În martie 1939 Germania nazistă ocupa partea cehă din Cehoslovacia, rămânând un stat pion, Slovacia, care şi-a declarat independenţa în acelaşi moment. Pierduse între timp teritorii în sud şi est, luate de Ungaria (noiembrie 1938, martie 1939). Statul Slovac va exista până în 1945 ca satelit al Germaniei.
Între 29 august şi 28 octombrie 1944 elementele de rezistenţă anti-fascistă declanşează Revolta Naţională (Slovenské národné povstanie). Centrul aceste revolte a fost regiunea Banská Bystrica (se pronunţă Bistriţa) iar obiectivul ei a fost eliberarea ţării cu ajutorul armatelor sovietice şi române care soseau din est.
Din nefericire, elementele rezistenţei nu au reuşit să facă joncţiunea cu armatele sovietice, care în acel moment erau blocate la graniţa estică a Slovaciei, câteva sute de kilometri mai la est de teritoriul controlat de rezistenţă. Armatele române şi sovietice luptau în acelaşi timp în Transilvania (bătăliile de la Turda şi de la Păuliş). Strategia sovietică dădea prioritate ocupării Poloniei şi Budapestei şi se apreciază că rezistenţa slovacă nu a beneficit de sprijinul şi prioritizarea pe care le-ar fi meritat. De asemenea, se consideră că revolta a izbucnit prea devreme pentru ca să poată beneficia de ajutor direct din partea ruşilor.
Slovacia va fi eliberată până la urmă în ianuarie-aprilie 1945 de armatele sovietice şi române.
La Banská Bystrica există un muzeu dedicat acestui episod al istoriei micuţei ţări central-europene, un muzeu foarte bogat în exponate: uniforme, arme, filme, fotografii, hărţi. Lupta din Slovacia este pusă în perspectiva întregului război.
România a avut o contribuţie decisivă în eliberarea aceste ţări de către nazişti, fiind mărturie mai multe cimitire militare, printre care cel mai important este Cimitirul Militar Român de la Zvollen. Astfel, când am vizitat muzeul, în iulie 2009, era găzduită o expoziţie temporară "Armata română în eliberarea Slovaciei" din care reproduc o serie de poze.
National Uprising Museum - Banská Bystrica, Slovakia
Nazi Germany occopied the entire Czech lands in March 1939. To avoid the same fate, Slovakia declared itself indepedant, in fact a satellite state of Germany. It had already lost territories to Germany's ally, Hungary, in the First Vienna Award, and would exist until 1945 when Czechoslovakia was reformed.
On August 29 1944 the Slovakian anti-fascist resistance started an uprising, hoping to liberate the country and link up with the Soviet and Romanian armies advancing from the east. The secured the area in central Slovakia and made Banská Bystrica its headquarters.
Unfortunately, Soviet armies were unable to progress into Slovakia and were held a few hundred kilometers to the east. Meanwhile, in the south-east, Romanian and Soviet armies were fighting in Transylvania (battles of Turda and Păuliş). The Soviets prioritised the occupation of Poland and Budapest and its is considered today that in fact the Slovak Uprising did not get a proper support from them. Moreover, the uprising was badly timed, being triggered too early when allied armies were too far away to assist directly.
The Soviet and Romanian armies finally liberated Slovakia in January-March 1945.
There is a museum in Banská Bystrica on the National Uprising, full of uniforms, weapons, films, photographs or maps, describing the uprising in the context of World War 2.
Romania had a major contribution in the liberation of Slovakia. Military cemeteries testify of the Romanian war effort in that part of Europe, such as the Zvollen Military Cemetary. Also, when I visited the National Uprising Museum in July 2009, there was a temporary photograph exhibition: "The Romanian Army in the liberation of Slovakia".
Comentarii
Trimiteți un comentariu