marți, 22 august 2017

Monumentul Ecaterinei Teodoroiu de la Muncelu

"Pe aceste locuri a căzut eroic în luptele pentru apărarea Patriei, la 22 august 1917, sublocotenentul Ecaterina Teodoroiu"
Aceste cuvinte lapidare sunt săpate în obeliscul ridicat pe partea dreaptă a drumului între comunele Străoane și Răcoasa, pe șoseaua ce urcă de la Mărășești la Soveja. 

"Here fell heroically fighting for her Motherland, on July 22nd 1917, second lieutenant Ecaterina Teodoroiu"
These few words are etched in the obelisk erected on the right side of the road between Străoane and Răcoasa, on the way from Mărășești to Soveja.

Am auzit recent din întâmplare de acest monument și m-a luat prin surprindere când l-am zărit brusc într-o curbă la ieșirea din satul Muncelu.

I only heard recently of this monument and I was surprised to stumble upon it in a curb exiting from Muncelu village.

Astfel, sunt 100 de ani de la momentul în care, în timp ce regimentul ei respingea unul dintre ultimele atacuri germane din cadrul bătăliei de la Mărășești, Ecaterina a fost lovită mortal.

Thus, it's 100 years since the moment when, while leading her regiment which was repulsing one of the last German attacks in the battle of Mărășești, Ecaterina was mortally struck.
"Înainte băieți, nu vă lăsați, sunteți cu mine!" ar fi strigat eroina, la momentul ultimului ei asalt.
La rândul ei, presa europeană titra: "Moartea glorioasă a unei eroine române".

"Forward, lads, don't give up, you're with me!" she called, dashing for her last assault.
The European press wrote those days: "The glorious death of Romanian heroine".

Astăzi, peste dealul sângeros s-a reașternut liniștea. Cresc culturi agricole, iar în vinul renumit din regiune curge, la propriu, sângele eroilor.
Aceștia nu au murit, pentru că trăiesc în amintirea noastră. Ei ne-au dat icoana sfântă a României Mari, iar în fruntea lor se află în continuare, ca în seara zilei de 22 august 1917, Ecaterina Teodoroiu.

Today, quiet has settled on the bloody hill. Agriculture is thriving and the renowned wine from the region flows red with heroes' blood. 
They are not dead, they live in our memory. They gave us the holy icon of Greater Romania, and before them still marches, like on that August evening of 1917, Ecaterina Teodoroiu.

miercuri, 9 august 2017

Strășeni - Caravana Unirii

Prolog: caravana de informare de anul acesta a început cu o oprire la Stolniceni, Hâncești, la o tabără de arheologie, la care am ajuns cu noaptea în cap, dar am câștigat astfel niște priveliști frumoase pe dealurile Basarabiei, cu ceața care se ridica.

La intrarea în sat, nelipsitele troițe și fântâni albastre. Mi-a fost dor de ele!

Vizita la Stolniceni a fost prilej pentru o donație de carte românească și de a întâlni un grup fain de arheologi, studenți și profesori.
Donația de carte m-a întărit în convingerea că această acțiune este de mare importanță: trebuie să aprovizionăm școlile din Basarabia cu carte românească. Bucureștiul o poate face: sunt mii, poate zeci de mii de români aici care au cărți de donat, biblioteci de reorganizat. Aceste cărți sunt vitale peste Prut.
Am văzut pentru prima dată de aproape un șantier arheologic și îmi doresc să mai ajung (de exemplu la Târgșor sau la Castrul de la Mălăiești - Prahova). M-am simțit foarte mult în elementul meu și asta mi-a confirmat, dacă mai era nevoie, că trebuie să mă înscriu la master în disciplina mea de suflet. Anul viitor, negreșit.
bonus: duș în aer liber, la butoi, în stilul Marșului lui Ștefan cel Mare.

Vara aceasta Asociația Unirea - ODIP Onoare, Demnitate și Patrie a desfășurat o caravană de informare în peste 350 de sate din 12 raioane. Eu m-am alăturat "Caravanei Unirii" la Strășeni, la nord de Chișinău (aici, comitetul de primire la primărie).

Primăria Strășeni arată impecabil, pentru că se vede când omul e cinstit și harnic. 


În sala de consiliu, care se prezintă mai bine decât sălile multor instituții din București, am fost primiți, fără compromisuri, de doamna primar Valentina Casian: "Sunt unii care cinstesc valorile neamului și sunt alții care absorb tot dar nu dau nimic înapoi". Urmau pentru noi 3 zile în Strășeni și în satele din împrejurimi.

Prima zi am fost doar prin străzile orașului, cu vorba bună și cu pliante. Am ajuns și la piață, am luat kilograme de piersici la prețul imbatabil de 2 lei și m-am "împrietenit" cu barul "Driver" care avea wi-fi.
(aici la piață cu colegul Radu)

O voluntară veterană din Tinerii Moldovei, Valeria, ne-a făcut surpriza tare plăcută de a veni cu noi, ea fiind din Strășeni. De altfel, în aceeași zi, am dat o fugă și înapoi în Chișinău la lansarea cărții lui George, "Blocați în labirint". Ulterior am ajuns și la Mărășești, cu colegul meu din Hora Quest Cahul - Mihai, student la istorie. Solidaritate unionistă.

A doua zi a început la Vorniceni, un sat în care am mai fost și acum doi ani în Marșul lui Ștefan cel Mare și unde am recunoscut această minunată poartă. Îmi aduc aminte cu mare plăcere de primirea de atunci la casa de cultură. Îmi rămâne în suflet, Vorniceni, și îmi place mult și numele satului.

De altfel și anul acesta am fost frumos primiți la primărie. 
Toată ziua am fost în echipa organizată de Michael Dediu, basarabean stabilit de ceva ani în Statele Unite dar activ câteva săptămâni pe teren cu unioniștii și care sub genericul "Dediu productions" a filmat multe aspecte din caravană. 
Pentru următoarele două zile, colega mea de echipă avea să fie Ecaterina (în centru, cu mapa în mână).


Catia a fost și în Hora Quest Cahul anul trecut, doar că am fost în echipe diferite atunci, dar am recuperat colindatul ulițelor anul ăsta. E absolventă a Colegiului Petru Rareș din Chișinău și este mai mult decât motivată să șteargă granița de pe Prut, ca să vadă mai mult din țara noastră, inclusiv printr-o implicare foarte activă în asociațiile unioniste.

Ca în toți ceilalți ani, m-au fascinat porțile în care ne lăsam pliantele. În continuare mă uimește multitudinea de variante, "majoritatea cu frunze sau struguri", cum spunea o prietenă, dar nu numai. Varietatea cromatică, de material sau de motive este demnă de un studiu, dar mă voi rezuma aici să prezint principalele variante, prima fiind, într-adevăr, floarea cu cinci petale. Îmi place, în acest caz, culoarea curată, crem, aleasă, foare rară. De remarcat și superbele cerdace închise cu lemn. 

Oarecum preferatul meu: modelul zgârie-norului. Pare a fi o variantă stilizată a cu Palatului Culturii de la Varșovia sau a Palatului Presei Libere de la București. Îmi place - deși e de inspirație sovietică - pentru că un model urban la sat mi se pare surprinzător.
Precum casele, deseori înlocuite cu unele mai noi și fără personalitate (a se vedea în curte), și porțile de tablă vopsită sunt în pericol de a fi înlocuite cu modele de serie...

O variație pe tema modelului floral este cel al florilor în ghiveci.

un model curent: berzele

răspândite sunt și modelele solare

deseori se găsesc motive geometrice
un motiv interesant este motivul "tehnic", cum îi spun eu, format din roți dințate

Alteori, modelul prezintă adevărate peisaje mioritice...

...chiar policrome în variantele cele mai izbutite (dar proprietarul acestei case nu era unionist... :/ )

Am fost surprins să găsesc prin satele din raion și porți din lemn, uneori înalte, ca în Transilvania.

Iată, deci, o varietate demnă de luat în seamă a porților de tablă (aici modelul cu struguri ȘI cu berze). Nu sunt foarte vechi, ci doar de câteva zeci de ani, dar  în opinia mea constituie un patrimoniu care trebuie ocrotit; ele trebuie păstrate, nu înlocuite.

În Lozova, unde am făcut un popas acum 2 ani în timpul marșului, am avut plăcuta surpriză de a fi invitați la ceai de o familie harnică, ce își împarte timpul între Franța și Republica Moldova. Aici își construiește o foarte frumoasă casă. Din păcate conversația nu a abordat doar subiecte plăcute, ci și aspecte legate de corupția și de sărăcia care năpăstuiesc Republica Moldova, recunoscând în cele povestite de gazde aspectele evocate de George în "Blocați în labirint". Ca mulți dintre interlocutorii noștri din sate, și ei au concluzionat succint: "Unirea este cea mai rapidă soluție de a ieși din situația asta".

Ultimul sat vizitat în a doua zi a fost Miclăușeni, unde am fost emoționat să descopăr Cimitirul de onoare al eroilor români, soldați căzuți în al Doilea Război Mondial. Este primul vizitat de mine în Basarabia. 
Cimitirul a fost amenajat la inițiativa Gintei Latine Sângeorz-Băi - Vărzărești - Nisporeni cu finanțare din partea Oficiului Național Cultul Eroilor din România. A fost inaugurat de Ziua Armatei Române (28 octombrie) în 2008. În proiect s-a implicat și municipiul Lugoj, înfrățit cu localitatea Nisporeni.
În dreapta mea, Sergiu, profesor de geografie, voluntar vară de vară din 2014.

A treia și ultima zi pentru mine a început cu comuna Cojușna, lângă Chișinău, sat mare cu mulți unioniști, unii foarte dragi mie (în imagine, masiva casă de cultură a comunei, printre cele mai frumoase pe care le-am văzut)
Un alt sat acoperit în acea zi a fost Scoreni, dar pentru care accesul se face pe un drum de pământ. Urmăresc călătoria cu motocicleta a lui Mihai Barbu în Mongolia: drumurile sunt la fel: din pământ, cu excoriații orizontale de la ploaie, care-ți zgâlție dinții și distrug suspensiile. Situație inacceptabilă pentru care cred că doar unirea constituie soluție. Doar așa se poate interveni operativ, masiv și decisiv pentru a remedia crase probleme de infrastructură și dezvoltare, mult mai grave decât cele pe care le avem în România.
 
Am crezut că îmi va fi greu să merg și anul acesta în tura de informare. Nu voiam să sar acest an, după ce în ultimii 3 am fost în fiecare vară pe teren, în Basarabia, dar deja știu cât e de greu, pe caniculă, să bați satele, să înfrunți căldura, praful și uneori oameni nu tocmai înțelegători. 
Totuși, nu a fost greu. Contactul direct cu Basarabia are darul de a mă mobiliza și mai mult. Când văd în ce greutăți se zbat oamenii, doar pentru că țara noastră a fost feliată de dictatori acum peste o jumătate de veac, când văd cum colegii mei mai mici înfruntă toate lipsurile cu zâmbetul pe buze, mă îndârjesc și eu și mai mult. Sunt extraordinar de mulți unioniști în Basarabia, oameni care vor să lupte pentru un viitor mai bun, pentru identitatea regăsită și pentru țara reunită. Nu avem dreptul să  îi lăsăm, nu putem să abandonăm.
Cum scria asociația Uniunea Educatoarelor Române acum un secol despre solidaritatea de neam: "Să ne deschidem inima, să ne deschidem mâna și să dăm, să dăm mereu până nu va mai fi nevoie de dat. Cei care avem mult, să dăm mult, cei care avem puțin, să dăm puțin, dar să dăm cu toții".
Principalul atu al Republicii Moldova sunt oamenii: ei sunt bogăția.
Principala forță a mișcării unioniste sunt, de asemenea, oamenii. Și în acest an grupul meu a fost format din numeroși voluntari, cu preocupări, pasiuni și temperamente diferite dar pe care îi leagă același lucru: dorința de a redeveni un popor într-o singură țară. 
Printre prietenii din tura aceasta, îi pot menționa pe Sergiu, care s-a numărat printre coordonatori. Împărțim aceeași zodie și același an de naștere și am fost impresionat să aflu că a fost plecat un număr de ani în Norvegia, dar că acum este în Republica Moldova alături de Asociația Unirea, cu entuziasm și determinare metodică. Și nu, nici de data aceasta nu am fost eu cel mai mare din grup :D 
Plăcut surprins am fost să vorbesc și cu Mirela și sora ei Mihaela: sunt cinci copii în familie, dintre care ele cele mai mari și deja foarte implicate social; tatăl lor este conferențiar universitar - doctor. Familie frumoasă, educată, elita acestui ținut. Viitorul României necesită unirea, pentru că înainte de a primi cote de migranți, trebuie să îi readucem alături de noi pe frații și pe surorile noastre, frumoasele familii de peste Prut.

Cum spuneam și în caravană, unionistului - fără a cunoaște pe teren Basarabia - acestuia îi lipsește ceva. Unionistul și românul patriot trebuie să vină la fața locului și să se implice, să-și facă prieteni aici, să-și facă legături de încredere, să cunoască plaiurile la fața locului, să le bată la pas. De altfel sunt foarte multe lucruri frumoase de văzut, oricine are doar de câștigat de pe urma unei vizite în Basarabia. 
Trebuie să avem încredere în noi, pentru că unirea este aproape dacă noi ne implicăm să o realizăm; și este în beneficiul tuturor.
Aștept deja cu nerăbdare ocazia de a revedea prietenii făcuți anul acesta și pe cei din anii precedenți, în acțiuni de și mai mare amploare pe care le vom organiza, pentru că abia începem a marca, în felul nostru caracteristic, Centenarul Marii Uniri.

Vom învinge, pentru că nu ne vom opri niciodată! (legământul unioniștilor la centenarul de la Mărășești)

miercuri, 2 august 2017

Mausoleul de la Soveja

Ultimul obiectiv vizitat, în ordine, dintre mausoleele Vrancei, este cel de la Soveja, pe valea Șușiței în sus, la peste 50 de km de Tișița, spre munți (DN 2L).

The last objective visited was the Soveja mausoleum, on the Șușița river valey, 50 km from the main road at Tișița (DN 2L).

Relieful este deluros și împădurit, zona superbă. Chiar dacă locurile par izolate, merită explorate.

The relief is hilly and forested, the area is superb. Even if the places seem isolated, they are worth exploring.

Mausoleul este ușor de găsit, fiind indicații pe drum. / The mausoleum is easy to find, as there are signs on the road leading to it.

- indicator trilingv / multilingual panel - 

Inscripțiile de pe mausoleu sunt:
"Aici odihnesc ostașii căzuți pe aceste plaiuri în războiul 1916 - 1919"
frontul estic "Ostași ce-ați căzut pentru țară / Viteji ai credinței, soldați / Oriunde'n morminte voi stați / Vă fie țărâna ușoară"
fronton vestic "Cei ce căzut-au pentru țară / Pe lanul câmpului bogat / Jertfind o'ntreagă primăvară / Nu au murit ci-au înviat!"

The mausoleum bears several inscriptions:
"Here rest the soldiers who fell in these places in the war 1916 - 1919"
east side: "Soldiers who have fallen for their country / Brave of the faith, soldiers / May you rest in peace / Wherever you lay"
west side: "Those who have fallen for their country / On the rich lands / Sacrificing their whole spring / Are reborn, they have not died!"

- Ce înseamnă osuar "deschis"?, am întrebat custodele mausoleului.
- Înseamnă că osemintele sunt așezate în spațiu deschis, mergeți și vedeți, mi-a răspuns dumneaei simplu.
M-am apropiat de ferestruica din spate și m-am uitat în sala pietruită: așezate pe pământ, stive de oase așezate ordonat, ca bețe de chibrit în cutie, cu câteva straturi de cranii peste. De nedescris. Priveam rămășițele pământești ale eroilor care au făcut România Mare.
Acum știu ce înseamnă osuar "deschis". 

- What does "open" ossuary mean?, I asked the mausoleum's caretaker.
- It means that the bones are laid in open space, go and see, she answered simply.
I approached the small window in the back and I looked below: lying on the earth, piles of bones neatly stacked like matches in a box, layers of skulls placed above them. Indescribable.
I was looking at the earthly remains of the heroes who made Great Romania.
Now I know what "open" ossuary means.

În spatele mausoleului poate fi vizitat un mic muzeu.

There is a small museum behind the mausoleum.

Uniforme, arme, imagini și hărți din acele timpuri.

Uniforms, weapons, pictures and maps from that time.

"planul director de tragere" / "general shooting plan"

La întoarcere am văzut și această interesantă mărturie a istoriei, "podul General A. Văitoianu", fiind menționat "făcut în 1915, V. Irimescu (?) scrisă și oferită..." iar pe verso "1916 maiu 5" (deci data diferă) și "trăiască armata română U! RAAA! Lucrul public se respectă".

On the way back, I spotted this interesting historic artifact, "General A. Văitoianu bridge", mentioning that it was "built in 1915, V. Irimescu (?) written and offered...". On the other side, it's written "May 5th 1916" (yes, the date differs) and "live the Romanian army! Hou! RAAAH! Public works should be respected".


miercuri, 26 iulie 2017

Mausoleul de la Mărăști

La capătul satului Mărăști se află mausoleul comemorativ al celor căzuți în Primul Război Mondial.
Ridicat în perioada 1928-1938, adăpostește mormintele a 5342 soldați români, ruși și germani, precum și mormintele mareșalului Alexandru Averescu și ale generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Nicolae Arghirescu.

At the end of the village of Mărăști is the mausoleum for the heroes who fell in the Battle of Mărăști. Built between 1928 and 1938, it is the final resting ground for 5342 Romania, Russian and German soldiers, as well as Marshal Alexandru Averescu and generals Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu and Nicolae Arghirescu.

Mausoleul a fost ridicat la inițiativa societății "Mărăști", creată de Regina Maria potrivit planului elaborat de ofițerii care au purtat bătălia în 1917. Este opera arhitectului Pandele Șerbănescu, sculpturile fiind realizate, pro bono, de Aurel Bordenache.

The mausoleum was erected at the initiative of the "Mărăști" society, under the patronage of Queen Mary of Romania, according to a plan designed by the fighting officers at the end of the battle. It was built by architect Pandele Șerbănescu, with sculptures by Aurel Bordenache.

Platforma mausoleului. Criptele se află în subteran și sunt luminate prin lumină naturală.

The mausoleum platform. The crypts are underneath, dimly lit by natural sunlight.

- detalii altorelief "Cinstea Eroilor de Țară - Armată și Văduve"- 

- altorelief "Honour to the Country's Heroes - Army and Widows" -

- detalii altorelief "Onoarea Eroilor" - 

- altorelief "Heroes' Honour" -

În centrul esplanadei se află bustul Mareșalului Alexndru Averescu, realizat de Oscar Späthe. Astfel, rolul central la Mărăști este rezervat mareșalului, personalitate de anvergură în istoria României, nu doar militară, ci și politică. Îmi place foarte mult sculptura, detaliul ei (uniforma, expresia severă).

In the center of the platform is the statue of Marshal Alexandru Averescu, created by Oscar Späthe, with great detail. Thus, the central role at Mărăști is reserved to the commander in chief of the battle. He had a strong personality and in addition to a major military role, he also had an important political career in inter-war Romania. I love how detailed this sculpture is, the uniform, the harsh expression.


Nivelurile subterane ale mausoleului conțin muzeul și criptele. Sunt prezentate arme din perioada Primului Război Mondial, imagini de epocă și documente din perioada ofensivei, care oferă informații interesante despre ofensiva victorioasă română:
"Ordin de zi nr. 140 din 15 iulie 1917
Ofițeri, subofițeri și soldați!
Zilele de 9, 10 și 11 iulie vor fi pentru totdeauna zile istorice, zile mari pentru istoricul Diviziei 6 și amintirea noastră, căci în aceste zile, dând peste cap puternicul vrăjmaș ce aveți în față, ați dat dovadă de adevărată dragoste de țară, de bravură fără margini, arătându-vă cu adevărat demni urmași ai marilor noștri strămoși.
Ați luptat ca leii, iar curajul și furia voastră au spăimântat pe vrăjmaș, care nu s-a oprit până la graniță. Fiți mândri cu toții că întreaga țară își are ațintite privirile asupra voastră. Eu sunt mândru că am cinstea să fiu capul unei divizii de bravi. În numele șefilor superiori și al meu, vă mulțumesc la toți și vă urez de aici înainte să aveți prilejul să arătați dușmanului ce este și ce poate fi românul. Comandantul Diviziei 6, General Arhirescu"

The underground levels house a museum and the crypts. You can see weapons from the First World War, pictures and documents, for example this one:
"Order of the day nr. 140, July 15th 1917
Officers, soldiers!
The days of July 9th, 10th and 11th shall remain in history, great days for the history of the 6th Division and in our memory, for in those days, repealing the enemy before you, you have proven love for your country and boundless bravery, showing yourselves worthy of our great ancestors. 
You fought like lions, and your courage and fury frightened the enemy, who stopped only at the border. Be proud that the whole country looks at you. I am proud to be the commander of such a division of braves. In the name of the superior officers and my own, I thank you all and I hope that from now on you shall show the enemy who the Romanian is and can be. Commander of the 6th Division, General Arhirescu"

"Divizia a III-a, 12 septembrie 1917, Proces verbal nr. 14448/1917
În cea mai glorioasă bătălie dată de la începutul campaniei de trupele Divizie a 3-a, s-a eliberat de la 11 iulie satul Mărăști din mâinile dușmanilor. Bravele noastre trupe au mai eliberat în acea memorabilă bătălie și alte sate, însă niciunul n-a suferit de pe urma barbariei dușmane ca satul Mărăști. Nu mai este satul Mărăști de altădată. Este o adevărată ruină. Avem, deci, înalta îndatorire morală și patriotică de a pune iarăși pe picioare acel sat.
Înaintea tuturor, noi care l-am cucerit, trebuie să luăm inițiativa înjghebării unui fond sub numele fondului 'Mărăști', cu care mai târziu să se înalțe un sat și mai frumos, și mai mare. General Alexandru Mărgineanu"

"3rd Division, September 12t 1917, Protocol nr. 14448/1917
In the most glorious battle fought from the beginning of the campaign by the troops of the 3rd Division, on 11th July was liberated the village of Mărăști. Our brave troops also liberated other villages, byt none of them suffered from the enemy's barbarism like the village of Mărăști. It is no longer the village of Mărăști that we knew. It is a ruin. Thus, we have the highest moral and patriotic duty to put thus village back on its feet. 
First of all, us, those who have conquered it, we must take the initiative of setting up a fund under the name 'Mărăști', with which later a village must be reconstructed, fairer, larger. General Alexandru Mărgineanu"

Bustul generalului Arthur Vătoianu, care ar trebui, poate, montat în exterior, în incinta mausoleului, pentru a fi admirat de mai mulți.

The statue of General Arthur Văitoianu, which should maybe be erected outside the mausoleum, to be admired by a larger number.

La nivelul inferior al criptei se află mormintele Mareșalului Averescu și al generalilor Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu și Gheorghe Văleanu, realizate de sculptorii Caroll Thot și Alexandru Bordenache.

In the crypt are found the tombs of Marshal Alexandru Averescu and generals Arthur Văitoianu, Alexandru Mărgineanu and Gheorghe Văleanu, made by sculptors Caroll Thot and Alexandru Bordenache.

Este impresionantă coborârea în cripta slab luminată, doar de lumina ce filtrează de la suprafață, conștientizarea că ne aflăm  înconjurați de rămășițelor pământești ale celor care au comandat la Mărăști.
Referitor la controversa privind rămășițele pământești ale Mareșalului Averescu, ipoteza strămutării acestora în perioada comunistă nu a fost confirmată, așadar o lăsăm la nivel de ipoteză, sperăm, falsă.

The crypt is impressive. Dimply lit by light filtering from above, one is surrounded by the earthly remains of the officers who led the battle of Mărăști.
Regarding the controversy concerning the remains of Marshal Averescu, supposedly moved during the Communist regime, there is no definitive proof in this sense.

Datorăm cinste și recunoștință veșnice eroilor care au luptat și căzut la Mărăști, un nume înscris definitiv cu litere de aur în istoria națională.
- vultur de bronz sculptat de Spiridon Georgescu -

We owe honor and gratefulness to those who fought and fell at Mărăști, a name written in golden letters in national history.
- bronze vulture sculpted by Spiridon Georgescu -