vineri, 24 august 2018

Cimitirul Militar Tabla Buții

Pasul Tabla Buții, sau Pasul Tătarilor, așa cum mai este denumit, este o trecătoare folosită încă din perioada Antichității. Așezări dacice, castre romane și puncte vamale medievale se află în apropiere.
În perioada romană, legionarii pavasera drumul cu pietre de râu, care nu se mai cunoaște însă, în evul mediu trecându-se cu caii, cel mult cu căruța. 
Numele Tabla Buții vine de la vămuirea butoaielor, sau buților, care se făcea prin trecerea pe o tăbliță, de unde "Tabla Buții".

De mai multe ori în istorie trecătoarea a fost traversată de armate - inclusiv cele ale lui Mihai Viteazul în 1600 - iar la începutul Primului Război Mondial pe aici au trecut trupe române în ofensiva lor în Transilvania.

Ofensiva fiind oprită, armata română a adoptat o poziție defensivă în trecători, inclusiv în pasul Tabla Buții.
Trecătoarea nu era punctul principal de trecere vizat de armatele germană și austro-ungară, ci pasul mai important de la Predeal, însă s-au dat lupte și la Tabla Buții, în special între 15 și 28 octombrie 1916.

Preotul Ion Vasilescu din ultimul sat muntenesc înainte de trecătoare, Slon, a cules corpurile neînsuflețite ale soldaților căzuți. Ulterior, un cimitir militar a fost amenajat un pic mai jos de drumul care traversează munții. În acesta sunt îngropați și soldați români, și ai armatelor inamice, iar numele multora dintre cei căzuți a rămas necunoscut.

În fiecare an, de Schimbarea la Față sau în prima duminică de după sărbătoare, toți cei din împrejurimi se adună la Tabla Buții în atmosferă festivă. Ziua de duminică începe cu slujba și cu pomenirea morților.

Cimitirul este mic, dar foarte bine îngrijit: crucile sunt văruite, șindrila unsă cu păcură, florile pe morminte sunt proaspete. 
Coroana brazilor aliniați îl fac vizibil de departe.

Astăzi puțin mai cunosc numele de Tabla Buții. Se cuvine să ne cinstim eroii și să nu-i uităm.

duminică, 19 august 2018

Marșul Centenar - Tabla Buții

"Să trecem Carpații, ne trebuie Ardealul!"
Așa sună vestitul cântec patriotic "Treceți Batalioane Române Carpații".
Pentru a omagia eroii care au luat cu asalt trecătorile Carpaților, Marșul Centenar a urcat la Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții, pe un drum de pământ puțin cunoscut ce traversează munții între Creasta Zăganu și vârful Siriu.
Astfel, m-am alăturat marșului în comuna Cerașu, județul Prahova. Urma o călătorie de 7 zile, de două ori peste munți, din Prahova în Covasna și până-n Vrancea.

Perioada nu era tocmai ușoară. Ieșirea din sesiune (iunie), perioadă foarte aglomerată la birou (iulie) și ditamai tamponarea care mi-a scos mașina din uz pentru cine știe cât timp, pățită chiar în ajun, cântăreau greu.
Însă priveliștea muntelui ia parcă cu mâna orice griji.

Literalmente în mai puțin de o oră-două nu mă mai gândeam la nimic, doar urcam. Făceam cunoștință cu grupul meu.

Doamna Viorica Lupu, părintele Nicolae - cu care am schimbat primele vorbe și povețe în marș - Mihail de peste deal din Văleni, gașca de la Botoșani (în frunte cu Ariadna dar fără a-i uita pe Ana, Maria și Florin), persoane cunoscute în marșuri din alți ani (Corinele, Cristina - gașca de mediciniste), Andrei - prezent în marș de la început - și desigur, liderii marșului, Nicu și Lupu. Mezinul marșului: David, 9 ani.

urcuș

Popas la monumentul eroilor ridicat de comuna Cerașu. Prânzul a fost prilejul unei dezbateri lingvistice între termenii harbuz, pepene și lubeniță.

La Popas. În spatele meu se vede barajul de acumulare Măneciu, de pe râul Teleajen.

Chiar și pe crestele munților urcă mijloace moderne. Și cred că nu am văzut în viața mea mai multe jeepuri, mai ales Suzuki mai mici (Jimny, Samurai) sau mai mari (Vitara, etc).

continuăm urcușul




Pe drum, Radu strânge PETuri și canete de aluminiu. Iată, nu-s cel mai ecologist, m-a depășit cineva. Urmându-i exemplu, mă apuc să strâng și eu. Deseori vreau să iau un sac după mine pe munte, dar mă descurajează deseori mulțimea gunoaielor și perspectiva de a căra un sac mare după mine. Mi-e dor de proxima ecologizare sau de platare de copaci.

În dreapta noastră: vârful Siriu.

Ce munți! Ce văi! Ce țară!

Chiar înainte de Tabla Buții am dat peste această construcție din beton armat ce seamănă cu o cazemată. O fi o fundație părăsită? Un semnal sau reper?... Un uriaș pietrificat?... Nu știm.

Știm doar că este prilejul să fluture sus tricolorul!

Am ajuns la destinație! Creasta Zăganu veghează spre vest o adunare impresionantă de corturi și jeepuri. Sunt zilele comunei Cerașu, din care am pornit de dimineață. Mai departe, un pâlc de brazi marchează Cimitirul Eroilor Tabla Buții.
PasulTabla Buții, numit și Pasul Tătarilor, se află la o altitudine de 1340 de metri.

Noaptea am petrecut-o în jurul unui foc de tabără prelungit, cu cântece la chitară și povești. Nimic nu poate înlocui acest simplu lucru: împărțirea mesei, căldurii și prieteniei, sub stele, în aerul proaspăt și rece al muntelui. Astfel de momente reprezintă o întoarcere la simplitatea noastră, la adevărul din noi, la camaraderia dintre noi...

Au urmat comemorarea și festivitățile pentru cinstirea eroilor (Imnul național, imnul eroilor, discursuri). Totuși, din păcate, unii chiar uită că nu "avem România Mare de 100 de ani" iar George a readus aminte în mod oportun că mai există un hotar nedrept al cărui sfârșit hărnicia și determinarea noastre l-ar grăbi. "Înainte spre Marea Unire, hotarul nedrept să-l zdrobim!"

veghează tricolorul

survol la Tabla Buții

festivități și microfoane aproximative

Unioniștii din Marșul Centenar, la Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții

Am înconjurat Cimitirul Eroilor de la Tabla Buții cu un imens tricolor, dar mai ales cu inimile noastre.


Pregătiri de plecare. Aici era vama dintre țările române, hotar zdrobit acum 100 de ani. Să luăm aminte!

Rămas bun, Tabla Buții! Jertfa eroilor ne obligă.

joi, 16 august 2018

Marșul Centenar - Flacăra Unirii la Alba Iulia

Vara unionistă centenară trebuia să înceapă în forță, printr-un eveniment deosebit, iar acela a fost aprinderea Flăcării Unirii la Alba Iulia, pentru a fi purtată în Marșul Centenar până la Chișinău. De la 1 iulie la 1 septembrie, Flacăra Unirii avea să străbată 9 județe, să treacă de 3 ori Carpații și la final Prutul, pentru a ajunge la Chișinău.

2018 marks the Centennial of the end of World War I and for Romania this means the reunification with its historic provinces and the creation of Greater Romania (amputated, unfortunately, by the 1940 Soviet ultimatum and the loss of Bessarabia and part of Bukovina).
Thus, it was only natural that the Unionist associations and NGOs wanted to mark the special moment with an exceptional event, which is the Centennial March. Winding through 9 counties from Alba Iulia to Chișinău, it crosses 3 times the Carpathian Mountains and all the 3 historic Romanian countries: Transylvania, Wallachia and Moldova.

Am reluat experiența drumului nocturn cu autocarul, care, fiind cu prietenii, a fost o plăcere. Iată-mă, încântat, la popasul din Valea Oltului: binecunoscutul OMV de la Căciulata cu a sa panoramă.
Drapelul acesta mi-e drag: este drapelul pe care l-am salvat la inaugurarea Arenei Naționale (7 septembrie 2011) când, neavând voie cu drapele în arenă (ar fi trebuit să boicotăm toți meciul), le-am lăsat afară și... au fost puse în tonetele de gunoi de serviciul de salubritate. La vremea aceea am depus plângere la poliție - plângerea a fost clasată - însă în orice caz, eu am scos drapelele din respectivele tonete, drapele recuperate de spectatori. Nu mi-am mai găsit steagul meu, l-am luat în schimb pe acesta și mă însoțește aproape peste tot: munte sau activitate unionistă.

So we headed to Alba Iulia where the union with Transylvania was decided and holds great symbolism for 1918. Taking the bus with my friends is always fun, and we took a break in the mountains, by the Olt river, swelled by the recent floods.
I am very fond of my flag. I "rescued" it at the inauguration of the National Arena, when banners and even flags were prohibited, and people left their flags at the entrance, only to have them removed by the cleaning service. Like many, I did not find my own flag anymore, but chose this one, after removing the flags from the cleaning bins and placing them again at the entrance. None were left, folks grabbed them when leaving the Romania - France game (September 7th 2011).

Sosiți la Alba Iulia, am ieșit în oraș, unde am așteptat ieșirea Turului Centenarului, tur ciclist organizat de Lucian Mîndruță.

When arriving in Alba Iulia, we went out and waited for the arrival of the Centennial Tour, a bike tour organised by journalist Lucian Mîndruță.


La statuia lui Mihai Viteazul, aliniere spontană cu ediția limitată a tricourilor unioniste "Centenarul Marii Uniri 1918 - 2018 Alba Iulia" (doar 100 de exemplare).

Impromptu photosession at the statue of Michael the Brave, with anniversary T-shirts "Centennial of the Great Union1918 - 2018 Alba Iulia" (only 100 printed).

Restul zilei l-am petrecut în Muzeul Național al Unirii, care parcurge întreaga istorie a românilor și este foarte variat, rivalizând cu orice muzeu de istorie din țară.

The rest of the day was spent at the National Union Museum, which retraces Romanian history and rivals any history museum in the country.

Apusul, în prima zi, a fost de excepție și tot weekendul cerul ne-a încântat cu spectacolul său.

The sunset was exceptional and the sky enchanted us the whole weekend.

Catedrala Încoronării / The Orthodox Coronation Cathedral

Catedrala Romano-Catolică Sfântul Mihail / The Catholic Saint Michael Cathedral

A doua zi, duminică, începea cu un senin desăvârșit. / On Sunday, the sky was clear blue.

Prima parte a zilei am ghidat un grup de basarabeni venit cu programul Cunoaște-ți țara. A fost o bucurie să revăd prieteni (profesori de la Liceul Academiei de Științe a Moldovei - rebotezat Aristotel) sau să aud aprecieri de la cei cu care am mai fost în vizită la București anul trecut sau acum 2 ani.
Weekendul a fost și despre prieteni revăzuți, fie cei din București (Lupu, Iulia), fie cei din Chișinău (Victoria, Vlad, Mihaela) sau cunoștințe noi, ca Delia sau Valeria.

In the morning I took a group of Romanians from Bessarabia on a tour of the fortress. The program is called "Know your country" and it brings tens of thousands from Bessarabia yearly. I met some friends too, like teachers form Chișinău or people whom I welcomed on other tours the previous years.

Desigur că am fost împreună și la Catedrala Încoronării și la Catedrala Romano-Catolică, care adăpostește mormântul lui Iancu de Hunedoara.

Of course, we went together to the two cathedrals.

mormântul lui Iancu de Hunedoara 

The catholic cathedral is the resting place of John Hunyadi, who defended Belgrade from the Turks (1456) and fought them victoriously for almost two decades. 

Cetatea Alba Iulia rămâne o destinație turistică de primă împortanță în România.

Alba Iulia remains one of Romania's top destinations.

Momentul culminant al weekendului a fost aprinderea Flăcării Unirii și pornirea Marșului Centenar. (foto: Cătălin Babalau)

That evening we lit the Union Torch which travels from Alba Iulia to Chișinău in the Centennial March.

restul, e despre: / as for the rest:

marți, 1 mai 2018

Zatoka

Pohta ce-am pohtit-o eu: am ajuns la țărmul Mării Negre, la vărsarea Nistrului. Plajă îngustă, mal abrupt, orizont necuprins.

I wanted to see the Black Sea at the mouth of the Dniestr for a long time and I finally got there. Narrow beach, deep waves, boundless horizon.

La doar jumătate de oră de Cetatea Albă, traversând podgoriile Șaba, se află Zatoka, pe numele ei românesc Bugaz. În perioada interbelică era cea mai estică localitate a României Mari. Este la doar 3 ore distanță de Chișinău și ar fi alegerea firească pentru o evadare la mare din capitala moldavă, dacă nu ar fi vama, cam lentă.

Only half an hour from Cetatea Albă, crossing the Șaba wineyards, you can find Zatoka resort, known in Romanian as Bugaz. In the inter-war period it was the easternmost place in the Kingdom of Romania.

Țărm drept cât cuprinde, liniște, curățenie și puțină lume la un început de iunie când a fost vizitată.

The shore is straight, it was quiet, not many people, since at the beginning of June the season is just starting.

cam apropiate construcțiile de plajă, care e cam îngustă

some buildings are quite close to the shore

Totuși, marea e răbdătoare; ea ne așteaptă, chir dacă întârziem să venim.

But the sea is patient; it waits for us, no matter how long it takes us to get there.

doar una din numeroasele ipostaze

just one of the many pictures, enjoying the surf

cerul și marea dădeau spectacol

sky and sea were putting on a show



La capătul plajei am văzut o clădire mare și mergând mai aproape am descoperit sanatoriul interbelic, ce apare în multe vederi din epocă.

At the end of the beach we saw a large building so we went to investigate. We discovered the old sanatorium so often shown on postcards.

Se poate vedea în aceasta, de pildă, că marea s-a retras mult față de acum 80 de ani.

For instance this one, also showing how much the shoreline receded in the past 80 years.

marea, în fața sanatoriului / the sea, in front of the sanatorium

loc popular / a popular place

sanatoriul văzut din partea opusă / the sanatorium, seen from the other side

În spatele clădirii este un parc unde se jucau mulți copii.

Behind it, in the park, many kids were playing.

un mozaic postbelic / a post-war mosaic

și o bancă la fel de veche sau mai veche / a very old bench, possibly 30s

Am găsit și acest cadran solar cu zodiac. / We also found a sundial mosaic with zodiac.

În Zatoka se poate mânca foarte bine la Myasnik i More (măcelarul și marea), chiar în capătul principalei alei care duce la plajă. Decorul e spațios iar de la etaj se vede foarte frumos stațiunea.

In Zatoka you can eat at Myasnik i More (the butcher and the sea), it is right opposite the main alley leading to the beach. It is spacious and you can see the resort from the first floor windows.

Zatoka: adio, deci pe curând. / Farewell and see you soon.