luni, 31 decembrie 2018

dincolo de Centenar... U N I R E

Mi-am propus 25 de articole anul acesta, am reușit 13, adică jumătate. Am călătorit - nu foarte mult - dar am scris și mai puțin, pentru că efortul meu în acest sens a mers spre masterul de studii medievale pe care îl pregătesc la Facultatea de Istorie din cadrul Univeristății București.
Nu voiam însă să închei anul fără a mai scrie... despre unionism.

Marșul Centenar, liber

Și în acest an, o bună parte din deplasări au fost unioniste: Chișinău, Iași, Alba Iulia - de două ori fiecare. Marșul Centenar. Valea Doftanei sau Sinaia... Locuri frumoase, prieteni dragi. O cauză consecventă.
De la bun început am știut că Centenarul o să fie important, dar nu primordial, pentru unionism. Unionismul nu începe și nici nu se termină cu Centenarul. Da, a fost o aliniere simbolică excepțională. Da, am realizat acțiuni de mare anvergură pentru a ne cinsti înaintașii care au făcut posibilă Marea Unire. Însă tot ce înseamnă efortul pentru reunificarea României cu Republica Moldova, sub forma actuală - demers istoric ce eu îl identific cu lupta unei generații (2006 - prezent și viitor) continuă.
Cum văd eu această străduință în general și cum mă văd eu în ea? Este o chestiune de solidaritate, de conștientizare și de masă critică.
Sângele apă nu se face. Unii basarabeni nu vor unirea și mi se aruncă de nu puține ori acest argument. "Am fost eu într-o vacanță și unii basarabeni vorbeau numai rusă între ei; am fost eu în cămin și voreau basarabenii rusă între ei" (ei, ce să-ți spun).
Dar sunt valuri - valuri de basarabeni care vor unirea, atât rămași dincolo de Prut, cât și răspândiți în România și în Europa la muncă și la studii. Pentru fiecare basaravean care vorbește rusă la cămin, cred că sunt zece care vorbesc românește și nu puțini care sunt unioniști (deseori pasivi). Nu de puține ori sunt fruntașii comunităților lor: olimpici, bursieri, oameni de cultură, patroni.
Eu personal sunt uimit și încântat de cei pe care i-am cunoscut acești ani. Unionismul (activ) a însemnat pentru mine, în ultimii 10 ani (din aprilie 2009) descoperirea unei părți de Românie fruoasă ca și restul (da, mă refer la cea dintre Prut și Nistru) și mulți cunoscuți și prieteni noi care nu o dată m-au ajutat cu ceva sau măcar cu un gând sau sfat bun.
Aceste legături nu se mai pot desface, și cazul meu nu este unic, aceste legături s-au țesut între zeci - sute de mii de români de pe ambele maluri.
Cei care cred că unioniștii își doresc reunificarea pentru că adorm cu harta României Mari sub pernă nu au înțeles nimic. Motivația noastră nu se raportează la chestiuni simbolice legate de întinderea Moldovei lui Ștefan cel Mare, deși are și ea relevanța ei, cum au reliefat-o marii oameni de stat din prima jumătate a secolului trecut (Brătianu, Duca, Gafencu...). Motivația noastră cea mare sunt românii, frații noștri cu nimic deosebiți de noi, care nu sunt liberi, care sunt terți în raport cu Uniunea Europeană, cărora li se anulează alegerile, care nu beneficiază de un sistem bancar fiabil.... pe teritoriul cărora sunt staționate trupe străine.

Marșul Centenar - blocat la Prut

Să nu uităm de unde a pornit încurcătura în care încă ne aflăm: 28 iunie 1940. La scurt timp după aceea, Grigore Gafencu, ambasadorul nostru la Moscoa, își consemna în jurnal planul de anexare al sovieticilor: "alcătuirea unei Republici Sovietice Socialiste Moldovenești, cu o populație predominantă moldovenească, compusă din fosta Republică Moldovenească și șase județe din Basarabia: Bălți, Bender, Cahul, Chișinău, Orhei, Soroca. Republica Moldovenească va avea, astfel, o populație de circa 2.200.000 oameni, dintre care 70% vor fi moldoveni și restul ruși, ucraineni și alții nații. Județele Hotin și Cetatea Albă și Ismail, care au o populație predominant ucraineană, trebuie să fie încorporate Republicii Sovietice Ucrainene."
Gafencu concluziona: "Această versiune oficială a împărțirii Basarabiei (au și apărut hărți consfințind această împărțire) are pentru noi o deosebită însemnătate. Scopul Sovietelor e de a dovedi (...) că, 'prin alcătuirea unei republici moldovenești, politica naționalităților, urmată de Lenin și de Stalin, a dobândit o nouă victorie: ea consfințește deplina egalitate de drepturi între toate popoarele din URSS.'
Argumentele acestea pot însă fi întoarse, în favoarea noastră. Sovietele recunosc (și delimitează!) partea centrală a Basarabiei, drept un ținut moldovenesc, cu o populație moldovenească predominantă (70%)!
Dacă nici analiza lui Grigore Gafencu nu mai are pertinență... 
Cert e că acea Basarabie este Republica Moldova de astăzi. De ce nu s-ar reuni cu România, așa cum cele două Germanii s-au unit? 

1 decembrie 2018 la Alba Iulia

Când se va face Unirea? Cum va fi? Dacă România nu poate asuma acest efort? Dar ce vor zice... ceilalți?
Prea multe întrebări! Ce-ar fi mai bine, decât să ne punem întrebări, să trecem la fapte? Tu ce ai făcut pentru frații de peste Prut? Ai dăruit o carte, vreodată? Ai donat pentru vreun proiect? Dar Chișinăul, să-l vizitezi, ai avut curiozitatea? E frumos...
Unirea, cred eu, este inevitabilă, pentru că se țese zi de zi cu fire invizibile dar trainice, cum am arătat mai sus. Eu sunt optimist și rămân implicat. Nu voi intra în considerații geopolitice, nu văd de ce aș face scenarii. Știu doar că nu de puține ori, soarta popoarelor a depins de evenimente excepționale, dar că au avut și ele alegeri de făcut și cuvinte de spus.
Cum ne va găsi următorul moment astral al poporului nostru? Eu zic să ne găsească deșteptați.
La mulți ani România, la mulți ani români! 

Un comentariu: