miercuri, 29 martie 2017

Casa memorială "Otilia Cazimir"

Pe strada Otilia Cazimir nr. 4, nu departe de Palatul Culturii, se află casa memorială a poetei ieșene. Este o casă micuță dar pe care am căutat-o cu insistență, pentru că Otilia Cazimir este poeta poeziilor copilăriei mele. 
Cine nu-și aduce aminte rime precum "Bunicuța-i supărată / Că de-un ceas întreg tot cată: / Cată-ncolo, cată-ncoace, / Ochelarii nu-s și pace! (...) Când să-i cate și prin tindă / Da cu ochii de oglindă, / Și ce vede, ce nu vede, / Parcă nici nu-i vine a crede: / Ochelarii, poznă mare! / Îi stăteau pe nas călare..." (Unde-s ochelarii)

On Otilia Cazimir street, at nr. 4, not far from the Palace of Culture, is the Otilia Cazimir memorial house. 
It is a small house that I looked for intently, because in my childhood I really liked the poet's simple poetry. 
However, since "Poetry with translation is like taking a shower with your raincoat on" (from Jim Jarmusch), I cannot translate her verses, which are very melodious and playful.

Otilia Cazimir, pe numele ei Alexandrina Gavrilescu, s-a născut la Neamț, al cincilea copil dintr-o familie de învățători - ceea ce poate explica dragostea ei precoce pentru literatură.
A copilărit și a trăit toată viața la Iași, în căsuța din imaginea de mai sus, ridicată în anul 1860 și cumpărată de părinții ei, care au venit la Iași pentru copiii lor, să aibă parte de o școală mai bună.
Cariera literară se leagă de revista "Viața Românească" și de mentorii ei - Garabet Ibrăileanu și Mihail Sadoveanu - care i-au și dat pseudonimul literar care ei nu i-a prea plăcut. Mie însă îmi place prenumele "Otilia", iar în Franța, Sfânta Otilia (Sainte Odile) este protectoarea Alsaciei, regiunea studenției mele. Este un nume geermanic, femininul lui "Otto" și înseamnă "bogăție". Cât despre "Cazimir", este numele celui mai mare rege al Poloniei medievale.
Otilia Cazimir a fost nu doar poetă, ci și traducătoare din limbile franceză și rusă (opere de Maupassant, Cehov, sau Gorki).

Otilia Cazimir being a pen name, Alexandrina Gavrilescu was born in a small village before her parents, who were teachers, moved to Iași with her an her other four siblings. They wanted better education and opportunities for their children (just like today).
She lived in the same house for practically all her life. It was built in 1860 and bought later by her parents. 
Her literary career is linked to the review "Viața Românească" (Romanian Life) and her mentors, Garabet Ibrăileanu and Mihail Sadoveanu, who also gave her her pen name. She never liked it particularly. However, I do, as Odile (or Ottilia) is the patron saint of Alsace, where I spent my student years. It is the female version of "Otto", meaning "wealth". On the other name, Cazimir is a Polish name, like King Casimir the Great.
Otilia was not only a poet (especially for children) but also a gifted translator from both Romanian and Russian (Maupassant, Cehov, Gorki...). 

Lângă casa poetei se află această minunată casă de epocă, pe care mulți au confundat-o la un moment dat. Este și un tablou frumos cu această casă - în adevărata casă a Otiliei. :)

Near the poet's house is this other wonderful house which some mistake as being Otilia's. It is not, but there is even a painting presenting it as such. It hangs in her memorial home. :)

Casa memorială cuprinde două camere, cele din față ("camerele bune", cum se mai zice). Au fost vândute de familia Otiliei Cazimir, cu acest scop. Restul casei aparține descendenților.
Este înțesată de obiecte care au aparținut poetei, precum icoane, fotografii de familie, cărți, manuscrise și obiecte personale.
Pe mine m-a impresionat faptul că am văzut, pe o măsuță lângă biroul de lucru, o cutie de țigări încrustată de George Topîrceanu în perioada prizonieratului din Bulgaria, după bătălia de la Turtucaia. Privind obiectul, îmi imaginam cum stătea poetul prizonier și cioplea capacul acelei cutii, pe care i-a dăruit-o Otiliei. 
Este un fapt mai puțin cunoscut că între cei doi a fost o lungă și frumoasă idilă, pe care aceștia o ascundeau cu pudoare. Eu am aflat povestea la Casa memorială "George Topîrceanu"- i-a dat de gol  muzeografa - și îi dau și eu de gol aici, pentru că mi se pare o potrivire frumoasă, atât pe plan literar cât și sufletesc.

Two rooms make up the memorial home, which were sold by her family for this purpose. The rest of the house still belongs to her family.
These rooms are filled with personal objects like icons, pictures, books and manuscripts.
I was impressed to see a cigarette case etched by poet George Topîrceanu while he was a prisoner in Bulgaria, following the battle of Tutrakan. I could easily imagine, looking at the object, the poet etching the lid of the box, which he later gave to Otilia.
It is not well known that the two were together, but they were discreet about their idyll. I found out about the link at the "George Topîrceanu" Memorial House (the curator gave them away) and I give them away here as well because I admire them both and I think they are well matched, artistically and on a personal level.

marți, 21 martie 2017

Muzeul Național al Literaturii Române (Casa Pogor)

Muzeul Național al Literaturii Române este găzduit într-un palat, Casa Pogor, ce a aparținut politicianului Ieșan Vasile Pogor (1833 - 1906), ales de mai multe ori primar al orașului în secolul 19.
De numele lui Vasile Pogor se leagă mai multe realizări edilitare, printre care începerea construirii Teatrului Național.

The National Museum of Romanian Literature is found in Pogor House, a 19th century palace which belonged to a former mayor of Iaşi, Vasile Pogor (1833 - 1906). Along other things, he was responsible for the initiation of the construction of the National Theatre.

Muzeul concentrează numeroase exponate relevante pentru literatura națională, mai ales autori din regiunea Moldovei. Totodată, muzeul coordonează 16 alte muzee din Moldova, dintre care zece puncte sunt în Iași (inclusiv sediul central).

The museum hosts numerous artifacts linked to national literature, especially authors from the region of Moldova. It coordinates 16 other museums, of which 10 are in Iaşi.

Membrii Societății Literare "Junimea", înființată la Iași, au un rol central în cadrul muzeului. Motto-ul societății: "Intră cine vrea, rămâne cine poate".

Members of the "Junimea" literary society. The society's motto: "Enters who wishes, remains who can". 

invitație pentru un ospăț al Societății Literare "Junimea" / invitation to a "Junimea" diner

meniu în franceză / menu in French

Salon cu un pian ce a aparținut lui Duiliu Zamfirescu, autorul "Romanul Comăneștenilor" ce inclde operele "Viața la țară", "Tănase Scatiu" și "În război". Mai puțin știut este că Duiliu Zamfirescu nu a fost doar scriitor, ci și diplomat (18 ani petrecuți la Roma) și președinte al Camerei Deputaților între 1920 și 1922.

Salon with a piano that belonged to Duiliu Zamfirescu, author of the novel "Viaţa la ţară" (Country life). He was also a politician, president of the Romanian Parliament between 1920 and 1922.

mobilă ce a aparţinut scriitorului Iacob Negruzzi / furniture that belonged to writer Iacob Negruzzi

mobilă ce a aparţinut diplomatului Nicolae Titulescu / furniture that belonged to diplomat Nicolae Titulescu

Vasile Alecsandri

tablou ce îi înfățișează pe Ion Creangă şi Mihai Eminescu / Ion Creangă and Mihai Eminescu, Romania's greatest storyteller and poet

Veronica Micle (Mihai Eminescu's lover)

Volumul de "Poesii" al lui Mihai Eminescu și o coală cu exerciții de semnătură ale poetului.

"Poesii", Mihai Eminescu's poems and the poet's signature

O "piesă de rezistență" a muzeului: masca mortuară a lui Mihai Eminescu

Mihai Eminescu's death mask

"O iubire acordată ca un premiu pentru calități estetice, morale și intelectuale, o iubire pe care o poți justifica, nu este iubire" - Garabet Ibrăileanu în "Adela"

"A love given as a prize for esthetic, moral and intellectual qualities, a love you can justify, is not love" - Garabet Ibrăileanu in his novel "Adela"

marți, 14 martie 2017

Muzeul Unirii

Timp de 4 ani, între 1859 și 1862, palatul de pe strada Lăpușneanu, din inima Iașului, avea să găzduiască reședința domnească a lui Alexandru Ioan Cuza. Au fost suficienți pentru a-i asigura faima, clădirea devenind legendară în Iași.

For four years, between 1859 and 1862, the palace on Lăpușneanu, in the heart of Iași, would host the princely residence of Alexandru Ioan Cuza. Four years were enough to ensure its fame.

Poate nu întâmplător, retras în capitala Moldovei în Primul Război Mondia, Regele Ferdinand își stabilește aici cartierul general. 
O plăcuță montată prin grija Departamentului Centenar din cadrul Guvernului României reamintește acest fapt puțin cunoscut de public.

Maybe it's not a coincidence that King Ferdinand chose this building as his headquarters during World War I, when the Government retreated to Iași.

Muzeul este organizat în două părți, parterul având o expoziție despre Mica Unire iar etajul, cu apartamentele domnești, fiind amenajat ca în epocă. Eu am prins pregătirile pentru expoziția de 24 ianuarie, așadar nu am putut vizita parterul și am urcat direct la etaj.

The museum has two sections. The ground floor hosts an exhibition about the Little Union and on the first floor are the princely appartments. Unfortunately for me, the ground floor was being organized for the January 24th exhibition (the Union of the Romanian Principalities) and so I could only visit the first floor.

Sălile sunt amețitoare: sunt doldora de obiecte de mobilier și efecte personale care au aparținut cuplului princiar sau sunt relevante epocii.
Turul începe cu biroul Elenei Cuza, în care se remarcă o schiță a doamnei și o alta a lui Alexandru Ioan Cuza, pe când era ofițer.

The rooms are astounding, as they are furnished like in the times of Prince Cuza, with original objects and furniture.
It all starts with the study of Princess Elena Cuza, with the princely couple's portraits.

În următoarea sală, biroul domnitorului, acesta este înfățișat în postura clasică, așa cum îl cunoaștem din cărțile de istorie. Mai interesantă, însă, mi s-a părut harta României și Basarabiei, la scară foarte mare și foarte detaliată.
Pe scaunul de lângă birou se află servieta de lucru a domnitorului.
Amuzant mi s-a părut și că pe peretele care nu se vede în poză putea fi "admirat" ditamai cuiul și conturul lăsat de un tablou lipsă: "Unirea Principatelor" de Theodor Aman fusese coborât la parter pentru expoziția temporară.

The next room is the Prince's study. A large classic portrait of Cuza hangs on the wall. Even more interesting is a map of Romania and Bessarabia, large scale and very detailed.
On the chair next to the desk is the Prince's briefcase.
It was funny that on the opposite wall, one could see that a picture was missing, with only the nail in the wall showing. There hanged Theodor Aman's picture "The Union of the Principalities" which was being shown on the ground floor for the temporary exhibition.

sufrageria, cu serviciul de masă oficial / the dining room with the official cutlery

Pentru tot ce înseamnă Mica Unire în moștenirea Iașului, Muzeul Unirii nu poate fi ocolit.

For all that the Union of the Romanian Principalities means for Iași, the Union Museum is a must see.

marți, 7 martie 2017

Muzeul Științei și Tehnicii "Ștefan Procopiu"

Muzeul Științei și Tehnicii "Ștefan Procopiu" a fost înființat în 1955 și cuprinde mai multe secții: energetica, înregistrarea și redarea sunetului, telecomunicații și computere.

The Science and Technology Museum "Ștefan Procopiu" was founded in 1955 and contains several sections: energetics, recording and playing sound, telecommunications, computers.

Chiar și pentru mine, deloc prieten cu matematica sau fizica, muzeul a fost foarte interesant de parcurs. Poate fi observată, cu uimire, evoluția uriașă pe care a făcut-o tehnologia în doar un secol.

Even for someone like me who is not fond of mathematics or physics, the museum was very interesting. It is astounding to see how much technical progress was made in just over a century.

Un exponat interesant este această pianină automată care include și un set de viori, tot automatizate.

An interesting exhibit is this automatic piano player that also includes violins.

Amănunt: am acasă o masă exact ca cea din imagine, pe care stă lupa.

I must say that I also have a table like the one in the picture.

Pâine prăjită la micul dejun? Se poate, cu ajutorul acestor prăjitoare de pâine interbelice.

Toast for breakfast? Sure, with these inter-war toasters.

telefon public din 1900 aflat în gara de la Iași / 1900 public phone from the Iași rail station

telefon public românesc din 1950, telefon militar de campanie și telefon public francez de la sfârșitul secolului 19

Romanian public phone from 1950, military phone device and French public phone from the end of the 19th century


radioreceptoare interbelice / inter-war radio receivers

Așadar, sfatul meu este să nu mai aruncați radioul vechi al bunicii: are valoare istorică.  

My advice would be not to throw out grandma's radio: it it has historical value. 

joi, 2 martie 2017

Muzeul Etnografic al Moldovei

În Palatul Culturii de la Iași este găzduit Muzeul Etnografic al Moldovei. Etnografia este esențială pentru păstrarea și transmiterea patrimoniului național, iar noi românii avem atâtea aspecte cu care ne putem mândri, din perspectiva culturii rurale.
Țăranul român e și inginer și artist.
Muzeul, esențial pentru zona Moldovei, a fost înființat în 1943.

The Ethnographic Museum of Moldova is a very interesting museum hosted by the Palace of Culture in Iași.
Etnography is essential for preserving and transmitting national heritage. Romanians have a lot to be proud of when it comes to peasant arts and crafts.
The Romanian peasant is both an artist and an engineer.
The museum was founded in 1943.

Costumele populare din regiune și o impresionantă varietate de pive, oloinițe și teascuri sunt piesele de rezistență ale muzeului.

Regional folk costumes and an impressive array of presses, fulling mills or oil mills are the mainstays of the museum.

Costumele populare deschid expoziția, costume masculine și feminine din diverse județe din Moldova.

The exhibition is started by folk costumes from several counties in the Moldova region.

Costume de sărbătoare, de mirese, chiar de văduve (în imagine), muzeul acoperă toate etapele vieții.

Costumes worn at feasts and celebrations, marriage or even in mourning are shown. The Romanian peasant's attire covers all the steps in life.

Cu astea se făcea chef acum 100 de ani. / This was used to party 100 years ago.

Nu doar Olanda are mori de vânt... / Wind mills: not only in the Netherlands.

"Oboroacă" - silozurile de odinioară. În aceste recipiente din scoarța unor arbori uriași se păstrau cerealele.

"Oboroacă" - silos used once upon a time. These large recipients made of tree bark held cereal.

interior țărănesc / peasant house interior

Sala teascurilor și pivelor, cum i s-ar putea spune. În prim-plan, un "teasc cu berbeci".
Din textul explicativ prezentat în muzeu:
"Instalațiile specifice industriei alimentare țărănești folosite pentru prelucrarea semințelor oleaginoase, pivele, au cunoscut mai multe variante: cu ciocane, cu pisălogi și scripeți. Cele mai simple instalații erau cele de mână, nelipsite din gospodăria țărănească. Se foloseau atât pentru decorticarea cerealelor (bătutul grâului pentru fiert), cât și pentru zdrobirea semințelor oleaginoase. În acest scop se utiliza miezul de nucă, semințele de dovleac și floarea - soarelui. În piuă se zdrobea și sămânța de cânepă folosită la prepararea julfei, aliment utilizat frecvent în postul Crăciunului. 
Aspectul inițial al preselor de ulei se regăsește în forma scaunului de stors ceară. Din punct de vedere tipologic, se împart în două mari categorii: teascuri cu pene (verticale sau orizontale), având o construcție mai simplă, și teascuri cu grindă, acționate prin intermediul șurubului sau roții. Un tip evoluat îl constituie preselei de ulei cu ciocane sau berbeci".

This rooms is full of presses and mills. In the foreground, a press with rams.
An interesting presentation text is shown in the museum:
"The specific instruments for the peasant food industry used for sorting oleaginous seeds, the presses, have evolved into several variants: with hammers, pestles or pulleys. The simplest ones were hand pestles. ubiquitous in the peasant world. They were used both for the dissection of cereal as well as for crushing oleaginous seeds. For this purpose, hickory nuts, pumpkin or sun flower seeds can be used. Hemp could also be crushed in the pestle, for making the julfa, served during the Christmas advent.
The initial aspect of the oil press is found in the formula of the wax draining chair. According to their type, they are divided in two great categories: presses with wedges (vertical or horizontal), having a simple construction and presses with beams, functioning with a screw or wheel. An evolved type are the oil presses with rams."

Un instrument mai rudimentar. Seamănă cu o luntre scobită într-un copac, dar este de fapt un călcător de struguri din Vaslui.

grape stomping trough

teasc de vin cu două șuruburi / wine press with two screws

Pivă de tip ciocan (mie mi se pare mai degrabă un balansoar), pentru zdrobit sămânța. 

Fulling mill used at seed crushing.

Pivă tip scripete, cu patru capete, pentru zdrobit sămânța.

Pulley actioned mill, used for crushing seeds.

vânturătoare, mașină utilizată pentru separat semințele de diverse impurități

windmaking machine for separating seed from impurities

"Una dintre cele mai interesante piese expuse, sub aspect constructiv, și cea mai impresionantă ca dimensiune, este teascul de ulei ce provine din localitatea Ruginoasa - Iași, intrat în componența unei oloinițe ce funcționa într-un șopron, construit ulterior montării instalației, lucru justificat de dimensiunile teascului. "

"One of the most interesting pieces and also the largest is the oil press from Ruginoasa - Iași. It is so big, the the shed in which it functioned was built around it."

"Grinda teascului are o lungime de 8 metri; capătul său gros era prins între doi stâlpi ce aveau înălțimea, deasupra solului, de 2 metri, fiind îngropați în pământ aproximativ 3 metri, pentru a se evita smulgerea lor în timpul funcționării instalației. Trunchiul - grindă se bifurcă la capătul liber într-o crăcană perfect simetrică, pe care se coase o piuliță de lemn tare (carpen) prin care trece șurubul fixat la partea de jos în masă (grapă). Construirea din două bucăți a piuliței face ca aceasta să poată fi cu ușurință demontată și ajustată periodic, pentru a-și păstra mereu pasul filetului egal cu cel al șurubului. La acest tip de teasc, s-a folosit, drept contragreutate, o pereche de pietre provenite de la o moară dezafectată."

"The main beam of the press is 8 meters long; its thicker end is wedged between two posts 2 meters above the ground. They were buried 3 meters in the ground to avoid them being pulled out. The beam splits symmetrically. A nut, made of hard wood (hornbeam) is attached to it and a screw passes through. The nut is made of two pieces, which allows it to be adjusted. Mill stones were used as counterweights."