miercuri, 1 noiembrie 2017

Delta Dunării - brațul Sulina, golful Musura și pădurea Letea

Cu ocazia șederii la Sulina la tabăra "ARC", am făcut, împreună cu colegii veniți din Basarabia, o plimbare de o zi prin Deltă, doar a doua oară prin frumosul colț de rai al României (după o mult mai scurtă primă tură în Murighiol). Plimbarea, de la vărsarea Dunării prin brațul Sulina, traversând golful Musura și până în vestita pădure Letea a făcut toți banii (50 RON, în condițiile în care eram 10 în barcă (cu pilot cu tot).

Eram vreo 3-4 bărci.

În doar puține clipe, eram pe canal și lăsam orașul în urmă.

Foarte repede am putut admira farurile vechi de pe diguri.

voia bună era în toi și sloganurile unioniste răsunau în Deltă

Era tulburător să văd cum digurile se tot subțiau aproape până să dispară sub valuri; totodată eram impresionat de lungimea lor. Nu știam că sunt atât de lungi, însă pilotul ne-a explicat că ele au fost extinse perseverent și metodic de mai bine de 100 de ani.

Am avut plăcuta surpriză să văd pelicani, deși era spre amiaz.

În sfârșit, farul de la capătul digului, înalt, modern, care se poate vedea și de pe plaja Sulina. 

finis terrae

Chiar la vărsarea Dunării prin brațul Sulina este o epavă, "Turgut". Este adânc înfiptă într-un banc de nisip. O tentativă de a o remorca, acum câțiva ani, aproape reușise, dar uriașul s-a așezat până la urmă înapoi pe fundul puțin adânc al mării.
Nava este poate denumită după Turgut Reis, vestit amiral otoman în timpul sultanului Soliman Magnificul. 

Să ne întoarcem în Deltă, mai exact pe insula Novaia Zemlea. Da da, ca vestita insulă rusă din Oceanul Arctic, numai că aici este vorba de o minusculă limbă de nisip cu ceva smocuri de iarbă. Denumirea exotică, "pământ nou", a fost dată probabil de localnicii lipoveni. Înfricoșător, de fapt, să te găsești, așa, în derivă, la vărsarea Dunării. Din fericire, eram cu localnici experimentați, iar vremea era superbă.

Unioniștii au marcat momentul cu o horă în punctul unde țărmul românesc se pierde în mare. 

Bancurile de nisip ce înconjoară insula permit o astfel de iluzie optică: oameni ce merg pe mare.  

Înapoi în bărci: traversăm golful Musura! Întinderea de apă este din nou înfricoșătoare pentru o barcă așa mică. Fundul apei se vede pe alocuri, unde erau bancuri de nisip.

Spre țărm, o mare de nuferi cum nu am mai văzut. 

Intrăm pe canale. Evident că aveam un steag tricolor la noi.

Căpitanul nostru. Lui îi datorăm frumoasa plimare. Am avut și noroc să avem o barcă acoperită, singura. Recomand, pentru excursiile în plină vară, pălărie, cremă solară, apă și poate chiar umbrele, pentru că soarele este necruțător.

Echipa bărcii; cu o parte mă știam din alte campanii unioniste.

Curând am ajuns la debarcaderul de pe grindul Letea.

Am schimbat barca pentru o mașină de teren.

Una dintre acestea. :)

După atâta apă, era ciudat să dăm de... praf, dar grindul Letea este prăfos și arid, cel puțin vara. 

Este și destul de pustiu, dar fauna, sălbatică și domestică, pare să se simtă în largul ei.

Este și destul de pustiu, dar fauna, sălbatică și domestică, pare să se simtă în largul ei.

Popas. Am fost de-a dreptul încântați de ceea ce am găsit în magazinul sătesc: chips, pufuleți, cola și alte prostioare, pentru că ni se făcuse cam foame.

Și am ajuns la Letea. Pădurea este împrejmuită de un gard de sârmă, să nu pătrundă animalele domestice. Podețe de scânduri permit pe alocuri traversarea unor zone mlăștinoase. Totuși, probabil că aveam așteptări excesive față de pădurea Letea: e frumoasă, deasă, dar parcă nu are acele forme ciudate și extraordinare despre care am citit în cărți. Pe deasupra, am parcurs doar o mică porțiune, insuficient, probabil, pentru a-mi face o idee despre biodiversitatea unică și recunoscută a pădurii Letea.

Am ajuns destul de repede într-o zonă cu dune de nisip, ceva specific pădurii Letea.

Dune de nisip în Letea.

Ultimul popas a fost un lac sărat din apropiere, apărut într-o singură noapte, potrivit povestirilor localnicilor, care îl consideră un loc sfânt și făcător de minuni.

"În anul 1970 acest lac s-a format în ziua când Hristos a înviat. Cine crede cu adevărat, prin credință va fi vindecat. Amin"


miercuri, 25 octombrie 2017

Muzeul "Farul Sulinei"

Vechiul far de la Sulina este o mașină a timpului, care ne trimite înapoi în vremurile Comisiei Europene a Dunării, în secolul 19, când Dunărea se vărsa în mare chiar la limita actuală a orașului... 
Farul a fost construit de otomani în 1870, pentru Comisie. A fost ridicat după planurile inginerilor englezi M. Engelhardt și Charles Hartley ("părintele Dunării", cel care a realizat planurile pentru regularizarea canalului Sulina).

The old lighthouse in Sulina is a time machine, sending us back to the times of the European Danube Commission, in the 19th century, when the Danube flowed into the sea right at the edge of the town...
The lighthouse was built by the Ottomans in 1870, for the Commission. It was erected according to the plans of English engineers M. Engelhardt and Charles Hartley ("the father of the Danube", the latter overseeing the plans for the works on the Sulina channel).

Astăzi farul se află la peste 2 km distanță de malul mării, este martorul transformării țărmului și avansării Deltei, astfel încât și-a pierdut funcția maritimă, fiind însă principalul punct cultural al orașului.
Cu aspect de cetate, în încăperile sale a fost amenajat un muzeu, despre evoluția orașului Sulina și despre unul dintre fiii săi celebri: scriitorul Jean Bart. Farul a servit ca decor pentru celebrul film "Toate pânzele sus".

Today, the lighthouse is found over 2 km from the sea shore and is the witness of the transformation of the shore, of the progress of the Delta into the sea. Thus, it lost its maritime function, but has become the main cultural attraction.
Built like a fortress, it was transformed in a museum. It presents Sulina's evolution from village to town and is partly dedicated to one of its famous sons: writer Jean Bart. The lighthouse served as background to the famous Romanian movie "Toate pânzele sus" (Set sail). 

De pe platforma de circulație, aflată la peste 20m înălține, se poate admira orașul. Farul este funcțional: lumina bate la 20 km.

From the top circulation platform, over 20 meters above, the town can be admired. The lighthouse is functional and its light can be seen for 20 km.

Muzeul este esențial pentru a descoperi istoria Sulinei, din cele mai vechi timpuri. Cea mai veche mențiune a brațului Sulina, sub numele "Selinas", se regăsește în lucrarea "De administrando imperio" de Constantin al VII-lea, împărat bizantin (circa 950).
Ulterior, în regiune își fac simțită prezența coloniștii italieni, care au fondat în zonă cetăți puternice, precum Enisala.
Apoi, odată cu toată Dobrogea, Sulina intră sub dominație otomană - o perioadă de decădere până aproape de dispariție. O vreme locul a devenit cuib de pirați.

The museum is essential for discovering the history of Sulina, from the oldest times. The oldest mention of the Sulina Danbe arm, under the name "Selinas", is found in the work "De administrando imperio" by Byzantine emperor Constantine VII (around 950).
Later, Italian colonists appeared in the region, founding powerful fortresses, like Enisala.

Revenită României, Sulina s-a dezvoltat la nivel de oraș. Multe clădiri din acea perioadă de avânt se păstrează până azi clădiri precum Hotelul Camberi (ce necesită restaurare).
Mai multe țări, printre care Anglia, Olanda sau Rusia, aveau la Sulina reprezentanțe oficiale.

Returned to Romania, Sulina developped at town level. Many buildings dating to that period survive, like the Camberi Hotel (needing restoration works).
Several countries, among them England, Holland or Russia had official representations in Sulina.

Muzeul prezintă și numeroase exponate ce au legătură cu viața marinărească.

The museum also presents many items linked with maritime navigation.

Un colț e rezervat obiectelor personale ale scriitorului Jean Bart (Europolis)

A section is reserved to objects having belonged to local writer Jean Bart (writer of Europolis)

miercuri, 18 octombrie 2017

Sulina

Sulina - marginea României.
Chiar dacă ar mai fi locuri care ar concura pentru folosirea acestui apelativ, aplicarea lui Sulinei mi-a venit firesc, așa izolată fiind, la capătul Deltei, accesibilă doar cu vaporul.
Am stat două zile în oraș, dintre care una a fost de fapt într-un tur al Deltei. Deopotrivă plajă, râu și pădure, Sulina este uimitoare. Mai jos sunt câteva rânduri despre ce este de văzut în cel mai estic port de pe Dunăre.

Sulina - at the edge of Romania
Even if there are other places in Romania which can boast with the title, it comes naturally for Sulina, at the end of the Danube river. Beach, river and forest, Sulina is amazing.

Mi-am dorit de mulți ani să ajung în acest loc iar ocazia s-a ivit, neașteptat, când am vizitat un grup de prieteni basarabeni ce participau la Tabăra pentru etnicii români din afara granițelor "ARC".
(în imagine, tabăra văzută din vechiul far)

I wanted to get here for several years and the occasion came rather unexpectedly, visiting friends from Bessarabia at the "ARC" camp, for Romanians living in the neighboring countries.
(the camp grounds, seen from the old lighthouse)

Zilele de glorie ale Sulinei se leagă de Comisia Europeană a Dunării, înființată prin Tratatul de Pace de la Paris din 1856 (articolele 16 - 19). La încheierea Războiului Crimeei, Rusia a fost îndepărtată (vremelnic), de la gurile Dunării, iar pe fluviu trebuia să se poată circula liber.
Comisia își avea sediul la Galați, un sediu secundar la Sulina și era însărcinată, între altele, să amenajeze cursul inferior al Dunării astfel încât să se poată naviga în siguranță.
În imagine: sediul Comisiei Europene a Dunării, cea mai impunătoare clădire din oraș.

Sulina's glory days are linked to the creation of the European Commission of the Danube at the 1856 Paris Peace Treaty (articles 16 - 19). At the end of the Crimean War, Russia no longer bordered the Danube and it was decided that there would be free navigation on the river.
The Commission had its headquarters in Galați and secondary headquarters in Sulina. Its role was to undertake works in order to allow for a safe navigation.
Pictured: the headquarters of the Commission, the most impressive building in town.  

Palatul Comisiei Europene a Dunării, văzut din vechiul far.

The headuqarters of the European Commission of the Danube, seen from the old lighthouse.

Prin grija Comisiei, la Sulina au fost realizate diguri și s-a ridicat "vechiul far" ce a rezistat până în zilele noastre. Construit în 1870, astăzi găzduiește Muzeul "Farul Sulinei". 
Între timp, Dunărea a continuat să depună sedimente iar pământul a avansat cu sute de metri mai departe față de bătrânul edificiu.

The Commission oversaw the construction of modern levies and of the old lighthouse. Built in 1870. it is now a museum.
In the meantime, the Danube continued to expand the delta and now the old lighthouse is several hundreds of meters inland.

Odată cu transformarea micului sat de pescari Sulina în punctul terminus al unei căi navigabile de importanță crescândă, au apărut facilități moderne, precum hotelul "Camberi", astăzi din nefericire în ruină (o altă victimă a naționalizării comuniste).

Sulina transformed from a small fishermen village into a town at the end of an important waterway. A modern hotel was built, "Camberi", now a ruin (another victim of the communist nationalization). 

fostul hotel "Camberi" / the former "Camberi" hotel

Pe chei pot fi admirate multe clădiri centenare, dar renovate, cu balconașul lor caracteristic din fontă sau din fier forjat.

19th century buildings with a better fate can be seen on the Danube bank. They typically have an iron balcony on the main facade.

case de pe cheiul Dunării la Sulina / the Danube river bank

balcon din fier forjat și lemn / wood and iron balcony

Pe străduțele din spate se ascund câteva căsuțe din lemn, din vremuri foarte vechi.

On some streets you can still see very old houses, made of wood.

 A doua cea mai mare biserică din oraș, Sfântul Nicolae.

The second biggest church in town, Saint Nicholas.

biserica greacă, pe strada paralelă cu cheiul / the Greek church

Dunărea se scurge și ea molcom; pot fi admirate tot felul de ambarcațiuni curioase, mari și mici, ba într-o seară au acostat chiar vapoare de foarte mari dimensiuni, chiar în fața palatului Comisiei.

On the Danube you can see boats of all shapes and sizes. 

Cele mai impresionante sunt ale Poliției de frontieră, disciplinat aliniate pe malul opus.

The most impressive are the ones from the Border police.


De altfel, la Sulina, fiecare metru reamintește legătura strânsă a orașului cu apa, cu fluviul și cu marea.

In Sulina, every meter reminds us of the towns tight link with the water, river and sea.

În port se află și un frumos monument ridicat "în memoria eroilor care s-au jertfit pentru apărarea deltei Dunării și eliberarea Basarabiei în cel de-al Doilea război mondial". La Sulina au fost lupte atât în 1941 cât și în fazele finale ale războiului, orașul fiind bombardat de mai multe ori.

There is also a monument "dedicated to the heroes who gave their lives defending the Danube Delta and the liberation of Bessarabia in World War II". 

Tot pe mal se află cea mai frumoasă clădire din oraș: catedrala Sfântul Alexandru și Sfântul Nicolae. A durat 100 de ani să se facă această catedrală care, după cum se observă, încă are schele pe ea. 
Planul de a ridica o catedrală pe malul Dunării, vizibilă din largul mării, datează din 1882. Doar în 1910, la inițiativa regelui Carol I, a fost pusă piatra de temelie la edificiul prezent, după planurile arhitectului Constantin Nănescu. Nu a fost terminată: a izbucnit Marele Război. A fost reluată în anii 1930 sub impulsul regelui Carol II. A fost completat doar exteriorul: a venit războiul.

The most beautiful building is the Saint Alexander and Saint Nicholas Cathedral. It took 100 years to build it. As it can be seen, these days it still has scaffolding.
There was a plan to built a cathedral in the town since 1882. The foundation stone was laid in 1910 on the initiative of King Carol I. The architect was Constantin Nănescu. It was not finished because World War I erupted. The works were restarted during the reign of King Carol II but were again interrupted by another war. 

Vestea cea bună e că până la urmă catedrala a fost terminată și sfințită în 1982... 100 de ani pentru o catedrală! Mai bine mai târziu decât niciodată.

The good news is that the cathedral was finally finished in 1982... 100 years to finish a cathedral! Better late than never.