joi, 23 decembrie 2010

Saschiz

Saschiz este un sat turistic cum nu sunt multe. Lângă biserica fortificată se află un oficiu turistic unde găsiţi hărţi, pliante, vederi, postere, calendare sau alte obiecte promoţionale. Este bine că turistul român dezorientat poate găsi şi astfel de locuri unde să îşi facă provizii de suveniruri şi de unde să îşi planifice drumeţii pe jos sau călare pe drumurile din jur care duc la alte sate pitoreşti cu cetăţi săseşti. Şi Saschizul este frumos, iar în sat sunt pensiuni şi locuri unde se poate lua masa din belşug. Nu rataţi cele două obiective importante: biserica fortificată care este monument înscris pe Lista Patrimoniului UNESCO, recent restaurată și redeschisă şi cetatea ţărănească de pe deal.

Saschiz

Saschiz is one of the most touristic villages in Transylvania. That's not a bad thing, it just means that you shall find information, lodging and places to eat, unlike in most rural Romania. Next to the fortified church is a small info point with maps, brochures, postcards, calendars or other promotional materials. It is a good thing that the tourist can find such places where he can stock up on souvenirs and plan treks on foot or on horseback in the countryside roads leading to other beautiful villages. Saschiz is picturesque too, even if found on the main road from Brașov to Sighișoara. The main objectives are the fortified church which is listed UNESCO and the peasant fortress on the hill.



miercuri, 22 decembrie 2010

Biserica fortificată Cloaşterf

Biserica fortificată săsească de la Cloaşterf mi-a atras prima dată atenţia într-o carte despre cetăţi săseşti. Mi se părea un nume foarte frumos, germanic, iar biserica mi se părea austeră, masivă. De fapt nu este o biserică foarte mare, dar este înaltă. Însă ce m-a impresionat cel mai mult este interiorul ei: panourile de lemn pictat, candelabrele şi bineînţeles altarul sau amvonul. Pe zid se află, ca în toate bisericile săseşti, o placă scrisă în germană pentru cinstirea eroilor căzuţi în războaiele mondiale. Aceasta are litere caligrafiate gotic şi o cruce teutonică albastră. Nu uitaţi să vizitaţi şi "podul": o scară duce deasupra bolţii bisericii, unde poate fi admirată şarpanta de susţinere a acoperişului, o adevărată dantelă de bârne groase. De jur împrejur se află gurile de tragere de la care puteau fi ţinuţi la respect duşmanii.

The Cloașterf Saxon Fortified Church

This fortified church first caught my eye in a book about Saxon fortified churches. I liked its name, harsh, germanic. The church looked austere and massive. In reality, it is not a very large church, but it has a high profile. What most impressed me is its interior decoration. There are painted wooden boards, candelabra, the altar and the pulpit. On the wall is found, like in all Saxon churches, a plaque mentioning the members of the community fallen in the World Wars. This one here has gothic caligraphic letters and a blue teutonic cross. Don't forget to climb into the roof: a ladder leads above the church vault, where the wooden roof structure can be admired, something like lattice work. All around there are embrasures from where the defenders of the church could shoot at their enemies.



luni, 20 decembrie 2010

Biserica fortificată Criţ

Când ieşiţi din drumul principal pentru a vizita Meşendorf, între Rupea şi Saschiz, nu ocoliţi satul Criţ, aflat imediat pe dreapta. Are particularitatea că în mijlocul cetăţii vechi se ridică o biserică mult mai nouă (secol 19), în stil baroc. Chiar lângă pod, aproape de biserică, am observat o casă săsească frumos restaurată, Pensiunea Casa cu Zorele, un posibil loc de popas în sat.

Criț Saxon Fortified Church

When you exit from the main road to visit Meșendorf, between Rupea and Saschiz, don't avoid Criț village, found on your right. It has an interesting feature, a 19th century neoclassic church built inside the medieval fortifications. Right next to the bridge, near the church, I saw a beautifully restored guesthouse, "Casa cu Zorele" (The Morning Glory House), a place you can stay the night.



vineri, 17 decembrie 2010

Biserica fortificată Meşendorf

Când am vizitat biserica fortificată de la Meşendorf, imediat după cea din Viscri, am perceput-o ca pe o surioară mai mică a celei din urmă, care are şi ea nevoie de dragoste şi de apreciere. Mai mică, mai puţin cunoscută, eu o mai confundam şi cu multele biserici a căror nume pitoresc începe cu M: Mănărade, Marpod, Merghindeal, Mălâncrav... Doar vizitarea fiecăreia în parte poate disipa confuzia, pentru că fiecare biserică săsească are particularităţile ei.
Meşendorf se află în satul cu acelaşi nume, un sat frumos şi retras unde găsiţi şi cazare. Se află pe un deluşor şi peste primul zid de piatră se văd, printre crengile arborilor bătrâni, clopotniţa şi turnurile cetăţii. Intrarea în a doua incintă mi se pare foarte simpatică, având acele coloane şi fronton zugrăvite într-un alb luminos. Interiorul este curat şi îngrijit şi puteţi admira, printre altele, panourile de lemn pictat ale balconului.

Meșendorf Saxon Fortified Church

When we visited the Meșendorf fortified church, right after the one in Viscri, I perceived it like a smaller sister of the latter, who also needs love and appreciation. Smaller, less known, I used to mistake it with other Saxon fortified churches starting with M: Mănărade, Marpod, Merghindeal, Mălâncrav... Only by visiting each one can clear the confusion, because each one is different.
Meșendorf is in the village with the same name, a beautiful one, away from the main road. You can find guesthouses there. The church is on a small hill. Over the first, smaller, stone wall, one can glimpse the belltower and the precinct towers. The entrance to the second fortification belt looks very charming, with its white columns and pediment. The interior is clean and well taken care of, with decorated wooden panels and other works of art to admire.    



miercuri, 15 decembrie 2010

Viscri

Satele săseşti din sudul Transilvania sau satele cu case de tip săsesc, pentru satele ale cărei populaţie istoric nu era săsească, sunt foarte pitoreşti, cu condiţia ca patrimoniul construit să fie în bune condiţii sau restaurat. Multe sate din Transilvania sunt sluţite de intervenţii drastice: case noi cu arhitectură nepotrivită, culori ţipătoare, polistiren, termopane în PVC... Nu este cazul la Viscri, unde fundaţia Mihai Eminescu Trust şi comunitatea locală se implică de peste 10 ani în restaurarea caselor şi respectarea arhitecturii tradiţionale, cu tot cu materiale. Viscri este un model de conservare şi de cultivare a frumosului, motiv pentru care este printre cele mai vizitate sate din România. Acolo puteţi admira, pe lângă biserica fortificată, casele colorate în culori calde, plăcute şi pastelate, parcă identice dar totuşi atât de originale.


vineri, 10 decembrie 2010

Biserica fortificată Viscri

Biserica Fortificată Viscri se numără printre cele mai frumoase din România. Nu întâmplător a fost inclusă în Patrimoniul Mondial UNESCO şi a atras atenţia Prinţului Charles, moştenitor al coroanei britanice. Altfel spus, în câte sate de pe la noi a mai venit personal însuşi viitorul rege al Angliei? Probabil că la Viscri se găseşte ceva deosebit. Şi chiar aşa este!
Biserica fortificată se află la marginea satului, pe un deal mai înalt. Prima imagine pe care o descoperim este cea clasică, cu turnul de intrare şi zidurile de un alb imaculat, care stau cuminţi la fotografiat. Totuşi, din turn, sau de pe dealurile dimprejur, se pot surprinde şi alte unghiuri pitoreşti ale cetăţii.
Vizita înăuntru se poate face pe îndelete, cu ghid. Nu trebuie ratat muzeul civilizaţiei săseşti, care explică de exemplu ce au fost "vecinătăţile" şi în ce mod saşii, fiind atât de bine organizaţi, au creat o civilizaţie înfloritoare.


miercuri, 8 decembrie 2010

Piatra Secuiului - Cheile Vălişoarei

De la Aiud pe drumul spre Rimetea, se desfăşoară în faţa privirii priveliştea unor dealuri înalte şi stâncoase. Sunt Cheile Vălişoarei, urmate de Piatra Secuilor. Un deal cu fruntea de granit, apărut parcă din nimic. Regiunea ascunde multe comori pentru cel care se aventurează nu cu maşina, ci la pas sau cu bicicleta. Singura problemă este de fapt drumul, foarte prost, care abia acum a început să fie asfaltat (vara asta era de pietriş). Dacă doriţi să ajungeţi la Rimetea şi Piatra Secuiului, mai bine veniţi cu maşina dinspre Turda (Buru).


vineri, 3 decembrie 2010

Cetatea Aiud

Cetatea Aiud pare a fi o biserică fortificată săsească mai mare ce se află nu într-un sat, ci într-un orăşel. Simetria e perfectă. De fapt, este o cetate în toată regula, cu mai multe turnuri, ridicate şi întreţinute istoric de breslaşii ale căror nume le poartă şi azi: "Turnul Dogarilor, Turnul Cizmarilor". Zidurile şi turnurile se păstrează şi astăzi foarte bine, chiar în centrul oraşului. În mijlocul cetăţii se află biserica Reformată-Calvină iar lângă ea o biserică mai mică, Evqnghelică (sau Luterană, aşa cum sunt majoritatea bisericilor fortificate săseşti). Tot la cetate, în clădirea fostului Palat voievodal al Principelui Transilvaniei Gabriel Bethlen, se află muzeul de istorie al oraşului. Construită şi extinsă timp de mai multe secole, cetatea era depăşită şi nu a mai servit locuitorilor când, în 1848, oraşul a fost cucerit de legiunile lui Avram Iancu.




marți, 30 noiembrie 2010

Cetatea bastionară Alba Iulia - Porţile

În preajma Zilei Naţionale, voi vorbi despre Alba Iulia, capitala simbolică a tuturor Românilor, cetatea în care a intrat triumfător Mihai Viteazu după victoria de la Şelimbăr, cetatea jertfei lui Horia, Cloşca şi Crişan şi locul Marei Adunări din 1918, care a consfinţit Unirea Transilvaniei cu România, reîntregind, după unirea Bucovinei şi a Basarabiei, hotarele istorice ale ţării.
Mai este un motiv pentru care vorbesc cu plăcere despre Alba Iulia: în ultimii ani în acest oraş s-a petrecut o mică minune, sub forma restaurării porţilor, zidurilor şi fortificaţiilor cetăţii, lucrări efectuate cu fonduri europene. Mai mult, lucru rarisim în România, cetatea est patrulată de grupuri de oşteni îmbrăcaţi în costume de epocă, costume austriece din epoca construcţiei ei (1716-1718) spre deliciul turiştilor.
La Alba Iulia turistul va putea parcurge traseul porţilor cetăţii, ce îl va purta în inima ei, sau va putea opta pentru vizitarea bastioanelor şi a atracţiilor amenajate de-a lungul lor, inclusiv călărie. De asemenea, va putea vizita locurile de pelerinaj ce sunt Sala Unirii şi Catedrala Reîntregirii. Nu trebuie ocolite Muzeul Naţional al Unirii şi Catedrala Catolică Sfântul Mihail, unde sunt înmormântaţi glorioşii voievozi ai Transilvaniei printre care îi menţionăm în primul rând pe Iancu de Hunedoara (1441-1456), Gabriel Bethlen (1613-1629) şi Ştefan Bocksai (1605-1606).
Mai jos,câteva imagini ale porţilor cetăţii, restaurate recent. Porţile unei cetăţi trebuie să o apere de inamic, dar pe lângă soliditatea lor materială, monumentalitatea sau chiar fastul lor au un rol psihologic, de intimidare, precum şi de glorificare a Austrei cuceritoare. Turcii nu au mai putut ataca niciodată Alba Iulia şi cetatea a fost asediată doar în 1849 de revoluţionarii maghiari. Trupele austriece ajutate de români au împiedicat cucerirea oraşului.
Prin Alba Iulia, România se poate număra printre ţările ce se pot mândri cu fortificaţii complexe ce şi-au lăsat amprenta în istorie, alături de arhitecţii lor, printre care se remarcă cel mai ilustru dintre ei, Vauban.

Alba Iulia Fortress - The Gates

I have decided, when the National Day approaches (December 1st), that I shall always write about Alba Iulia, forever the city celebrating Romanian unity.
Alba Iulia saw Wallachian Prince Michael the Brave enter the gates in 1600, enshrining the union with Transylvania (Moldova was soon to follow, the first union of the three Romanian principalities was unfortunately to be an ephemeral event).
It saw the sacrifice of Romanian freedom fighters Horea, Cloşca and Crişan, leaders of the 1784-1785 Revolt bearing their name, executed here.
Finally, Alba iulia was the site of the National Assembly on December 1st 1918, deciding the final union of Transylvania with Romania, which followed that of Bessarabia and Bukovina, thus founding Greater Romania within its hitorical borders.
There has been a renaissance in Alba Iulia these last years, with ample restoration works carried out in and around the Vauban fortress. Austrian soldiers dressed in the uniform of the time of its contruction (1716-1738) patrol the premisces, and are happy to take pictures with tourists with no charge.
Tourists can now visit the "Gates Route" through the fortress core from gates I to IV or the "Fortifications Tours" around the bastions, where a lot of attractions have been created, including horse riding.
Union Hall and Union Cathedral shrines of national history that must be seen. Other musts are The National Union Museum and the Saint Michael Catholic Cathedral, burial sites of the Princes of Transylvania, including glorious names like John Hunyadi (1441-1456), Gabriel Bethlen (1613-1629) and Stephen Bocksay (1605-1606).
You have below images of the gates, recently restored. The gates are meant to defend from teh enemy, but their flamboyant is also meant to intimidate and to show the supremacy of the conquering Austrian Empire over the Infidel Turks (pictures 4 and 5). Situated in central Transylvania, the fortress was never again threatened by the Ottomans after the conquest and was only besieged once, in 1849, by the Hungarians seeking to win their indepedance from the Habsburgs (Romanians sided with the Empire in this struggle, not wanting Transylvania to be incorporated into an indepedant Hungary).
Having Alba Iulia, Romania can be counted among countries that boast complex Vauban type fortress achitecture, extremely rare beyond Central Europe.




vineri, 26 noiembrie 2010

Mânăstirea Râmeţ

În Apuseni, pe firul unei văi înguste, înconjurată de stânci, se află un aşezământ monahal, vatră de spiritualitate şi învăţătură românească: Mânăstirea Râmeţ. Un drum îngust dar pitoresc duce de la Aiud la mânăstire. Istoria acesteia este atât de veche încât nu se ştie cu exactitate datarea ei - cândva în secolul 13. Mânăstire ortodoxă şi şcoală românească, a fost asuprită sau distrusă de-a lungul secolelor, de fiecare dată renăscând din propria cenuşă.
Biserica veche are un aspect deosebit, original. Pentru că a fost avariată şi parţial îngropată de alunecări de teren, biserica a fost înălţată şi acum se află pe un soclu de piatră. În apropiere se află biserica nouă, clădită în anii 80 cu influenţe brâncoveneşti.
Aerul e tare, pădurea de brad aproape, muntele streaşină iar cerul boltă limpede la Mânăstirea Râmeţ.


luni, 22 noiembrie 2010

Conacul Răduţeştilor şi biserica de lemn de la Butoieşti

La Butoieşti, sat aflat la jumătatea distanţei între Filiaşi şi Strehaia, s-a născut psihologul, filozoful şi omul de litere Constantin Rădulescu-Motru, Preşedinte al Academiei Române. Casa memorială este un conac boieresc înalt, cu arcade la etaj, vizibil din valea Motrului, şi în jurul căruia se întindea, înainte de război, moşia familiei. Persecutat de regimul comunist, savantul a fost nevoit să vândă o parte din moşie iar restul a fost confiscată. Conacul are o placă memorială dar nu se vizitează.
În apropiere, pe dealul de deasupra satului, se află cea mai veche biserică a comunei, ctitorită în 1821 de preotul Constantin Popescu, fost căpitan de panduri în oastea lui Tudor Vladimirescu. Constantin Popescu este bunicul academicianului Rădulescu-Motru. Aşchia nu sare niciodată departe de trunchi, dacă putem spune aşa.
În faţa pridvorului sunt plantaţi, simbolic, trei tei, probabil mai vechi de 100 de ani. Biserica este deschisă doar în timpul slujbelor şi merită văzută pentru pictura şi icoanele ce datează din secolul 19, şi astăzi bine conservate.

joi, 18 noiembrie 2010

Strehaia

Când treci prin Strehaia pe drumul principal, grăbind spre vreo destinaţie, fără a avea intenţia de a opri, singurul lucru ce atrag atenţia sunt controversatele case ţigănşti a căror arhitectură refuză să intre în vreun tipar - multe dintre ele netencuite.
Totuşi, dacă faceţi popas în centru pentru a vizita Mânăstirea Strehaia şi aveţi curiozitatea de a vă aventura câteva minute prin împrejurimi, veţi avea o imagine mai completă asupra micului oraş. Lângă mânăsitre veţi găsi primăria, cu monumentul lui Mihai Viteazul în apropiere, precum şi monumentul eroilor. Vizavi de primărie se află cea mai impunătoare clădire a oraşului: spitalul. Poate nu este întâmplător: construcţia spitalului în stil neo-românesc, o clădire de mari dimensiuni faţă de talia oraşului, este meritul unui doctor energic şi devotat, Dumitru Aniţescu, al cărui bust se află în faţa clădirii.
Împrejur sunt străduţe şi case, unele pitoreşti. O surpriză a fost să descopăr o casă foarte veche pe str. Alexandru Ioan Cuza (vizavi de mânăstire foarte aproape de drumul principal) cu o poartă înaltă de lemn şi un fel de foişor de pază, şi el foarte vechi. Are cel puţin 150 de ani, este poate cea mai veche casă din Strehaia şi ar merita să fie folosită ca muzeu. De la vecini am aflat că este sediul Ocolului Silvic.


luni, 15 noiembrie 2010

Mânăstirea Strehaia

Mânăstirea Strehaia se ridică falnic, cu ziduri înalte şi puternice, în centrul oraşului cu acelaşi nume, pe drumul dintre Craiova şi Drobeta Turnu-Severin. Pe locul ei existau în vechime curţi boiereşti şi domneşti. Ridicate de Banul Neagoe Strehăianul, au fost reşedinţa Băniei Olteniei timp de 20 de ani, înainte să se mute la Craiova la sfârşitul secolului al 15-lea.
Familia Boierilor Craioveşti a dominat viaţa politică a Ţării Româneşti la începutul secolului al 16lea (înainte, în timpul şi după domnia lui Neagoe Basarab) iar din familia lor au urcat în scaunul Ţării Româneşti voievozii Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1632-1654) şi Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
Apoi curţile boiereşti au fost reşedinţa lui Mihai Viteazul (1593-1601) pe timpul cât era Ban de Mehedinţi şi chiar reşedinţa domnească a voievodului Radu Mihnea, în 1601-1602, adică în vremurile tulburi de după asasinarea lui Mihai pe Câmpia Turzii. Acest voievod nu s-a putut menţine în scaun, în favoarea unui succesor al lui Mihai Viteazul, Radu Şerban (1602-1611), care a luptat zece ani cu succes împotriva otomanilor, susţinut de Habsburgi.
În final aceştia au readus în scaun pe Radu Mihnea care între 1612 şi 1626 avea să domnească alternativ în Ţara Românească şi Moldova, contribuind la apropierea celor două principate. A fost un domn supus turcilor, iubea luxul, dar pe plan cultural a avut o contribuţie majoră ctitorind Mânăstirea Radu Vodă din Bucureşti, printre cele mai frumoase.
Actuala Mânăstire a fost ctitorită de Matei Basarab. Pridvorul a fost adăugat de Constantin Brâncoveanu. Mai exista şi o casă domnească, astăzi ruinată, dar a cărei fundaţii şi bolţi de pivniţă au fost redescoperite şi recent restaurate.
Pe timpul ocupaţiei Olteniei de către Imperiul Habsburgic (1718-1739), mai multe mânăstiri au fost luate în evidenţă pentru a servi drept puncte fortificate, printre acestea numărându-se şi Mânăstirea Strehaia. Puteţi admira schiţa întocmită, în scopuri militare, de maiorul Weiss, la intrare.
Pe zidul de la intrare este reamintită trecerea lui Tudor Vladimirescu prin Strehaia şi iar lângă poartă se află o troiţă ridicată pentru cinstirea eroilor căzuţi în Războiul de Independenţă.

Strehaia Monastery

Strehaia Monastery's walls rise boldly in the middle of the town of the same name, on the road between Craiova and Drobeta Turnu-Severin. This is the site where the princely court of the Craioveşti boyars existed.
The history of this important family begins with Neagoe Strehăianul ("of Strehaia"). Craioveşti means "of Craiova". It was the seat of the Ban of Craiova for 20 years before moving to Craiova, now a mjor city in Romania. The Ban was the highest boyar title after the prince.
The Craioveşti family dominated the political life of Wallachia in the early 16th century, before, during and after the reign of prince Neagoe Basarab. They even succeeded in putting member of their family on the throne: Neagoe Basarab (1512-1521), Matei Basarab (1632-1654) and Constantin Brâncoveanu (1688-1714).
Michael the Brave (1593-1601) had his seat here as Ban of Mehedinţi and was also the seat of Prince Radu Mihnea in 1602 in a time of turmoil following the assasination of Michael the Brave. Radu Mihnea had to govern from Strehaia as the throne was occupied by Radu Şerban (1602-1611), an opponent of the Ottomans. the latter managed to keep his throne for 10 years, continuing the policy of independance of Michael the Brave, supported by the Habsburgs in the broader setting of the Long War.
Prince Radu Mihnea, loyal to the Ottomans, was finally brought back on the throne. He loved luxury and pomp but not everything was negative about him. Between 1612-1626 he ruled alternatively in Wallachia and Moldova, encouraging closer ties between the two Romanian principalities. He also built Radu Vodă Monastery in Bucharest, one of the finest.
The present monastery in Stehaia was built by Constantin Brâncoveanu.There was also a princely residence next to it, but now only the cellar ruins survive.
Between 1718-1739 Oltenia was occupied by the Austrian Empire, after the Peace of Passarowitz. Several walled monasteries, including Strehaia were surveyed and taken into consideration to serve as fortifications. You can admire an accurate sketch made for military purposes by Major Weiss at the front entrance.
Tudor Vladimirescu used Strehaia Monastery as a stronghold during the Wallachian Uprising of 1821.
In front of the monastery a cross remembers the local heroes of the War of Independence of 1877-1878.



joi, 11 noiembrie 2010

Gura Motrului

Satele româneşti nu par a fi aproape niciodată considerate obiectiv turistic. Unele sunt vizitate, indirect, din cauza faptului că acolo se află o biserică fortificată, o mânăstire sau o casă memorială. Totuşi satele româneşti sunt deseori foarte pitoreşti şi voi încerca pe viitor să le prezint de sine stătătoare. Sate dobrogene cu case acoperite cu stuf, sate ardeleneşti şi casele lor cu porţi mari, sate munteneşti sau olteneşti cu case cu pridvor, toate au un farmec aparte ce merită apreciat.

În drum spre Mânăstirea Gura Motrului, merită să lăsaţi maşina la intrarea în sat şi să parcurgeţi drumul, 10 minute, pe jos. De o parte şi de alta a drumului veţi putea admira case de diferite tipuri, unele dintre ele foarte vechi. Se remarcă printre ele câteva case, adevărate conace, ale unor oameni ce acum 100 de ani erau probabil foarte înstăriţi, fruntaşii obştei.


luni, 8 noiembrie 2010

Mânăstirea Gura Motrului

Mânăstirea Gura Motrului se află în satul cu acelaşi nume, comuna Butoieşti, pe o înălţime înconjurată de păduri şi nu departe de vărsarea Motrului în Jiu, de unde îşi trage numele. Locul înalt, deosebit de pitoresc, pare să fie tocmai potrivit pentru un lăcaş sfânt. Astfel, nu este întâmplător că potrivit legendei, pe acel loc a existat demult un schit de lemn ridicat de Sfântul Nicodim de la Tismana. A doua biserică, de piatră, a fost înălţată în acest loc de Logofătul Harvat, mare boier pe timpul voievozilor Neagoe Basarab (1513-1521) şi Radu de la Afumaţi (1522-1529). A participat alături de acesta din urmă în luptele cu turcii pentru a împiedica transformarea Ţării Româneşti în paşalâc în anii 1522-1523. Biserica a rezistat doar 100 de ani. Voievodul Matei Basarab (1632-1654) şi marele vornic Preda Brâncoveanu refac din nou mânăstirea (1653), care va fi pictată din ordinul domnitorului Constatin Brâncoveanu (1688-1714), nepotul vornicului Preda.
La Mânăstirea Gura Motrului s-au purtat la Revoluția din 1821 lupte între pandurii lui Tudor Vladimirescu şi cetele boierilor locali. Aceştia s-au închis în mânăstire ca într-o cetate. Porţile vechi ferecate (întărite cu plăci de fier) poartă şi astăzi urmele gloanţelor.

Gura Motrului Monastery

"Gura Motrului" means "mouth of the Motru river". The monastery is situated in the village with its namesake, where the Motru river flows into the Jiu river, itself a tributary of the Danube.
The high, picturesque place looks ideal as the setting for a monastery. Legends say that Saint Nicodemus of Tismana built a wooden church here. The second, stone church, was built by chancellor Harvat during the reigns of Neagoe Basarab (1513-1521) and Radu of Afumaţi (1522-1529). This powerful boyar participated with the latter prince in the battles for the independance of Wallachia from the Ottoman Porte in 1522-1523. The church resisted only 100 years. Prince Matei Basarab (1632-1654) and "vornic" (governor) Preda Brâncoveanu. Its painting was finished during the reign of Prince Constatin Brâncoveanu (1688-1714), Preda's nephew.
There was a skirmish at Gura Motrului Monastery during the 1821 Wallachian Uprising between Tudor Vladimirescu's troops and local boyars, who walled themselves in the monastery. Bullet marks can still be seen in the massive iron plated doors.    


joi, 4 noiembrie 2010

Palatul și Curtea Domnească de la Mogoşoaia

Chiar la marginea Bucureştilor poate fi vizitat un colţ liniştit încărcat de frumuseţe şi de istorie. Este vorba de Palatul şi Curtea domnească de la Mogoşoaia, la care eu am avut prilejul să ajung cu bicicleta, într-o dupamiază, la un cros. Da, la palat se poate ajunge din Bucureşti în mod foarte plăcut, şi fără maşină.
Domnia Voievodului Constantin Brâncoveanu (1688-1714) este considerată o epocă de aur a Ţării Româneşti prin faptul că în acea perioadă arta şi arhitectura medievală românească a ajuns la apogeu. Mânăstirea Hurezi şi Palatul de la Mogoşoaia, principalele sale ctitorii, au un loc asigurat în orice galerie a principalelor realizări arhitecturale din Principatele Române în epoca pre-modernă. Construit în prima parte a domniei, palatul este cel mai mare monument pre-modern de arhitectură non-ecleziastică şi astfel deosebit de valoros.
Cu toate acestea, puţin a lipsit ca Palatul de la Mogoşoaia să dispară fără urmă, în vâltoarea secolelor ce au despărţit domnia lui Constantin Brâncoveanu de epoca noastră. Faptului că putem astăzi admira acest armonios şi unic ansamblu îl datorăm abnegaţiei Principesei Martha Bibescu (1889-1973), care a cheltuit multă energie şi o mare parte din averea sa salvării şi restaurării palatului şi curţii domneşti.
Principesa Bibescu, născută Lahovary, a primit palatul în dar de nuntă. Probabil a fost destinul acestei adevărate bijuterii a coroanei ctitoriilor brâncoveneşti să fie salvată, ajungând în grija principesei, a cărei suflet sensibil a simţit enorma valoare a ansamblului. Lucrările de restaurare au început în 1912 dar au fost întrerupte de război. Vizitând palatul în 1917, Mareşalul german August von Mackensen (1849-1945), aflat momentan victorios la Bucureşti după succesul ofensivei Puterilor Centrale din 1916, aprecia că efortul Principesei Martha Bibescu pentru restaurarea palatului "dovedeşte adânca ei dragoste de patrie". În acel timp Principesa Bibescu se afla în România ocupată, îngrijind un spital înfiinţat de Regina Maria şi desfăşurând o activitate de spionaj în toată regula pentru guvernul refugiat la Iaşi.
După război lucrările au fost reluate şi finalizate sub conducerea arhitectului George Matei Cantacuzino (1899-1960). Provenind dintr-o familie aristocrată, acest mare arhitect al perioadei interbelice era poate cel mai în măsură să scoată în evidenţă măreţia vechii curţi domneşti.
Curtea Domnească adăposteşte astăzi un Muzeul de Artă Brâncovenească. În exteriorul incintei se află Biserica Sfântul Gheorghe, cea mai veche clădire a ansamblului fiind ctitorită de Constantin Brâncoveanu dinainte să urce în scaunul domnesc. Într-însa se află mormintele membrilor familiei Bibescu.
De remarcat este mormântul soţului Principesei Martha Bibescu, Prinţul Gheorghe-Valentin Bibescu (1880-1941), o operă de artă pentru un personaj excepţional. A fost un pionier al aviaţiei române, obţinând printre primele brevete de pilot din lume la şcoala de aviaţie de la Pau a vestitului aviator Louis Blériot (1872-1936), cunoscut ca fiind primul care a zburat peste Marea Mânecii. Înarmat cu aceste cunoştinţe şi brevetul recunoscut internaţional, Prinţul Bibescu a organizat Şcoala de Aviaţie de la Cotroceni şi Liga Aeronautică Română. A fost de asemenea cofondatorul Automobil Clubului Român şi a Comitetului Olimpic Român. În 1904 a câştigat prima cursă automobilistică organizată în România pe traseul Bucureşti-Giurgiu-Bucureşti. La nivel internaţional a  participat la înfiinţarea Federaţiei Aeronautice Internaţionale pe care a şi condus-o între 1930 şi 1941. Nu în ultimul rând, a servit în forţele aeriene în Al Doilea Război Balcanic şi în Primul Război Mondial.

Mogoşoaia Palace and Princely Court

At the outskirts of Bucharest is a beautiful historic landmark: Mogoşoaia Palace and Princely Court. I had the opportunity to visit it on an organized cycling trip. Well yes, you can reach Mogoşoaia without a car, in a pleasant bycicle ride.
Prince Constantin Brâncoveanu's reign (1688-1714) is considered Wallachia's golden age, reaching great hights in art and architecture. Built in the first part of his reign, the palace is the greatest pre-modern non eccleziastical monument and thus is very precious.
However, it was conserved until present times by chance, because the passing times were not tender to this monument, being several times sacked and abandoned. We owe its existence to the determination and Princess Martha Bibescu (1889-1973) who spent a fortune and a lot of energy to save and restore the palace and the princely court.
She was born in the noble Lahovary family, married prince Gheoghe-Valentin Bibescu and received the palace as wedding gift. The pricess was also a poetess and her soul could sense the value of this heritage. Restoration works started in 1912 but were interrupted by war. Visiting the palace in 1917, Field Marshal August von Mackensen (1849-1945) remarked that restoring this heritage "showed the princess' great love for her country" (Mackensen was in occupied Bucharest following the Central Powers' successful offensive in 1916). Princess Bibescu had stayed behind in occupied Romania, managing a military hospital and also communicating vital information the the Government in Iaşi.
After the war the works resumed under the direction of architect George Matei Cantacuzino (1899-1960). An aristocrat, this great architect of interbellum Romania was well chosen to bring back and emphasize the former greatness of the old princely court.
The ensemble now hosts the Brancovenesque Art Museum. Outside the precinct is Saint George Church, built by Brâncoveanu before his accession to the throne. It is the necropolis of the Bibescu family.
The most beautiful tombstone is that of Prince Gheorghe Valentin Bibescu (1880-1941), fitting for a man with an extraordinary life. He was an aviation pioneer, obtaining one of the first flight permits in the world at Louis Blériot's flight school in Pau - France. Louis Blériot (1872-1936) was famous for his feat of being the first to fly accross the English Channel and his school prestigious. Back in Romania, Prince Bibescu organized the Cotroceni Flight School and the Romanian Aeronautical League. He also cofounded and headed the Automobile Club of Romania, winning its first organised race in 1904: Bucharest-Giurgiu-Bucharest. He was also a founding member of the Romanian Olympic Committee. It must be known that he also served in the Second Balkan War and First World War as reconnaissance and fighter pilot.