Muzeul Ținutului Natal

În orice loc ne-am afla, este interesant de vizitat muzeul local, oricât de mic, pentru că este cel mai potrivit loc unde să aflăm istoria specifică locului. Din acest motiv am ținut să vizitez Muzeul Ținutului Natal din orașul Edineț. L-am prins deschis pe ultima sută de metri, sau mai bine zis în ultimele 15 minute, sâmbăta dupămasa. Am făcut vizita pe repede-înainte, iar personalul a fost foarte amabil și mi-e deschis toate secțiile, fără grabă. Muzeul se închide la 17h în timpul săptămânii și la 15h în weekend, fiind închis lunea.

Small local museums are interesting because they unveil local history, that we often overlook. When I was in Edineț I really wanted to visit the Homeland Museum. I found it open for just 15 minutes a Saturday afternnon so I hurried to see what I could in such a short time. The personnel was very friendly and put no pressure, offering a tour of all the sections.
The museum is open until 17h on weekedays and until 15h in the weekend, Mondays closed.

Muzeul este organizat în două clădiri, chiar în centrul orașului. Clădirea principală pare să fie un mic conac tipic pentru zonă, pentru că am mai văzut câteva clădiri similare, mai modeste. Acesta pare foarte bine întreţinut. Pe site-ul muzeului este precizat că a fost construită de un evreu care a donat-o statului spre a servi drept spital. Aici sunt secția de istorie și de istorie naturală.

The museum is organized in two buildings, the larger of the two looks like a town manor. I have seen some other more modest ones. This one looks well kept. On the museum site it is mentioned that it was built by a Jew who then donated it to the state to be used as a hospital. The manor houses the historiy and the national history sections.

Lângă, se află o căsuță mai modestă, care adăpostește secția de artă populară.

Vizitarea muzeului este GRATUITĂ. Da, gratuită, nu se plătește niciun sfanț! Deci dacă eram șocat de tariful nesemnificativ al muzeelor de provincie din România, iată că în Basarabia unele muzee sunt gratuite. Muzeul "este la balanța Primăriei Edineț", cum scrie pe site, adică depinde de primărie. Nu este un sistem bun, în opinia mea; un muzeu nu trebuie să fie 100% subvenționat de stat, el trebuie să fie susținut și din veniturile încasate de la public, să fie astfel venituri câștigate direct de obiectivul turistic propriuzis, prin propriul merit. Poate va fi așa la un moment dat în viitor.

In the same courtyard there is a smaller house, with the folk art section.
Visiting the museum is FREE. Yes, free of charge! If I was often shocked to see how cheap museums were in Romania, especially in small towns, it looks like in Bessarabia they are simply free. The museum "is balanced by the town hall", as it is mentioned on its site, which I guess it means that it is financed by them. I don't think it's a good system, with a museum being 100% subsidised by the State. Private revenues, from the public, should make part of its budget, to allow for some private initiative and reward.

Dar să revenim la muzeu. După ce muzeografele m-au asigurat că este deschis, gratuit și că se poate fotografia în voie, am trecut repede prin săli. Nu știam unde să mă uit și ce să citesc mai întâi.

Getting back to the museum, I rapidly passed through all the rooms. I didn't really know what to read or look at first.

Iată, aici, imaginea unei case tradiționale, din secolul 19.
Here is a picture of a 19th century traditional house.

Aici școala primară din Cupcini, al doilea oraș al raionului, în anul 1914.
And here we have the picture of the school in Cupcini, the county's second town. The picture was taken in 1914.

Muzeul nu uită că nordul Basarabiei nu este la Briceni, ci la Hotin, la o aruncătură de băț de oraș, cu a sa cetate ce nu poate fi vizitată de taberele școlare din raion, în calea lor fiind o graniță. Copiii din Edineț pot măcar vedea Hotinul în imagini la muzeu, așteptând ocazia să vadă această cetate aprig disputată de români, turci şi polonezi, de-a lungul istoriei, și în realitate.

The extreme north of Bessarabia is also represented, and I don't mean the present northern limit of the Republic of Moldova, Briceni county, but the Hotin region. A mere 60 km from Edineţ, the mighty fortress, a crossroad of Romanian, Polish and Ottoman history, is now seldom visited by the schoolchildren of Edineţ: a border lies between them. They can only see it in pictures.

O zonă a muzeului prezintă aspecte locale din secolul 19: imagini și obiecte. Orăşelul Edineţ a devenit mai important în acea perioadă, fiind situat pe drumul principal dintre Chişinău şi Cernăuţi.

An area of the museum is devoted to local history in the 19th century, when the town of Edineţ became more important, as a crossroad on the Chişinău - Cernăuţi road.

Altă sală este dedicată secolului 20: războaiele mondiale, Basarabia interbelică și comunismul.

Another room is dedicated to the twentieth century: the world wars, interbellum Bessarabia reunited with Romania and the Soviet era after 1944.

Păcat că nu am avut timp să mă uit pe îndelete pe imagini.

Unfortunately I did not have time for a proper visit.

Am zăbovit mai mult asupra unor aspecte din Al Doilea Război Mondial, din păcate mai mult despre soldați din părțile locului care au luptat în armata roșie. În dreptul unora este menţionat că au luptat împotriva Japoniei, deci în vara anului 1945.

I stopped a little to look at pictures from World War II. It is more about local men who served in the Red Army, some of them in the campaing against Japan in the closing staged of World War 2.

La secția de istorie naturală am putut vedea exemplare din fauna locală, de exemplu mistreți, vulpi, căprioare sau animale mai mici.

At the natural history section there are many stuffed animals from the local fauna: boars, foxes, deer or smaller animals.

M-a impresionat talia acestui pește: un crap ce se găsește și în iazurile piscicole din partea locului.

O altă sală prezenta resursele minerale ale zonei, mai ales piatra de cotileţ, din care sunt construite multe din clădirile din oraş, de exemplu cinematograful sau consiliul raional.

I was impressed by the size of this fish, carp that can be found in local ponds.

Another room showcased the mineral resources of the area, like stone quarries.

Secția de artă populară este și ea foarte interesantă. Pereții sunt pictați cu scene rustice. Este înfățișată atmosfera caracteristică a satului românesc.

The folk art section is also very interesting. The walls are decorated with rustic scenes. The characteristic atmosphere of the traditional Romanian village is recreated.