Muzeul arhitecturii populare din Gorj de la Curtișoara

Am auzit că la Curtişoara, la scurtă distanţă de la Târgu Jiu pe drumul de Petroşani se află un muzeu al satului dedicat Gorjului. Mi-am dorit foarte mult să-l văd, fiind fascinat de casele ţărăneşti gorjene, construite din bârne groase, adesea chiar pe mai multe niveluri, ca să nu mai spun nimic de culele boiereşti despre care am mai vorbit. Era absolut necesar ca regiunea cu unele dintre cele mai frumoase case ţărăneşti, nordul Olteniei, să aibă propriul său muzeu al satului.
Prima vizită la Curţişoara a fost contra cronometru faţă de programul muzeului şi faţă de lumina scăzândă. Ne apropiam pe drumul ce duce la complex iar apusul dădea bisericii familiei Tătărăscu, ce domină de pe un deal, străluciri nebănuite.
Lângă ea se află mormântul soţilor Tătărăscu şi conacul lor, toate strămutate în 2002 de la Poiana Rovinari din calea unui proiect industrial. Acestea sunt deosebit de frumoase, bijuterii ale arhitecturii naţionale ecleziastice şi civile. Totodată, spune ceva despre marii români care au fost Arethia şi Gheorghe Tătărăscu.
Liberalul Gheorghe Tătărăscu este îndeobşte cunoscut - şi criticat - pentru rolul de prim ministru obedient regelui autoritar, corupt şi imoral care a fost Carol al II-lea, fiind prim ministru de mai multe ori, inclusiv în perioada dictaturii regale. Totodată, a fost de mai multe ori ministru de externe şi a făcut parte din iscusita delegaţie care la Conferinţa de Pace de la Paris din 1946 a obţinut revenirea întregii Transilvanii la România (Ungaria a încercat să argumenteze în sensul păstrării unei fâşii de pământ la frontieră dar care era deosebit de importantă în sensul că includea orașele Arad, Oradea și Satu Mare - din fericire delegaţia română a reușit să demonteze aceste pretenţii). În 1947 a fost schimbat din funcţie cu stalinista Ana Pauker şi a trebuit să înfrunte şi el, ca mulți alţi mari intelectuali şi oameni politici, închisorile comuniste.
Arethia Tătărăscu a înfiinţat "Liga Femeilor Gorjene" şi a fost o devotată apărătoare şi promotoare a valorilor gorjene: oameni şi opera lor. Astfel la iniţiativa sa au fost amenajate casele memoriale Ecaterina Teodoroiu, Tudor Vladimirescu din Vladimiri şi mai ales, cu sprijinul lui Gheorghe Tătărăscu, Ansamblul Monumental "Calea Eroilor" de la Târgu Jiu, opera lui Constantin Brâncuşi. Astfel, au avut un destin excepţional la nivel naţional şi regional, servind ţara şi lăsând urme nemuritoare.
În mod normal casele din muzeu pot fi vizitate, dar fiind iarnă şi târziu, nu am avut ocazia.
Am fost oricum vrăjiţi de frumuseţea locului, învăluit de lumina caldă a asfinţitului. În mod cert se cere o vizită şi pe timpul verii, o vizită pe îndelete pentru a vedea în dreptul fiecărei case povestea şi specificul ei, obiecte ţărăneşti şi pur şi simplu pentru ocazia unei plimbări într-un cadru aşa frumos, care se schimbă cu fiecare anotimp.
Ne-am plimbat mai departe până în celălalt capăt al domeniului, la Cula Cornoiu, datând din secolul 18. În jurul acesteia a fost alcătuit, în 1975, şi ulterior extins, muzeul.
În primul rând cula a ajuns în domeniul statului pentru că a fost, evident, confiscată de comuniști şi a devenit sediu agricol. A avut un destin fericit, devenind până la urmă muzeu, dar în 2004 a fost revendicată şi, din câte am înțeles, luată de persoane private împreună cu mai multe clădiri şi teren. Se pare că şi noii proprietari continuă să îi dea o întrebuințare culturală, fiind organizate, printre alte activități, şcoli de vară. Îmi pare rău însă că muzeul a fost scindat şi sper, în fapt, ca cele două secțiuni să colaboreze pe viitor aşa încât toate minunățiile din perimetrul ansamblului să fie accesibile publicului.

Gorj Folk Architecture Museum in Curtişoara

In Curtişoara, near Târgu Jiu on the road to Petroşani, there is a village museum dedicated to Gorj villages, which have distinctive architecture. I wanted very much to see it, for its high peasant houses and distinctive fortified boyar houses, the cule I have already mentioned on several occasions. I am glad such a museum exists for I find it absolutely necessary that northern Oltenia have its own village museum.
The visit itself was a race against the closing hours and the diminishing sunlight. However, visiting at sunset have me the opportunity to see the Tătărăscu church, up in its hill, blazing in golden light, as we approached on the road. In fact, the visit begins with the Tătărăscu church, near which is found their resting place and their boyar house, all of them moved from Poiana Rovinari where an industrial project was scheduled. The Tătărăscu ensemble are jewels of old ecclesiastical and civil architecture and say something of the great patriots and cultural patrons that were Arethia and Gheorghe Tătărăscu.
Gheorghe Tătărăscu, a liberal, was several times Foreign Affairs Minister and Prime Minister of Romania in the interbellum and just after World War 2. He is unfortunately better known for his negative role as Prime Minister of authoritarian king Carol II in the late 30's. However, he was a great statesman and as Foreign Affairs Minister, he was part of the Romanian delegation at the 1946 Paris Peace Conference that negotiated the complete return of Northern Transylvania as a consequence of the nullification of the Vienna Awards. Even today it is not well known that Hungary tried hard to negotiate the retention of at least a strip of land on the border, but which was a strategic zone comprising the major cities of Arad, Oradea and Satu Mare. In 1947 he was replaced by stalinist Ana Pauker and was persecuted by the communists.
Arethia Tătărăscu was the founder of the "Gorj Women Association" and was a devoted defender and promoter of regional values: people and art. Thus, she had the initiative of creating the Ecaterina Teodoroiu and Tudor Vladimirescu memorial houses and, with her husband, was instrumental in the support of Brâncuşi's "Path of Heroes" monument in Târgu Jiu.
Thus, the Tătărăscu family were prominent at national level but were also close to their roots in Gorj.
We were not able to visit interiors because of the closing hours and the winter season. However, we were enchanted by the exteriors, the park, the landscape and another visit in the warm season is certainly in order. Autums colours would look great too!
In dwindeling light, we crossed to the other side of the museum area, where is found the Cornoiu Cula (fortified boyar house). It dates back to the 18th century. Its fate was that of many rural aristocratic residences: it was confiscated by the Communists after 1948 and given an agricultural role. Luckily it was turned back into a museum in 1975 and the whole museum grounds were built and expanded around it. Now it again follows a different path, because it was reclaimed in 2004 and is privately owned. However, from what we heard, it and the part of the museum grounds that are now privately owned, are still open to the public and still serve cultural purposes. It is a pity though that the museum had to be divided and hopefully both sides shall work closely together to make this separation as unnoticeable as possible.





















Comentarii