vineri, 2 decembrie 2016

Muzeul Militar Oradea

Pe motiv de inventar, nu am putut vizita Muzeul Militar de la Oradea, am putut doar admira clădirea din exterior și studia un pic tunurile de artilerie amplasate în fața ei. 
Inaugurat în 1971, este unicul muzeu militar din Transilvania, fiind relevant mai ales pentru istoria militară locală, în special luptele pentru eliberarea graniței de vest din toamna anului 1944. Ziua eliberării orașului Carei, 25 Octombrie, a rămas, de altfel, Ziua Armatei Române.
Aștept ocazia de a reveni la Oradea pentru a vizita acest muzeu.

The Oradea Military Museum was closed for inventory and thus I could not visit it. I could only admire the building from the exterior and observe the artillery canons placed in front of it.
Inaugurated in 1971, it is the only military museum in Transylvania, and is relevant especially for local military history, a high point being the battles for the liberation of the western border in the autumn of 1944. The date of the liberation of Carei, October 25th, has remained the anniversary date of the Romanian Army.
I look forward to visit this museum on the next opportunity.

sâmbătă, 26 noiembrie 2016

Muzeul Memorial "Iosif Vulcan"

Din păcate nu am avut ocazia de a vizita Muzeul Memorial "Iosif Vulcan" de la Oradea, deși l-am pândit în orele de deschidere, într-o duminică, programul fiind marți, joi și sâmbătă între orele 10 și 15 și miercuri, vineri și duminică între orele 10 - 14 și 16 - 18. Din păcate, muzeul era închis. Am fost destul de contrariat, dar asta a fost. Totuși, din informațiile culese de pe net, mi se pare un muzeu destul de interesant și despre asta doresc să spun câteva cuvinte, iar postarea va fi actualizată cu ocazia unei viitoare vizite la Oradea. Sunt tare curios să admir și interioarele muzeului.

Casa în care este găzduit muzeul, în care Iosif Vulcan a trăit între anii 1896 și 1906, îmi place foarte mult, pentru că se întinde ostentativ pe un singur nivel, cu opt ferestre la stradă. Este genul de casă care la București, dacă nu e monument istoric, e rasă de pe fața pământului pentru a se construi un bloc.

Iosif Vulcan (1841 - 1907), scriitor și publicist român, este cunoscut mai ales ca întemeietorul revistei "Familia", organ de presă esențial pentru răspândirea culturii românești în Transilvania secolului 19.




miercuri, 23 noiembrie 2016

Casa Darvas - La Roche

Adevărat muzeu Art Nouveau al Oradei, Casa Darvas - Laroche a fost recent redeschisă publicului după efectuarea unor lucrări, deși restaurarea vilei este un proces lung ce însă nu s-a terminat. Pot spune astfel că am fost printre primii vizitatori ai ei în anul 2016.
Construită în 1911 - 1912 pentru Darvas Imre, industriaș evreu în industria lemnului, găzduia "Întreprinderea forestieră La Roche și Darvas".  Alfred La Roche, bancher elveția, era asociatul lui Imre. Arhitecții vilei sunt Vago Jozsef și Laszlo. Fațada principală a vilei, spre strada Iosif Vulcan, este bogat decorată cu plăci ceramice.

Art Nouveau museum of Oradea, the Darvas - Laroche House was recently reopened to the public after some works, although the main restoration works are far from being over. I can thus say that I was one of its first visitors in 2016.
Built in 1911 - 1912 for Darvas Imre, an entrepreneur in the wood processing industry, the villa was the seat of the "La Roche and Darvas forestry company". Alfred La Roche, a Swiss banker, was Imre's associate. The villa's architects are Vago Jozsef and Laszlo. The building's main facade, towards Iosif Vulcan street, was richly decorated with ceramic plaques.

Din anii 1930, în casă a trăit familia Simon (doi frați și familiile lor). O parte a familiei a fost deportată și ucisă de autoritățile maghiare în timpul celui de-al Doilea Război Mondial (Oradea fiind ocupată). Supraviețuitorii au continuat să trăiască în câteva camere ale casei, vila fiind naționalizată și repartizată unor chiriași. A rezultat cortegiul obișnuit al naționalizărilor caselor de patrimoniu, cu modificări ale interioarelor și dispariția mobilei originale. Au fost pierdute multe elemente deosebite ale arhitecturii originale, altele, precum această fântână, au rezistat. 
O membră a familiei Simon, Iudith, a trăit în casa Darvas - La Roche 59 de ani și a fost prezentă la inaugurarea muzeului. Singura parte a vilei care a rămas intactă, cu mobilierul original, este apartamentului Iudithei.

Since the 1930s, the Simion family lived in the house. They were two brothers with their families. A part of the family was deported and killed by the Hungarian authorities during World War 2 (Oradea being occupied, at the time, following the Second Vienna Award). The survivors continued living in a few of the rooms in the house. The latter was nationalized (confiscated by the Communist authorities) and the rooms awarded to several tenants. As always in these cases, the heritage house was divided, interior decorations removed or lost, as was the original furniture. A lot of the original Art Nouveau decoration was lost, while some survived, like this fountain.
A member of the Simon family, Iudith, lived in the Darvas - La Roche house for 59 years and was present at the museum's inauguration. The only part of the villa which remained intact, with its original furniture, is Iudith's apartment.

 Un alt element original păstrat este soba solidă de la parter. / This original stove also survived.

Ce mi-a plăcut cel mai mult în bucătărie sunt farfuriile decorative.
La momentul vizitei, vila găzduia expoziția "Natura și Art Nouveau". Casa Darvas - La Roche a redevenit și va rămâne un reper cultural al orașului și m-aș bucura să o revăd peste câtva timp complet restaurată.

What I liked a lot is the decorative plates.
When I visited it, the Darvas - La Roche House was welcoming the exhibition "Nature and Art Nouveau". The Darvas - La Roche House has become again, and shall remain, a cultural landmark of the city and I would be thrilled to see it completely restored.

luni, 21 noiembrie 2016

Muzeul Ady Endre

Mulţi oameni de cultură s-au născut sau au locuit la Oradea. Printre cei mai cunoscuţi dintre aceștia se numără poetul maghiar Ady Endre (1877 - 1919).
Născut în satul Meţenţ din judeţul Satu Mare (actualmente Ady Endre, sau Adyfalva, în maghiară), poetul a marcat scena culturală şi litarară a Oradei la începutul secolului 20, exercitându-şi aici profesia de jurnalist.

Many cultural figures were born or lived in Oradea. One of the most famous is the Hungarian poet Ady Endre (1877 - 1919).
Born in Mețenț, Satu Mare county (today called Ady Endre, or Adyfalva, in Hungarian), the poet laid its mark on Oradea's cultural and literary scene at the beginning of the 20th century, while working as a journalist.

La Oradea s-a numărat printre fondatorii societăţii literare "A Holnap" (Mâine), ai cărei membri se strângeau în cafeneaua EMKE. Superba clădire Art Nouveau există și astăzi.

He was one of the founders of the literary society "A Holnap" (Tomorrow), whose members would congregate in the EMKE Café. The superb Art Nouveau building still stands.

Clădirea din Parcul Traian, în care este găzduit muzeul, nu este o casă memorială propriuzisă, ci o fostă cafenea, "Müller", pe care poetul o frecventa.
Interioarele sunt amenajate cu panouri care descriu pe larg viaţa şi activitatea publicistică a poetului. Prezintă deosebit interes relaţia zbuciumată a poetului cu doamna Diosy Ördönné, denumită "Adel Brül" sau "Leda" în poeziile sale, o femeie căsătorită care locuia în Franța. În perioada 1904 - 1911, poetul a călătorit de mai multe ori la Paris, experiența deschizându-i orizonturile și îmbogățindu-i opera literară. În acea perioadă a publicat volumul "Uj versek" (Poezii noi), care a marcat poezia maghiară, el fiind considerat primul poet maghiar modern. Influențat de Baudelaire și Verlaine, Ady Endre este considerat poet simbolist.

The building in Traian Park which houses the museum is not a memorial house per se, it is the former Café "Müller", that the poet used to visit.
The interiors are furnished with panels that describe extensively the poet's life and literary and journalistic activity.
Of special interest is the poet's tumultuous relationship with Mrs. Diosy Ördönné, called "Adel Brül" or "Leda" in his poems, a married woman who lived in France. Between 1904 and 1911, the poet traveled several times to Paris. This experience extended his horizons and enriched his literary creation. It is in that period that he published the volume "Uj versek" (New poems), which was a landmark for Hungarian poetry, while Ady was considered the first modern Hungarian poet. Influenced by Baudelaire and Verlaine, Ady Endre is considered part of Symbolism.  

Mobilierul include biroul de lucru al poetului și contribuie la recreearea atmosferei de epocă. 
Fapt interesant, Ady Endre și Octavian Goga erau prieteni. Așa se face că domeniul lui Octavian Goga, de la Ciucea, a aparținut mai întâi lui Endre, prin soția lui, Berta Boncza. La moartea lui Ady Endre în 1919, poetul român cumpără domeniul de la văduva prietenului său și reface castelul în stil neoromânesc.

The furniture includes the poet's desk and contributes to recreating the old atmosphere.
Interesting fact, Ady Endre and Octavian Goga were friends. Thus, Octavian Goga's domain in Ciucea belonged first to Endre, through his wife Berta Boncza. At Ady Endre's death in 1919, the Romanian poet bought the domain from his friend's widow and rebuilt the castle in Neoromanian style.

Muzeul este deschis marţi, joi şi sâmbătă 10 - 15 şi miercuri, vineri, duminică 10 - 14 şi 16 - 18.

The museum is open Tuesday, Thursday and Saturday 10 - 15 and Wednesday, Friday and Sunday 10 - 14 and 16 - 18.

vineri, 18 noiembrie 2016

Muzeul Ţării Crişurilor (Palatul Episcopiei Romano - Catolice)

Muzeul Ţării Crişurilor era, când l-am vizitat în primăvara lui 2016, încă găzduit în Palatul Episcopiei Romano - Catolice din Oradea, cunoscut şi sub numele "Palatul Baroc". Deja din 2017, muzeul îşi definitivează mutarea în noul sediu, fosta garnizoană a oraşului.

The "Criș Land" Museum was, when I visited it in the Spring of 2016, still set up in the Palace of the Oradea Roman - Catholic Bishopric, also known under the name of the "Baroque Palace". Already in 2017, the museum shall move permanently to its new site, the former town garrison.

Palatul a fost confiscat episcopiei de către autorităţile comuniste, în anul 1963, iar din 1971 a găzduit muzeul. Arhitectural, constituie un ansamblu coerent cu Bazilica Romano - Catolică "Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria".

The palace was confiscated by the Communist authorities in 1963 and since 1971 it hosted the museum. Architecturally, it is a coherent ensemble with the Catholic Church "Assumption of Mary".

Având în vedere transferul care are loc, muzeul prezintă doar unele colecţii temporare, în special etnografice.

Given the transfer which is about to take place, the museum only presents temporary collections, especially ethnographic.

Spațiile muzeului sunt destul de austere; de altfel, palatul a suferit multe distrugeri în perioada comunistă, mai ales interioarele. Astfel, va fi mult de muncă pentru a-l readuce la starea de dinainte de naționalizare. Obișuitele ravagii ale comunismului, asociate cu retrocedări anevoioase.

The museum rooms are austere; the palace suffered many destructions during the Communist regime, especially the interior. Thus, there shall be a lot of work to do to bring it to the state prior to the nationalization. This is the common lot of the destruction caused by Communist confiscations and tedious restitutions. 

Au fost deosebit de interesante unele exponate regionale, în special costumele populare bihorene.

Some regional exhibits were extremely interesting, especially the Bihor folk costumes.


Mi-a atras atenția un documentar video despre prelucrarea cânepii din care, acum jumătate de secol, ţăranii confecţionau încă îmbrăcăminte în casă.

A documentary on hemp - and how cloth is made from it - caught my attention. Half a century ago, peasants still wove cloth and sowed clothes at home.

Noul sediu al muzeului, clădirea garnizoanei, se află în vestul oraşului, între Piaţa Unirii și Campusul Universității Oradea, la intersecția cu Calea Matei Basarab. Este un domeniu întins, iar clădirea nu poate fi observată din stradă din cauza arborilor stufoși. Cu siguranță va fi un muzeu superb redeschis în beneficiul turiștilor din întreaga lume, spre mândria bihorenilor.

The new museum headquarters are in the west of the city, between Union Square and the Oradea University Campus, at the intersection with Matei Basarab road. It is a vast domain and the building cannot be observed from the street, because of the trees. It shall surely be a beautiful museum reopened for tourists from around the world. It shall be the pride of the locals.

În faţa garnizoanei este instalat bustul Generalului Traian Moşoiu. Născut în 1868 la Tohanul Nou, județul Brașov, după ce şi-a terminat studiile militare la Academia Militară Tereziană de la Viena, a ales, în anul 1891 să treacă în România, servind sub drapelul tricolor. Astfel, a fost printre cei mai capabili ofiţeri pe durata Primului Război Mondial. Guvernator Militar al Transilvaniei în 1919, a comandat "Grupul de Armate Nord" care a participat la cucerirea Budapestei în acelaşi an, Generalul Moşoiu fiind numit Comandant al Garnizoanei militare Budapesta. După război a deţinut mai multe portofolii ministeriale, printre care Ministerul de Război, Ministerul Comunicaţiilor şi Ministerul Industriei şi Comerţului. Mă bucur mereu să văd cinstite printr-un monument de for public personaje mai puțin cunoscute din istoria noastră, dar cu un aport major la aceasta.

In front of the garrison is found a statue of General Traian Moșoiu. Born in 1868 in Tohanul Nou, Brașov County, after finishing military studies at the Theresian Military Academy in Wiener Neustadt, Austria, he chose, in 1891, to cross the Carpathians, serving under the Romanian flag. Thus, he was one of the most capable officers during World War I. Military Governor of Transylvania in 1919, he commanded "Army Group North" which participated to the liberation of Budapest in the same year. General Moșoiu was named Commander of Budapest Military Garrison. After the war, he held several ministerial portfolios, including that of Minister of War, Minister of Communications and Minister of Industry and Commerce. I am always happy to see public monuments erected for lesser known historical figures who did a lot for our country.

miercuri, 16 noiembrie 2016

Cetatea Oradea

Inima orașului din punct de vedere istoric, Cetatea Oradea este un obiectiv care nu trebuie ocolit. Ea se află la capătul străzii Independenței, lângă parcul 1 Decembrie.

Historically the heart of the city, Oradea Fortress is not to be avoided. It is found at the end of Independenței street, next to December 1st Park.

Fondată de Regele Ladislau I al Ungariei (1077 - 1095), a fost menționată prima dată în 1241 (sub numele latin Varadinum), când i se făceau reparații grabnice în vederea atacului iminent al tătarilor. Totuși, nu era cetatea pe care o vedem astăzi, aceasta fiind ridicată în secolul 17 în formă bastionară.
Acel secol a fost unul zbuciumat pentru cetate:
În anul 1600, cetatea era stăpânită de Mihai Viteazul, care a trecut pe aici în drum spre Praga.
În anul 1660, otomanii cuceresc cetatea, Oradea devenind pentru 32 de ani pașalâc.
În anul 1692 cetatea este cucerită de Habsburgi, care îi dau forma de astăzi.
(imaginea se găsește în turnul primăriei)

Founded by King Ladislaus I of Hugary (1077 - 1095), it was mentioned for the first time in 1241 (under the name Varadinum), when it was hastily repaired for in imminent Tartar attack. However, it was not the fortress we see today, which was built in the 17th century in Vauban style.

După ce până la Revoluție cetatea a rămas obiectiv militar, ea a fost progresiv redată orașului ca obiectiv turistic. Accesul se face prin poarta de vest a cetății.

Until the 1989 Revolution, the fortress retained military functions. Later, it was progressively given back to the city as a tourist landmark. Visitors can enter through its west gate.

Din fericire, în ultimii ani cetatea a fost restaurată, unele lucrări fiind încă în curs piațeta centrală.

Fortunately, in the last years, the fortress was restored, and it was still undergoing restoration works when I visited it.

Aleile, bastioanele și drumurile de strajă sunt bine restaurate și consolidate. Cetatea numără cinci bastioane: bastionul ciunt, bastionul aurit, bastionul roșu, bastionul crăișorul și cel mai mare, bastionul Bethlen.

The alleys, the bastions and the sentry paths are well restored and consilidated. The fortress has five bastions: the stunted bastion, the golden bastion, the red bastion, the princely baston and the largest one - the Bethlen bastion.

Partea din spate a cetății, spre poarta de est, este ultima asupra căreia trebuie să se intervină.

The back of the fortress, towards the eastern gate, is the last portion to work on.

Vedere de pe zidurile din dreptul porții de est.

View from the walls of the eastern gate.

Diavolul stă în detalii: burlanele din cupru (!!!) sunt înscripționate cu conturul cetății.

The devil is in the details: copper water drains marked with the outlines of the fortress.

La fel și capacele de canalizare. / Same thing with the sewerage system covers.

Am remarcat faptul că restaurarea cetății este pe alocuri stridentă, nu există patină. / The restoration is too flashy in some areas, lacking a patina.

În acea zi, compensa însă un pic pentru atmosferă această motocicletă de epocă (cred că este o Dnepr).

That day I saw a Dnipro motorcycle, which added to the historical atmosphere.

În bastionul ciunt a fost amenajat un teatru de vară. De menționat că cetatea adăpostește Facultatea de Arte Vizuale a Universității Oradea.

A summer theater was set up in the stunted bastion. The fortress also houses the Visual Arts Faculty of Oradea University.

Biserica din centrul cetății datează din 1777. / The church in the center of the fortress dates back to 1777.

vechea clădire a administrației militare și a vămii / the old building of the military administration and customs

marginea zidului de apărare, cu drumul de strajă / the edge of the wall, with the sentry path

barăcile ofițerilor, restaurate și curând refuncționalizate / the officer barracks, restored and soon to be occupied with modern use

În curtea cetății există o dovadă că Cetatea Oradea vă iubește!

In the fortress courtyard, there is proof that Oradea loves you!


luni, 14 noiembrie 2016

Oradea


Oradea a fost mereu pe lista mea de vizitat: un oraș frumos, dar atât de îndepărtat de București. De altfel, în general, nord-vestul țării este zona în privința căreia am cele mai mari lacune. Așadar am primit cu plăcere invitația Mariei, studentă din Republica Moldova în orașul de pe Crișul Repede, de a petrece câteva zile acolo. A fost ocazia de a descoperi unul dintre cele mai frumoase orașe ale României, care s-a ridicat la nivelul așteptărilor.
Pentru a ajunge la Oradea am optat pentru blablacar (www.blablacar.ro) și am ajuns în opt ore, dimineața. Urmau patru zile în Oradea și Băile Felix. Din experiența mea, două zile (pline) sunt suficiente pentru a descoperi Oradea, atât orașul cât și muzeele sale, fiind astfel o destinație ideală de weekend. M-am convins, dacă era vreo îndoială, că este unul dintre orașele României cu cel mai mare potențial turistic, fiind bijuteria arhitecturii Art Nouveau a țării noastre.

Oradea was always on my visit list: a beautiful city, but so far away from Bucharest. Also, north-western Romania is the area I have visited the least. Thus, I gladly accepted an invitation from Maria, a student from the Republic of Moldova, to visit the city on the Crișul Repede River. It was the opportunity to discover one of Romania's most beautiful cities. My expectations were greatly exceeded.
In order to reach Oradea, I chose blablacar (www.blablacar.ro) and I got there in eight hours, in the morning. I was to spend four days in Oradea and Băile Felix. From my experience, two days (well filled) are enough to discover Oradea, both the city and its museums, thus being an ideal weekend destination. I was convinced, if there was any doubt, that it is one of Romania'a cities with the most touristic potential. It is our country's jewel of Art Nouveau architecture.

Aceasta este bisericuța ce servește drept capelă campusului Universității Oradea. Primele două zile au fost superbe, însorite; următoarele un pic mai acoperite și mai neprietenoase cu turiștii.

This is the small church is the Oradea University campus chapel. The first two days were superb, sunny; the next a bit more cloudy and unfriendly with tourists.

Înainte de a porni în oraș vă puteți înarma cu o hartă. / You can use a map to get around the city.

În diverse locuri din oraș, puteți găsi și câteva planuri foarte detaliate ale centrului. / You can also consult one in several parts of the city.

Prima destinație a fost, desigur, inima orașului: Piața Unirii. Este un reper și o atracție turistică în sine.

The first destination was, of course, the heart of the city: Unirii Square. It is a landmark and a tourist attraction in itself.

În centrul pieței se află statuia ecvestră a lui Mihai Viteazul , iar în fundal clădirea primăriei.

Biserica cu Lună, cu fascinantul său ceas ce arată, cu precizie, fazele lunii. A fost construită între anii 1784 - 1790. În interior puteți admira un iconostas superb, în care predomină culoarea albastru.

Tot în Piața Unirii se află palatul episcopal greco-catolic.

Din piață este vizibilă și biserica greco-catolică Sfântul Ierarh Nicolae, iar în apropierea ei o clădire administrativă, printre puținele pe care le-am văzut în oraș în stil neoromânesc. 

Biserica catolică Sfântul Ladislau este amplasată proeminent în piața principală. Este una dintre cele mai vechi din oraș, fiind începută în 1720.


Piața a fost foarte recent restaurată, fiind pietruită, amplasate bănci și refăcută stația de tramvai. Înfățișarea actuală dă o impresie de spațiu și de nou, este foarte plăcută.

O perspectivă asupra pieței din cealaltă direcție, dinspre Palatul Vulturul Negru.


Simbolul Oradei, Palatul Vulturul Negru a fost construit în 1907-1908 în stil Art Nouveau.

Comentariile fiind de prisos, mă voi limita în a prezenta câteva imagini cu fațada. Recomand să o admirați la asfințit.

Palatul Vulturul Negru

Vitraliul Palatului Vulturul Negru.

Fiind în Piața Unirii, o atracție care nu trebuie ratată este Palatul Primăriei Oradea...

... și al său turn cu ceas, ce oferă a priveliște superbă asupra orașului.

Fie că privirile se îndreaptă spre Piața Unirii (prima imagine de mai sus) sau de-a lungul Crișului Repede spre șantierul sinagogii în restaurare...

... sau spre centrul vechi al orașului, unde am continuat plimbarea, niciun turist nu trebuie să ocolească turnul primăriei. Ceasul acesta măsoară cu exactitate timpul, iar la ore fixe răsună "Marșul lui Iancu". 

Piața Unirii, de pe celălalt mal al Crișului Repede. 

O plimbare prin centrul vechi al Oradei poate începe de la teatrul Regina Maria și continua pe strada Republicii, spre magazinul Crișul. 

În fața teatrului am avut plăcuta surpriză de a descoperi cea mai frumoasă statuie în bronz a Reginei Maria, amplasată pe locul unde, în perioada interbelică, a existat o statuie a reginei.

O plimbare pe strada Republicii, pietonală, înseamnă un plonjon în cea mai mare "rezervație" de arhitectură Art Nouveau din România. Acesta este doar unul din foarte multele exemple. Unele clădiri sunt restaurate. Altele încă așteaptă, sub niște bașe inestetice (!!!), să renască. O operațiune ambițioasă de restaurare a acestor clădiri din centrul vechi ar face Oradea să concureze serios Sibiul sau Sighișoara la capitolul turism. Doar poziția ei excentrică face că nu este mai cunoscută și mai vizitată de români (care au făcut adevărate pasiuni pentru Sibiu, Brașov sau Cluj), dar și de vecinii maghiari. Oradea este o referința în materie de arhitectură Art Nouveau în România, și nu numai. Este de asemenea parte a Rețelei orașelor Art Nouveau (http://www.artnouveau.eu/). Stilurile baroc și neoclasic sunt de asemenea răspândite. Oradea ar putea fi în curând revelația turistică a țării noastre. M-aș bucura mult să fie așa.

Un alt exemplu de Art Nouveau orădean.

atmosferă pe principala stradă pietonală

Strada Republicii are la rândul ei o serie de statui. Aici este un grup statuar al membrilor fondatori ai societății literare A Holnap din Oradea - Ady Endre, Juhasz Gyula, Dutka Akos și Emod Tamas - despre care vom pomeni mai multe în postarea dedicată muzeului Ady Endre.

Pe partea opusă a bulevardului este statuia lui Aurel Lazăr, orădean făuritor al României Mari.

Mai sus pe strada Republicii se poate vizita Biserica "Coborârea Sfântului Duh" (Biserica Romano-Catolică Olosig)...

...și admira trista rămășiță a Palatului Finanțelor, o victimă a colectivizării și retrocedărilor ulterioare. Este chiar o clădire emblematică a orașului, căzută într-o degradare îngrijorătoare.

Continuând plimbarea, se ajunge în Parcul Sandor Petofi...


... pentru a descoperi Bazilica Romano - Catolică "Ridicarea la Cer a Fecioarei Maria", considerată cea mai frumoasă biserică a orașului.

Catedrala a fost construită între anii 1752 - 1780 în stil baroc.

În fața acesteia se află statuia Regelui Ladislau I, fondatorul orașului.

Lângă biserică se află Muzeul Țării Crișurilor, momentan găzduit de Palatul Episcop Schlauch Lorincz, pe care l-am vizitat (va urma).

Pe drumul de întoarcere din centrul istoric al orașului am traversat Crișul Repede pe "Podul Intelectualilor", pod pietonal, cu o superbă priveliște pe malurile verzi ale Parcului Libertății.

Și la Oradea, Basarabia e România. :)Lângă pod, pe malul râului, se află o tereasă foarte simpatică, priveliștea fiind frumoasă, iar mâncarea bună. 

După traversarea podului, se intră într-un alt parc: 1 decembrie. După cum se poate ușor observa din relatare, spațiile pietonale și parcurile se găsesc din belșug în Oradea, oraș foarte plăcut de trăit, important, dar nu exagerat de mare. 

În acesta se află amplasat monumentul pentru Al doilea război mondial (monument realizat în stil socialist).

Următoarele zile au fost dedicate vizitei altor zone ale orașului, precum cea a Palatului de Justiție, lângă care se află atât muzeul Ady Endre, cât și Iosif Vulcan.



De neocolit este Cetatea Oradea, despre care voi vorbi pe larg (în imagine cu Maria, gazda vizitei).


De căutat este de asemenea priveliștea asupra orașului de pe dealul Ciuperca, la asfințit. Parcul de pe dealul Ciuperca, ușor accesibil dinspre Parcul Libertății, este recent amenajat și a devenit foarte îndrăgit de orădeni. Se poate urca la Ciuperca pe jos dar se poate veni și cu mașina.

Poate este potrivit ca, înainte de a prezenta mai detaliat cele mai importante obiective turistice ale orașului, să închei această prezentare generală a Oradei, care m-a impresionat într-un mod foarte plăcut, tot printr-o imagine panoramică.