Podul Anghel Saligny

Podul Inginer Anghel Saligny, cunoscut înainte de război sub numele Podul Carol I, este poarta spre Dobrogea, drumul spre mare, conexiunea vitală a României cu provincia sa aflată la sud şi est de Dunăre. Imediat după recucerirea Dobrogei în 1878 România a dorit să stabilească o legătură feroviară între Bucureşti şi principalul port al ţării: Constanţa.

După mai multe variante studiate, inclusiv realizarea lucrării de către renumitul inginer francez Gustave Eiffel, s-a ales o echipă românească sub conducerea tânărului şi genialului inginer Anghel Saligny. Podul a fost construit între 1890 şi 1895 iar până în 1970 când a fost construit Podul Vadu Oii de la Giurgeni, a fost singura legătură terestră între Dobrogea şi restul României. La vremea construcţiei sale, podul se număra printre cele mai mari din lume, cu o tehnologie de construcţie în oţel de vârf. A fost primul pod permanent la Dunărea de Jos după Podul lui Traian de la Drobeta Turnu-Severin.

S-ar impune, după părerea mea, poduri şi la Brăila şi Călăraşi-Silistra, pentru a lega mai solid cele două maluri, în conformitate cu exigenţele economice şi de mobilitate contemporane.

Podul nu mai este utilizat dar este un monument istoric admirat de sute de mii de turişti care merg la mare vara iar mie îmi place mai ales perspectiva asupra lui dinspre Bucureşti, în timp ce maşina şerpuieşte pe Autostrada Soarelui. Nu este prea uşor de fotografiat din mersul maşinii.

La baza piciorului dinspre Cernavodă au fost turnate în bronz statuile a doi dorobanţi ce străjuiesc podul: odată Dobrogea cucerită de ei, nimeni nu o va mai lua vreodată înapoi.

The Anghel Saligny Bridge

The bridge was known as the Bridge King Carol I , but was renamed after the war by the name of its builder, the Romanian Engineer Anghel Saligny.

It is the gate to Dobrudja, Romania's gate to the sea, its vital link with the only province found accross the Danube. Indeed, immediately after reconquering Dobrudja in the Russo-Turkish War of 1877-1878, known in Romania as the Romanian War of Independace, it was obvious that a railway link was necessary between Bucharest and what was to become the major port of Romania: Constanţa.

After considering several options, including having the bridge built by the famous French Engineer Gustave Eiffel, a Romanian team was prefered, headed by the brilliant Engineer Anghel Saligny. The bridge was built between 1890 and 1895 and up until 1970 was the only dry link with Dobridja (that year the Vadu Oii bridge was built). At the time it was one of the biggest bridges in the world and the first built since the Roman bridge built by Trajan at Drobeta Turnu-Severin.

I sure hope more bridges shall be built in the future, in Brăila and even Călăraşi-Silistra, to allow a more dynamic communication between the two shores.

Nowadays the bridge is no longer in active use but it is a national landmark admired (and difficultly photographed) by hundreds of thousands of toursits on their way to the sea in the summer months.

On the Dobrudjan bank there are two bronze statues of soldiers from 1878 (Dorobanţi) standing guard, signifying that nobody shall ever again invade accoss the Danube past them.