vineri, 21 decembrie 2012

Cheile Turzii

Am observat Cheile Turzii de pe șoseaua principală Aiud-Turda. Am făcut: Oau! Ce e aia?! În oraș am aflat că sunt Cheile Turzii iar prietenii de la Cluj ne-au spus că e musai să le vedem. Așa că am dat o tură și până acolo când am vizitat Turda.
Era pe înserat. În rezervație se intră ușor, se lasă mașina și se merge frumușel pe jos, întâi prin pădure. E intrare înainte de prima punte: 8 lei. Apoi pătrundem în valea îngustă a pârâului Hășdate (ce nume frumos) și continuăm de-a lungul său, admirând stâncile. Fiind asfințit, am prins și niște reflexii frumoase pe vârfurile de calcar. Nu am parcurs tot defileul să nu ne prindă noaptea, dar plimbarea nu durează mai mult de 2 ore cu totul dus-întors. La ieșire am mai prins ultimele raze de soare ce dădeau pietrelor și ierbii uscate culori aurii.

*
Prin acest articol doresc şi eu să adaug un motiv la campania 499 de motive să fii turist în România organizată de prietenii de la Ghiduri Turistice împreună cu agenţia de turism Turist Center. Împreună trebuie să promovăm frumuseţea ţării noastre România!

The Turda Gorges

We saw the Turda Gorges from afar, traveling on the main road Aiud-Turda. We went: Wow! What is that?! We found out it is the Turda Gorges and friends from Cluj told us we must see them. So we went, when we visited Turda.
Night was falling so we had to rush. The visit typically takes three hours but we didn't do the whole tour. We left our car and picked up the forest trail. There is an entrance fee of 8 lei. Then we went on to the first suspended bridge (there are four of them) on the Hășdate river (hash-daate). The rocks were towering above us with the setting sky lighting up the rocks. Then when we exited the gorge, the rocks and dry grass looked on fire.












vineri, 14 decembrie 2012

Salina Turda

Am vizitat cu mare plăcere Salina Turda, în primul rând pentru că este foarte bine pusă la punct turistic.
Deja intrarea, aflată lângă oraş, arată ca o navă spaţială aterizată pe câmpia cu urme de sare la suprafaţă. Se găsesc bilete şi suveniruri, totul foarte bine organizat. Pe urmă se coboară pe un culoar lung şi apoi pe scări de lemn în camera trapezoidală (mina Rudolf). Sunt şi lifturi dar de obicei e coadă la ele.
Atenţie! În orice salină, peşteră sau mină vizitabile, nu uitaţi să vă luaţi haine groase! Noi am uitat de data asta, dar atmosfera a fost suportabilă (12 grade). Totuşi, e mai bine vara să nu uitaţi hainele groase din cauză că afară nu mai ştiţi cum să scăpaţi de caniculă.
De pe pasarela de lemn se poate observa sala trapezoidală a minei Rudolf şi sunteţi şi foarte aproape de tavan: puteţi admira formele ondulate ale straturilor de sare, depunerile şi stalagtitele. Se coboară apoi pe 2 scări de lemn, una în fiecare capăt al pasarelei, la baza minei Rudolf. În aceasta au fost amenajate multe atracţii care fac din Salina Turda, după părerea mea, lidera pe ţară la atracţii şi aspect. Are minigolf, bowling, jocuri cu mingea, un amfiteatru şi chiar o roată panoramică, de genul care se găsesc în parcurile de distracţii. Cine a avut ideea să o asambleze acolo?! Genială idee pentru că toată lumea vrea să se dea în ea, să admire de la variate înălţimi pereţii şi tavanul minei. Este o casă de bilete pentru fiecare atracţie.
La marginea sălii se poate privi Mina Terezia, de unde puteţi privi de sus acea mină în formă de clopot, cu lacul ei pe care se plimbă bărcuţe şi numeroase construcţii de lemn luminate cu neoane, imaginea semnătură a salinei Turda. Am coborât şi noi în Mina Terezia şi ne-am plimbat pe punţile de lemn.
Mai sunt şi alte camere, mult mai mici, pe culoarul principal, de sus, precum Sala ecourilor (chiar are un ecou impresionant!) sau camera crivacului, un utilaj de extracţie vechi, unicat în Europa. La urma urmelor, salina este foarte veche, s-a extras sare la Turda de pe vremea romanilor iar minele vizitabile au fost excavate în perioada austro-ungară.  

The Turda Salt Mine 

I liked our visit to the Turda Salt Mine a lot, especially because it is very well arranged and enhanced as a tourist attraction.  
Its modern main entrance looks like a spaceship landed on the salty plain. You can find tickets and souvenirs, everything is very well organized. Then you descend on a long corridor, then there is the wooden bridge (or ledge) overlooking the Rudolph salt mine. You can descend in the mine by taking the elevator or the wooden stairs.
Be sure to take warm clothes with you, especially in summertime when we are obviously lightly clothed. We forgot, but the temperature was still ok, around 12 degrees Celsius. Still, it is a general rule to take warm clothes when visiting a cave or a mine.
In the Rudolph mine you can play games like minigolf or bowling and there is even a Ferris wheel installed! You can ride it and better observe the walls and ceiling of the mine, with its ondulating salt layers, deposits and stalagtites. I thing it's a great idea to have assembled all these attractions in the salt mine, with a well organized ticket booth and everything. It enhances a lot the visit experience.
From the Rudolph mine you have a view on the Theresia mine, an iconic image of the Turda salt mine, with the neon-lit wooden pontoons. Around the pontoons there is a salt lake and you can take a quiet boat ride on the surface.
There are also some smaller rooms like the Echo Room (with an impressive echo indeed!) or the room with the old wooden extraction facility, called a "crivac", a pice one of its kind. It must be known that salt extraction in Turda goes back to the times of the Romans and the visitable mines are made by the Austro-Hungarians.  









joi, 6 decembrie 2012

Ziua Naţională la Alba Iulia, militând pentru Basarabia

Întotdeauna mi-am dorit să ajung la Alba Iulia de 1 decembrie, oraş pe care l-am vizitat de multe ori cu alte ocazii, şi anul acesta am reuşit în sfârşit să-mi îndeplinesc dorinţa, participând la o manifestaţie pentru Basarabia cu Acţiunea 2012. A fost o vizită fulger, 24 de ore dus-întors cu autocarul. Plecarea de la Bucureşti a fost veselă, nu s-a dormit până spre dimineaţă (muzică, voie bună) iar momentul culminant al drumului a fost probabil rătăcirea unui călător la o benzinărie uitată de pe Valea Oltului, recuperat in extremis până să apucăm să facem mult drum fără el. Spre dimineaţă, pe o ploaie îngheţară, ajungem la Alba Iulia mohorâtă. Din fericire ploaia avea să înceteze destul de curând.

National Day in Alba Iulia, campaigning for Bessarabia

For the National Day of Romania, celebrating the GreatUnion of 1918, we went to celebrate in Alba Iulia, the site of the historical gathering at the end of World War I sealing the union of Transylvania with Romania. I fulfilled this longstanding wish by traveling with Action 2012 to militate for the union of Bessarabia (the Republic of Moldova) with Romania. It was a 24 hour trip by bus with around 60 people. Leaving in the eve of the event, sleeping was not an option with all the excitement, music and crazy events (we had to turn back for a guy who got left behind at the gas station, we had a good laugh). In the morning , icy rain welcomed us in Alba Iulia, fortunately the rain stopped pretty soon. 

Ne-am adunat la Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan şi am intrat toate grupurile în cetate. Aveam să asistăm la ceremonia de depunere a coroanelor de la statuia lui Mihai Viteazul.

We gathered at the obelisk of Horea, Cloșca and Crișan and we entered the fortress in groups, to attend the laying of the wreaths at the statue of Michael the Brave.  


Am fost primiii sosiţi, Am afişat şi scandat mesaje unioniste. Încet-încet piaţa s-a umplut cu delgaţii şi asistenţă. Crainicul a început cu "onorată instanţă", înainte dă corecteze "asistenţă". Puterea obişnuinţei. De la o fereastră a Muzeului Național al Unirii cineva privea ceremonia şi aş fi vrut să fiu şi eu acolo să pot face poze de sus. Am făcut puţine poze pentru că eram ocupat să ţin un banner cu două beţe, sau "japoneză", cum am aflat cu ocazia asta că se cheamă. De asemenea, răcneam din toţi rărunchii "Basarabia e România" sau "Unire!".

We arrived first. We hung unionist messages and chanted. The square was empty but it soon started to fill up. Somebody was watching from a window of the National Union Museum and I wished I had access there to take pictures from above. But I was busy anyway holding a banner and chanting "Bessarabia is Romania" or "Union". 



Autorităţile şi asociaţiile s-au succedat la depunerea de coroane şi m-a bucurat prezenţa reprezentanţilor Municipiului Chişinău, oraş înfrăţit cu Alba Iulia. La final a defilat fanfara şi oficialităţile au părăsit piaţa ceremonios, în coloană. Coloana era închisă de militanţi ai campaniei "Salvaţi Roşia Montană". Şi cei din urmă vor fi cei dintâi, când au dreptatea şi adevărul de partea lor. Respect pentru perseverenţa militanţilor pentru Roşia Montană şi toată stima pentru cei din Cluj care îşi asumă responsabilitatea, ca oraş principal din zonă, să conducă lupta şi să viziteze des Roşia.  

Public authorities and NGOs laid wreaths in succession. The city of Chișinău, capital of the Republic of Moldova, was also represented, since it is a sister city of Alba Iulia. Then the authorities left the square in the sound of the band. The column was ironically closed by the activists of "Save Roșia Montană" (campaigning against a huge mining project endangering nature and national heritage near Alba Iulia). I have a lot of respect for the activists in Cluj who fight for that place and visit it often.    



 În urma noastră au rămas nenumăratele coroane la picioarele lui Mihai Viteazul.

The square was now empty, only the wreaths reminding of the ceremony which took place.

Militanţii pentru Basarabia au ieşit iar la Obelisc pentru următoarea acţiune: fluturarea a 94 de steaguri uriaşe pentru a marca 94 de ani de la Marea Unire. În timp ce o parte erau urcaţi pe zidul de la Poarta principală (Poarta a III-a), ceilalţi asigurau spectacolul.

The activists for Bessarabia gathered again by the obelisk for the next action: the unfurling of 94 huge flags marking 94 years since 1918. Some of us were posted on the bastion wall taking pictures, the rest were running the show. 



 A urmat o pauză pentru a ne încălzi şi a bea ceva cald. În Piaţa Cetăţii (fostul parc Custozza, a cărui copaci îi regretăm), se află poate singura cafenea din centru, Carolina Cafe. Alta n-am văzut şi e păcat pentru că Alba Iulia trebuie să fie turistică. Sperăm oferta să crească acum că cetatea e reamenajată. Acolo ne-am întâlnit cu Bianca şi Claudiu care veneau de la Cluj prima dată la Alba Iulia de 1 decembrie. Le-a plăcut foarte mult şi sunt convins că e doar primul 1 decembrie în capitala unirii pentru ei.

We then took a break and met some friends at Carolina Cafe bar, in the main town square (former Custozza Park which was unfortunately entirely sacrificed to create the square). There we met friends from Cluj, Bianca and Claudiu. It was their first National Day in Alba Iulia but they enjoyed it a lot so it won't be their last.  

Pe urmă ne-am plimbat prin cetate. Am fost la Catedrala Catolică să ne reculegem la mormântul lui Iancu de Hunedoara. Eu trec întotdeauna şi pe la capela unde sunt înmormântaţi alţi mari voievozi ai Transilvaniei, Ştefan Bocskai (1605-1606) şi Gabriel Bethlen (1613-1629) care au dus o politică dibace pentru a împiedica Tansilvania să cadă în mâinile turcilor sau Habsburgilor.

We took a walk around the fortress which we already knew well from previous visits. At the Catholic Cathedral we paid our respects to the tomb of John Hunyadi . I always go see also the chapel of two other princes of Transylvania, Stephen Bocskay (1605-1606) and Gabriel Bethlen (1613-1629) who played an important part in maintaining the province autonomous, in a delicate balance between the Ottomans and the Habsburgs.  

Despre Catedrala Întregirii nu am cuvinte. Pot spune că este clădită imediat după Primul Război Mondial de arhitectul Victor Ştephănescu într-un minunat stil neoromânesc, singurul care s-ar fi potrivit edificiului. Mai pot spune că lăcaşul este sacru în mai mult decât un sens. Pe urmă, este vorba pur şi simplu de ceea ce simte fiecare atunci când păşeşte înăuntru.

The Coronation Cathedral on the other hand is a sacred place on more than one account. It was built by Victor Ştephănescu in beautiful Neoromanian style, the only suitable one for the circumstance. I believe everyone feels something special when entering this place.     
                                



Curtea era goală pentru că în mod excepţional intrarea se face prin spate: în faţa intrării principale este şantierul pentru reconstruirea bastionului dinamitat la începutul secolului XX pentru crearea pieţei din faţa catedralei. O iniţiativă binevenită. Lângă intrare am văzut, posomorâtă, troiţa de lemn ce stă de obicei în piaţă. Îmi place foarte mult acea troiţă, cu crucea ruptă în vârf de ani de zile. Sper să-şi recapete locul binemeritat la sfârşitul şantierului.

The courtyard was empty and I could take some serene pictures. The front entrance was obstructed by the works reconstructing the old bastion blown up and filled in to create a square in front of the cathedral. Now the bastion is recreated, which is great. The wooden cross which used to sit in the square was now just leaned to a wall, waiting to be re-installed. I always liked this cross (and traditional wooden crosses in general) and I was surprised to see it "stored" like this. 



În Piaţa Cetăţii avea loc un program artistic cu cântece şi dansuri populare. Am auzit astfel frumosul cântec "Vin români la Alba iar" al Marianei Anghel. Militanţii Acţiunii 2012 s-au amestecat prin mulţime, privind scena sau discutând cu oamenii. Mulţi au dorit să-şi facă poze cu bannerele. Artiştii de pe scenă nu erau singurii îmbărcaţi în costume populare, ci şi mulţi români veniţi la Alba.

In the Fortress Square there was an artistic programme with folk songs and dances. The activists from Action 2012 held their banners and chatted with the audience. Some people wanted to take their picture with the banner and we were glad to oblige. Some were dressed in traditional folk costumes as well.




După ce s-a înserat, mai era o surpriză pregătiră Alba Iulienilor: 94 de torţe au fost aprinse de militanţii pentru Basarabia, pe bastionul de lângă Catdrala Întregirii. Las imaginile să vorbească.

After sunset, 94 torches were lit up for the 94 years since the Great Union. I think the pictures speak for themselves. 


Am participat în fiecare an la defilarea de 1 decembrie, la Arcul de Triumf, dar anul acesta a fost prima participare la Alba Iulia şi a avut o intensitate aparte.
Trebuie să ne amintim de valorile naţionale de 1 decembrie. De asemenea, trebuie să ne implicăm şi să milităm pentru cauzele naţionale... dar nu doar de 1 decembrie!

I always participated in the National Day celebrations, at the triumphal arch in Bucharest, but celebrating this year in Alba Iulia had a special feeling. 
We must remember our national values on December 1st and also get involved and advocate for important, national causes. As a matter of fact, we must to this, but not only for National Day!

Fotografii / Pictures:
Mirela Bena: 2, 3, 13, 14, 20, 21
Iulia Modiga: 4, 12, 23
Revista Ultra: 22

joi, 29 noiembrie 2012

Catedrala ortodoxă din Turda

Principala biserică ortodoxă din Turda, "Sfinţii Mihail şi Gavriil", a fost construită între 1926-1935 într-un superb stil neoromânesc de arhitectul Ioan Traianescu (sau Trajanescu), care a ridicat şi Catedrala de la Timişoara. Apreciez foarte mult lucrările acestui arhitect al cărui nume l-am mai întâlnit pe plăcuţe în Bucureşti (iar numele lui îmi place foarte mult). 
Când am ajuns în Turda am parcat în spatele catedralei (foarte convenabilă parcare pentru a putea vizita în voie centrul). Am fost impresionat de catedrală, urcată pe un platou de unde domină strada principală. Terenul a fost donat în ani 20 de biserica greco-catolică - foarte frumos gest care ar putea constitui o inspiraţie pentru bună convieţuire între culte şi astăzi. Pe urmă când am citit numele arhitectului mi s-a părut firesc să fie atât de frumoasă. Nu ezitaţi să intraţi când o găsiţi deschisă şi să îi admiraţi pictura!
În faţa catedralei se află Monumentul Eroilor pe care scrie: "Slavă eroilor români căzuţi în luptele pentru eliberarea oraşului Turda 5 septembrie - 4 octombrie 1944" iar monumentul este închinat de asemenea eroilor aviatori ai Flotilei din Turda căzuţi pe front.
Monumentul este aliniat cu catedrala. Priveliştea vulturului cruciat cu sabia în gheare cu clopotniţa în formă de culă oltenească în fundal este una excepţională.  

Turda Orthodox Cathedral

The main orthodox church in Turda, "Saint Michael and Gabriel", was built between 1926 and 1935 in superb Neoromanian style by architect Ioan Traianescu (or Trajanescu), who also built Timișoara Cathedral. I appreciate a lot this architect; he has many buildings in Bucharest. I also like his name, coming from Trajan, and it is quite rare. 
The Cathedral is in the middle of Turda and there is a convenient parking behind it. It is o a plateau from where it dominates the main street. The terrain was actually donated by the Greek-Catholic Church - a nice example of fraternal collaboration between churches which should be emulated today also. I was impressed by its appearance but then reading the name of the architect I was not so surprised anymore. If you find it open you should enter and admire its paintings.
In front of the Cathedral is the Heroes Monument on which it is written: "Glory to Romanian heroes fallen in the battle for the liberation of Turda, September 5th - October 4th 1944". The monument is also dedicated to the aviators of the Turda flotilla fallen in the line of duty. 
The monument is in line with the Cathedral and I love the way the eagle with the cross and sword can be seen with the bell tower in the background. 



joi, 22 noiembrie 2012

Biserica catolică Turda

Trotuarul larg din centrul oraşului, unde se află statuia lui Avram Iancu, se sfârşeşte în coasta unei biserici, o biserică mare şi care atrage. Într-adevăr, nu este orice biserică ci chiar biserica unde a fost proclamat Edictul de la Turda privitor la libertatea conştiinţei şi toleranţă religioasă în 1568.
Biserica a suferit numeroase distrugeri şi transformări în urma războaielor pentru Transilvania dintre Habsburgi şi Otomani şi nu în ultimul rând în ultimul răboi mondial. Cândva biserică gotică, astăzi admirăm mai degrabă o biserică barocă, dar la fel de importantă prin valoarea istorică, culturală şi religiosă.

The Catholic Church in Turda 

The main square in Turda is bordered by a church, behind the Avram Iancu monument. It is not any church but the one in which was proclaimed the Edit of Turda on the freedom of consciousness and religion in 1568. 
This beautiful church suffered, unfortunately, many misfortunes, in the old wars for Transylvania between the Habsbourgs and the Ottomans and also in the last World War. Thus, what was once a medieval gothic became a predominantly baroque church. However, it remains just as important historically, culturally and religiously.