miercuri, 31 decembrie 2014

Lumânarea recunoștinței

Cel mai grandios moment din Caravana "Trai mai bun" spre Soroca a fost când am vizitat monumentul "Lumânarea Recunoștinței".

The grandesc moment of the "Better living" caravan towards Soroca was the visit at the "Thankfulness Candle"

Monumentul este ridicat pe un deal împădurit de pe dealul Nistrului.

The monument is erected on a forested hill on the Dniestr bank.
The inscription is a popular expression in Romania describing a beautiful place and it translates roughly "In a fair place, on a Heaven's edge". 

Câteva sute de trepte duc până la monument.

Acesta a fost ridicat la inițiativa scriitorului Ion Druță, președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în amintirea tuturor monumentelor distruse de timp și de oameni în Basarabia, elemente pierdute ale patrimoniului național. Înăuntru se află o capelă mică.

The monument was an initiative of Romanian writer Ion Druță, honorary president of the Writers Union of the Republic of Moldova, as a remembrance for all the monuments destroyed by time or by people in Bessarabia, lost heritage over the years. Inside there is a small chapel.

Turnul este vizibil din toată valea, dar din apropiere e dificil de fotografiat, mai ales că soarele nu bătea din direcția bună.

The tower is visible from the valley below, but it was hard to photograph from up close that day, as the sun was shining from the wrong direction.

Era o zi superbă, după mai multe zile cu ploi. Valea Nistrului se vedea în toată splendoarea, spre Basarabia...

It was a beautiful sunny day after several overcast and rainy days. There was a perfect view on the Dniestr towards Bessarabia...

... și spre malul ucrainean.

... and towards the Ukrainian shore.

Lângă turn se află una dintre cele mai mari și mai frumoase răstingniri (troiță) văzute în Basarabia. 

Near the tower is one of the largest and most beautiful stone cross seen in Bessarabia. 


Poate nu întâmplător s-a nimerit ca ultima postare pe anul 2014 să fie despre un monument denumit "Lumânarea Recunoștinței." Trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce 2014 ne-a adus bun și pentru ce ne-a învățat și să avem speranța unui 2015 frumos.
La mulți ani!

Maybe it's not a coincidence that the last post for 2014 was about a monument named "The Thankfulness Candle". We must be thankful for what 2014 has taught us and for the good things it has brought us, and hope for a beautiful year 2015. 
Happy New Year!



duminică, 21 decembrie 2014

Mânăstirea Cosăuți

Am vizitat Mânăstirea Cosăuţi pe o zi foarte mohorâtă de iulie (da, era iulie, nu noiembrie), pe timpul Caravanei "Trai mai bun" spre Soroca. Deşi timpul era foarte urât, pentru mine ziua  fost deosebit de frumoasă.

I visited the Cosăuţi Monastery on a very overcast July day. It looked like a sad November day, but for me it was a very beautiful day, during the "Better Living" Caravan to Soroca.  

Mânăstirea Cosăuţi e cuibărită într-o meandră a Nistrului, la nord de cetatea Soroca. Locul este deosebit de pitoresc, între dealuri şi păduri, lângă un iaz. Nu departe este un izvor, a cărui "apă este neînsetată, lacrima pământului natal". Nu e de mirare că s-a înălţat o mânăstire, însă aceasta e mai nouă decât pare: anii 1990.

The Cosăuţi Monastery is nested in a meandre of the Dniestr River, north of the Soroca citadel. It is a beautiful place, with forrested hills and a lake. Close by is a spring "with flowing water, the tears of the homeland". It is not surprising that a monastery was built here, but it may be surprising that it is quite new: the 1990s.

Totuşi, pe locul actualei mânăstiri a existat acum câteva secole o alta, mai modestă, apoi doar un paraclis ruinat.

However, there has been an older monastery in the same place, which got ruined in time.

Interiorul bisericuţei e simpluţ.

The interior is decorated quite simply.

Iazul de lângă nu arăta prea primitor pe vremea mohorâtă.

The lake did not look to good on such a dull day.

Apa se revărsa de peste tot, învolburată, după mai multe zile de ploaie.Cu toate acestea, lângă era un covor de flori.

Also, the water flowing in the channel was very muddy, after days of rain. However, right next to it there was a multitude of flowers.

Chiar dacă modestă şi recentă, Mânăstirea Cosăuţi nu este de ocolit. Este un loc frumos ce completează suita de mânăstiri româneşti nistrene.

Although it is recent and quite modest, the Cosăuţi Monastery is a beautiful place to visit. It completes the row of Romanian monasteries on the Dniestr.

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Muzeul de istorie şi etnografie Cosăuţi

Unul dintre cele mai frumoase sate de pe Nistru este Cosăuți, un sat ce "a avut un noroc Dumnezeiesc de sălășuire între piatră, codru și Nistru", după cum este prezentat în pliantul ce se găsește la frumosul Muzeu de istorie și etnografie.
În Cosăuți am fost cu ocazia Caravanei "Trai mai bun" nr. 5 spre Soroca.

One of the most beautiful villages on the Dniestr river is Cosăuți, a village that "has received God's gift to be placed between rock, river and forest."
I visited Cosăuți during the "Better living" Cravan nr. 5 towards Soroca.

Muzeul este deschis în clădirea primei școli din Cosăuți, o frumoasă căsuță cu mai multe sculpturi în curte. De fapt întreg satul e un muzeu în aer liber, cu multe monumente de piatră.
The museum was opened in the building of the first village school, a beautiful little house woth several sculptures in its yard. In fact the village boasts many stone sculptured, making it an open-air museum.

"Cea mai veche carte a planetei este piatra. La Cosăuți ea ne vorbește despre trecutul îndepărtat. Această filă a celei mai vechi cărți păstrează amprenta copilăriei planetei Pământ" (pliant de prezentare al Muzeului)

"The planet's oldest book is the stone. At Cosăuți is tells the story of the distant past. This page of the oldest book holds the memory of Earth's childhood."

Primul învățător al școlii, Gavril Gusev, a avut un merit deosebit în deschiderea și funcționarea școlii.

The school's first teacher, Gavril Gusev, had a lot of merit in the opening and functioning of the school.

La intrarea în muzeu este inscripționat acest frunos îndemn al poetului Mihai Eminescu.

"Without the reverence for the past, there can be no love for the homeland". Mihai Eminescu

Muzeul este foarte bogat în exponate: obiecte gospodărești, de port popular, planșe ce înfățișează istoria locală. Ștefan cel Mare este desigur la loc de cinste.

The museum has many exhibits: household items, folk costumes, boards showing elements of local history. Stephen the Great is of course a central character.

Mi s-a părut deosebit de interesantă această hartă a Moldovei, ce subliniază toate pierderile teritorial succesive: Bugeac, Hotin, Bucovina, la final toată Basarabia.

I found this map of Moldova very interesting, showing the successive territorial losses: the Budjak (south), Khotyn (north), Bukovina (north-west) and all of Bessarabia in the end.

Zid al onoarei cu veteranii din partea locului.
Local war veterans.

Cu această mitralieră s-a apărat pământul patriei. Este fabricată la Cugir și a fost găsită în Prut.

This machine gun served to defend the homeland. It was built in the Cugir arms factory and found in the Prut river.

Muzeul are în total 7000 de exponate. Camerele merită parcurse cu luare aminte, sunt multe de văzut.

The museum holds about 7000 exhibits. It is worth taking a good hour to see all the rooms with all the different interesting objects.

"M-am născut frate cu piatra, c-am crescut cu piatra-n vatră", spunea poetul local Anatol Codru. Așa sunt cosăuțenii, mândri de satul și de moștenirea lor.

"The rock is my brother, because I grew up with it", say the verses of the local poet Anatol Codru. This is the way of the locals are, proud of their village and of their inheritance.

duminică, 7 decembrie 2014

Casa Adrian Păunescu de la Copăceni

Nu știu câtă lume știe că poetul Adrian Păunescu s-a născut în Basarabia, la 20 iulie 1943. La venirea rușilor, familia lui s-a refugiat în România. Casa natală încă mai există în satul Copăceni, raionul Sângerei, la nord-est de Chișinău.

I don't know how many people know that Adrian Păunescu was born in Bessarabia on July 20th 1943. When the Russians came, his family fled in Romania. His birthplace is still intact, in the village of Copăceni, Sângerei county, north-east of Chișinău.


Caravana Trai mai bun cu numărul 5, spre Soroca, a făcut popas și în Copăceni. Casa nu se vizitează, ea este închisă, dar desigur reprezintă în sine un obiectiv turistic. Nu s-a găsit deocamdată consens și nici bani pentru a fi restaurată. Sperăm într-un viitor cât mai bun pentru ea.

The "Better linving" caravan, towards Soroca," stopped in Copăceni as well, although the house can be seen only from outside, as it is not open for visitors. It still needs to be restored, and for the moment there is no money and no common ground in this sense.

Lângă gimnaziul din sat, care îi poartă numele, a fost dezvenit, în anul 2013, un bust de bronz. Monumentul a fost ridicat de Societatea Cultural-Istorică "Mihai Viteazul" din Ploiești.

Near the village school was unveiled a bronze monument in 2013, donated by the Cultural-historic Society "Michael the Brave" from Ploiești.

Gimnaziul "Adrian Păunescu" din satul Copăceni.

The "Adrian Păunescu" school in Copăceni.

"Bat clopote cântând reîntregirea,
Și sufletul ia foc în clopotari.
Întâi decembrie ne e unirea,
Și strălucirea României Mari.
Mihai Viteazul intră în catedrală,
Și are harta Daciei în mâini.
Într-însul Burebista se răscoală,
Și-apoi pe vatra lui se nasc români." (Clopotul reîntregirii)

miercuri, 26 noiembrie 2014

Muzeul Ținutului Natal - Edineț

În orice loc ne-am afla, este interesant de vizitat muzeul local, oricât de mic, pentru că este cel mai potrivit loc unde să aflăm istoria specifică locului. Din acest motiv am ținut să vizitez Muzeul Ținutului Natal din orașul Edineț. L-am prins deschis pe ultima sută de metri, sau mai bine zis în ultimele 15 minute, sâmbăta dupămasa. Am făcut vizita pe repede-înainte, iar personalul a fost foarte amabil și mi-e deschis toate secțiile, fără grabă. Muzeul se închide la 17h în timpul săptămânii și la 15h în weekend, fiind închis lunea.

Small local museums are interesting because they unveil local history, that we often overlook. When I was in Edineț I really wanted to visit the Homeland Museum. I found it open for just 15 minutes a Saturday afternnon so I hurried to see what I could in such a short time. The personnel was very friendly and put no pressure, offering a tour of all the sections.
The museum is open until 17h on weekedays and until 15h in the weekend, Mondays closed. 

Muzeul este organizat în două clădiri, chiar în centrul orașului. Clădirea principală pare să fie un mic conac tipic pentru zonă, pentru că am mai văzut câteva clădiri similare, mai modeste. Acesta pare foarte bine întreţinut. Pe site-ul muzeului este precizat că a fost construită de un evreu care a donat-o statului spre a servi drept spital. Aici sunt secția de istorie și de istorie naturală.

The museum is organized in two buildings, the larger of the two looks like a town manor. I have seen some other more modest ones. This one looks well kept. On the museum site it is mentioned that it was built by a Jew who then donated it to the state to be used as a hospital. The manor houses the historiy and the national history sections.

 Lângă, se află o căsuță mai modestă, care adăpostește secția de artă populară. 
Vizitarea muzeului este GRATUITĂ. Da, gratuită, nu se plătește niciun sfanț! Deci dacă eram șocat de tariful nesemnificativ al muzeelor de provincie din România, iată că în Basarabia unele muzee sunt gratuite. Muzeul "este la balanța Primăriei Edineț", cum scrie pe site, adică depinde de primărie. Nu este un sistem bun, în opinia mea; un muzeu nu trebuie să fie 100% subvenționat de stat, el trebuie să fie susținut și din veniturile încasate de la public, să fie astfel venituri câștigate direct de obiectivul turistic propriuzis, prin propriul merit. Poate va fi așa la un moment dat în viitor.

In the same courtyard there is a smaller house, with the folk art section.
Visiting the museum is FREE. Yes, free of charge! If I was often shocked to see how cheap museums were in Romania, especially in small towns, it looks like in Bessarabia they are simply free. The museum "is balanced by the town hall", as it is mentioned on its site, which I guess it means that it is financed by them. I don't think it's a good system, with a museum being 100% subsidised by the State. Private revenues, from the public, should make part of its budget, to allow for some private initiative and reward.

 Dar să revenim la muzeu. După ce muzeografele m-au asigurat că este deschis, gratuit și că se poate fotografia în voie, am trecut repede prin săli. Nu știam unde să mă uit și ce să citesc mai întâi.

Getting back to the museum, I rapidly passed through all the rooms. I didn't really know what to read or look at first. 

 Iată, aici, imaginea unei case tradiționale, din secolul 19.
Here is a picture of a 19th century traditional house.

 Aici școala primară din Cupcini, al doilea oraș al raionului, în anul 1914.
And here we have the picture of the school in Cupcini, the county's second town. The picture was taken in 1914.

 Muzeul nu uită că nordul Basarabiei nu este la Briceni, ci la Hotin, la o aruncătură de băț de oraș, cu a sa cetate ce nu poate fi vizitată de taberele școlare din raion, în calea lor fiind o graniță. Copiii din Edineț pot măcar vedea Hotinul în imagini la muzeu, așteptând ocazia să vadă această cetate aprig disputată de români, turci şi polonezi, de-a lungul istoriei, și în realitate.

The extreme north of Bessarabia is also represented, and I don't mean the present northern limit of the Republic of Moldova, Briceni county, but the Hotin region. A mere 60 km from Edineţ, the mighty fortress, a crossroad of Romanian, Polish and Ottoman history, is now seldom visited by the schoolchildren of Edineţ: a border lies between them. They can only see it in pictures.

 O zonă a muzeului prezintă aspecte locale din secolul 19: imagini și obiecte. Orăşelul Edineţ a devenit mai important în acea perioadă, fiind situat pe drumul principal dintre Chişinău şi Cernăuţi.

An area of the museum is devoted to local history in the 19th century, when the town of Edineţ became more important, as a crossroad on the Chişinău - Cernăuţi road.

 Altă sală este dedicată secolului 20: războaiele mondiale, Basarabia interbelică și comunismul.

Another room is dedicated to the twentieth century: the world wars, interbellum Bessarabia reunited with Romania and the Soviet era after 1944.

 Păcat că nu am avut timp să mă uit pe îndelete pe imagini.

Unfortunately I did not have time for a proper visit.

 Am zăbovit mai mult asupra unor aspecte din Al Doilea Război Mondial, din păcate mai mult despre soldați din părțile locului care au luptat în armata roșie. În dreptul unora este menţionat că au luptat împotriva Japoniei, deci în vara anului 1945.

I stopped a little to look at pictures from World War II. It is more about local men who served in the Red Army, some of them in the campaing against Japan in the closing staged of World War 2.

 La secția de istorie naturală am putut vedea exemplare din fauna locală, de exemplu mistreți, vulpi, căprioare sau animale mai mici.

At the natural history section there are many stuffed animals from the local fauna: boars, foxes, deer or smaller animals.

M-a impresionat talia acestui pește: un crap ce se găsește și în iazurile piscicole din partea locului.
O altă sală prezenta resursele minerale ale zonei, mai ales piatra de cotileţ, din care sunt construite multe din clădirile din oraş, de exemplu cinematograful sau consiliul raional.

I was impressed by the size of this fish, carp that can be found in local ponds.
Another room showcased the mineral resources of the area, like stone quarries.

 Secția de artă populară este și ea foarte interesantă. Pereții sunt pictați cu scene rustice. Este înfățișată atmosfera caracteristică a satului românesc.

The folk art section is also very interesting. The walls are decorated with rustic scenes. The characteristic atmosphere of the traditional Romanian village is recreated. 

 șemineuri și monumente funerare...
chimneys and tombstones...

 olărit și coșuri de nuiele...
pottery and wicker baskets...

 costume populare...
traditional costumes...

 lada de zestre...
chest of drawers...

 broderii...
embroideries...

...și chiar decorații din tablă din cele folosite la burlane sau la fântânile de pe ulițe. 
Când sunteți în oraș, nu ocoliți muzeul pentru o scurtă călătorie în timp, în ținutul Edineț.  

and even sheet metal decorations which are used for decorating gutters or fountains. 
When you are in town, don't miss the museum: you can travel back in time in the Edineţ homeland.

miercuri, 19 noiembrie 2014

Grădina publică "Vasile Alecsandri" din Edineț

Piesa de rezistență în Edineț este fără doar și poate Grădina publică "Vasile Alecsandri", un parc aproape la fel de mare ca orașul. Uneori, chiar și la oraș, tot natura este atracția principală.

Edineț's main asset is undoubtedly the "Vasile Alecsandri" park, which is almost as big as the town. Nature can be the main attraction even for a town.

Intrarea principală se află în spatele Consiliului raional. Mai sunt și alte intrări, dinspre Casa raională de cultură sau dinspre liceul Mihai Eminescu.
The main entrance is behind the County council. There are other entrances, from the Community center or the Mihai Eminescu high school.

Aleea principală se îndreaptă spre o coloană, fiind străjuită de busturile unor autori clasici și de un viitor monument pentru soldații căzuți în războiul sovietic din Afganistan. 
The main alley leads to a column, flanked by the statues of classic authors and by a future monument to the soldiers who fell in the Soviet war in Afghanistan.

Cele patru statui de pe această Alee a Clasicilor sunt ale lui Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Eugen Coșeriu și Ion Bizdugan.
The four statues on this Classics Alley are those of Vasile Alecsandri, Mihai Eminescu, Eugen Coșeriu and Ion Buzdugan.

Vasile Alecsandri și Mihai Eminescu
Vasile Alecsandri and Mihai Eminescu

Capătul aleii este marcat, cam nepotrivit, cred eu, de un monument ce nu glorifică arta sau literatura, ci Revoluția din Octombrie și colectivizarea agricolă... Trist. Localnicii deja nu mai bagă în seamă monumentul, însă el glorifică evenimente istorice de tristă amintire, cărora chiar ei, sau bunicii lor, le-au căut victime... Istoria ne întâmpină la fiecare pas, dar noi deseori nu avem ochi să vedem sau urechi să auzim.

Along the alley there is a column, erected not to the glory of literature, but of the October Revolution and agricultural collectivization... Sad. The locals hardly notice it, but unfortunately, this monument glorifies horrific historical events which hurt them or their grandparents... History is all around us, but we hardly see or hear it.

Ca și la Chișinău, un bolovan ține locul unui viitor monument. În Piața Marii Adunări Naționale monumentului victimelor ocupației sovietice și ale regimului comunist, aici cel al soldaților căzuți în războiul din Afganistan. Nu trebuie uitat că în acel război au căzut și soldați basarabeni.

In Chișinău, a stone slab is installed in the Square of the Great National Assembly in the place where a monument to the victims of the Soviet occupation and the communist regime shall be erected. In Edineț, a boulder marks the spot of the future monument to the victims of the war in Afghanistan. Soldiers from Bessarabia fell in that war. 

Parcul este foarte mare, are 44 de hectare și datează din anul 1963. Eu aș fi crezut că e mai vechi, din secolul XIX.
The park is very large, 44 hectares, and was created after 1963. It looked older to me.

Aleea principală continuă spre un alt monument important: Maica îndurerată.
The main alley continues towards another important monument: the Grieving mother. 

Un șir impresionant de trepte duce spre esplanada monumentului.
An impressive row of steps leads to the monument platform.

Când am fost la Edineț vara trecută, vremea nu a prea ținut cu noi și asta s-a văzut în poze. De data aceasta am prins o superbă dimineață de toamnă.
When I was in Edineț last summer, the sky was cloudy and the pictures did not turn out so great. This time I enjoyed excellent weather in a clear autumn morning.

Fără niciun efort, cadrul era superb.
The setting was simply beautiful.

Cum am mai spus, îmi place foarte mult această statuie, o găsesc foarte expresivă. Aici se țin sărbătorile oficiale. La picioarele ei se depun flori și se aprinde flacăra în memoria eroilor căzuți.

As I mentioned before, I like this statue very much, I find it very expressive. Flowers are laid at its feet at official ceremonies and the flame in the memory of the fallen heroes is lit up.

Lângă, se află trei scene în basorelief: depunerea jurământului la drapel...
Right next to it are three scenes carved in stone: the oath by the flag...

asaltul...
the assault...

și înmormântarea celor căzuți.
and the burial of the dead.

Sunt de asemenea mai multe plăci cu numele soldaților căzuți, probabil în al Doilea Război Mondial, scrise în rusă.
There are several stones with the names of the victims of the Second World War, in Russian.

Am zăbovit un ultim moment lângă monument, apoi am continuat plimbarea în parc.
After a while, I left the monument behind, continuing my visit of the park.

Deși toamna era târzie, mai erau culori din belșug.
Although it was late autumn, there was plenty of color left.

Parcul este destul de sălbatic și pe alocuri seamănă cu o pădure. Păcat că nu știu să recunosc toate soiurile de copaci, e o varitate destul de mare.
The park looks pretty wild, sometimes resembling a forest. Unfortunately, I could not recognize most trees, there is a lot of variety.

Am ajuns în capătul dinspre zona rezidențială a liceului Mihai Eminescu, unde fusesem în vară.
I reached the edge towards the residential area with the Mihai Eminescu high school, that I visited last summer.

Apoi m-am adâncit iar în parc.
Then I turned back in the depths of the park.

La un moment dat soarele a intrat în nori și atmosfera părea că se răcește.
At one moment the sun hid behind the clouds and the atmosphere chilled.

În depărtare, un om venea spre mine pe lângă o bicicletă.
In the distance, a man was walking beside his bike.

În mijlocul parcului se află un lac mare, frumos. 
In the middle of the park there is a beautiful lake.

În centrul lacului este o insuliță cu un mic castel. Nu am ajuns până acolo, parcul se întinde aproape pe întreaga lățime a orașului, în spatele bulevardului Independenței. Eu l-am prins toamna, târzior, dar sunt convins că este un loc superb în orice anotimp. Sper să-l mai revăd.

In the center of the lake there is a small island with a castle. I did not see it, the park was too large to visit in such a short time, spanning the whole town, behind Independence boulevard. I had the pleasure of seeing it in late autumn, with its specific colors. I'm sure it's superb in every season and I hope to see it again some day.