul fascist, 1944-1945". Nu departe se află o troiţă din lemn ridicată pe 7 mai 1995 de Fundaţia George Pomuţ (Goerge Pomuţ a fost un participant la Revoluţia Maghiară din 1848 şi la Războiul de Seceseone ca general în armată unionistă).

În cimitir există morminte comune precum şi morminte simple pentru ofiţeri. Se menţionează numele celor căzuţi, data şi locul.

Am observat un mormânt la care s-a pus o placă nouă, cea a Locotenent Colonelul Precul V. Dionisie decorat post-mortem cu Ordinul Mihai-Viteazul, născut în Basarabia în 1906 lângă Hotin, căzut pe 28 martie 1945 la Zvolenska Slatina. Piatra a fost pusă de nepoata de frate Lucreţia Precul. Întreaga familie Precul a avut de suferit din partea regimului comunist pentru că erau refugiaţi din Basarabia şi aveau origini "nesănătoase". http://ortodoxia.md/articole-preluate/1489-istoria-ne-a-umilit-iar-credina-in-dumnezeu-ne-a-inlat

M-a impresionat foarte mult acest loc, făcusem un ocol special prin Slovacia pentru a-l vedea. Sunt fericit că memoria acestor eroi rămâne vie în conştiinţa popoarelor român şi slovac.Este mărturia faptului că românii s-au luptat mult pentru a nu pierde provinciile istorice Transilvania, Bucovina şi Basarabia. Din păcate, bravura lor nu a putut împiedica pierderea ultimelor două şi nici instalarea regimului comunist după 1947...

The Romanian Militray Cemetary in Zvolen

The Romanian armies marched in World War 2 up to Stalingrad and then back to Prague for Transylvania. Romania was allied with Nazi Germany against Soviet Russia to recover from the latter Bessarabia, Bukovina and Herţa region. It went beyond the historical border on the Dniestr in the hope of recovering, through german benevolance, the northern part of Transylvania, taken by Hungary in the Second Vienna Award. On August 23rd 1944 while the Soviet armies were about to occupy Romania, King Michael I toppled the Antonescu Regime and went over to the Allies, fighting with them against Germany for the remainder of the war. Romania comitted over 550 thousand soldiers in the campaign in northern Transylvania, Hungary and Cechoslovakia, losing over 170 thousand casualties. There was hard fighting in the difficult region of the Tatra Mountains in Slovakia. Thus, in Zvolen can be found the largest Romanian military cemetary abroad. 10384 Romanian soldiers rest here, along soldiers from other nations, mostly Russians.

The Romanian section of the cemetary is organised around a central monument, in the shape of a sarcophagus, bearing a laurel crowen sculpted in stone. An inscription in Romanian and Czech reads: "Eternal Glory to the Romanian heroes fallen in the fight for the liberation of the Cechoslovak Republic from the fascist yoke, 1944-1945". Nearby there is a wooden cross erected on May 7th 1995 by the George Pomuţ Foundation (George Pomuţ participated to the Hungarian Revolution of 1848 and the American Civil War as general in the Union Army).

In the cemetery there are common graves and also individual graves for the officers, bearing the names of the fallen, the date and the place.

I noticed a grave stone which was replaced recently, that of Liutenant Colonel Precul V. Dionisie decorated post-mortem with the Order Michael the Brave, born in Bessarabia in 1906 near Hotin, fallen on March 28th 1945 at Zvolenska Slatina. The new headstone was laid by his niece, Lucreţia Precul. Searching on the internet more information about him, I found out that he had 3 brothers and that all his family, including Lucreţia, was persecuted by the post 1947 Communist Regime in Romania for their bessaraban and "unhealthy" origins(intellectuals, individual entrepreneurs, etc).

I was very much impressed with this place for which I made a special detour through Slovakia to visit. It testifies to the fact that Romanians fought hard to recover Transylvania, Bessarabia and Bukovina. I am glad that their memory endures in Romanian and Slovak counsciousness. Unfortunately, their bravery was not sufficient to recover the last two from the Soviet Union, nor to avoid the Soviet occupation of Romania and the Communist Regime that followed between 1948 and 1989.