joi, 6 decembrie 2012

Ziua Naţională la Alba Iulia, militând pentru Basarabia

Întotdeauna mi-am dorit să ajung la Alba Iulia de 1 decembrie, oraş pe care l-am vizitat de multe ori cu alte ocazii, şi anul acesta am reuşit în sfârşit să-mi îndeplinesc dorinţa, participând la o manifestaţie pentru Basarabia cu Acţiunea 2012. A fost o vizită fulger, 24 de ore dus-întors cu autocarul. Plecarea de la Bucureşti a fost veselă, nu s-a dormit până spre dimineaţă (muzică, voie bună) iar momentul culminant al drumului a fost probabil rătăcirea unui călător la o benzinărie uitată de pe Valea Oltului, recuperat in extremis până să apucăm să facem mult drum fără el. Spre dimineaţă, pe o ploaie îngheţară, ajungem la Alba Iulia mohorâtă. Din fericire ploaia avea să înceteze destul de curând.

National Day in Alba Iulia, campaigning for Bessarabia

For the National Day of Romania, celebrating the GreatUnion of 1918, we went to celebrate in Alba Iulia, the site of the historical gathering at the end of World War I sealing the union of Transylvania with Romania. I fulfilled this longstanding wish by traveling with Action 2012 to militate for the union of Bessarabia (the Republic of Moldova) with Romania. It was a 24 hour trip by bus with around 60 people. Leaving in the eve of the event, sleeping was not an option with all the excitement, music and crazy events (we had to turn back for a guy who got left behind at the gas station, we had a good laugh). In the morning , icy rain welcomed us in Alba Iulia, fortunately the rain stopped pretty soon. 

Ne-am adunat la Obeliscul lui Horea, Cloşca şi Crişan şi am intrat toate grupurile în cetate. Aveam să asistăm la ceremonia de depunere a coroanelor de la statuia lui Mihai Viteazul.

We gathered at the obelisk of Horea, Cloșca and Crișan and we entered the fortress in groups, to attend the laying of the wreaths at the statue of Michael the Brave.  


Am fost primiii sosiţi, Am afişat şi scandat mesaje unioniste. Încet-încet piaţa s-a umplut cu delgaţii şi asistenţă. Crainicul a început cu "onorată instanţă", înainte dă corecteze "asistenţă". Puterea obişnuinţei. De la o fereastră a Muzeului Național al Unirii cineva privea ceremonia şi aş fi vrut să fiu şi eu acolo să pot face poze de sus. Am făcut puţine poze pentru că eram ocupat să ţin un banner cu două beţe, sau "japoneză", cum am aflat cu ocazia asta că se cheamă. De asemenea, răcneam din toţi rărunchii "Basarabia e România" sau "Unire!".

We arrived first. We hung unionist messages and chanted. The square was empty but it soon started to fill up. Somebody was watching from a window of the National Union Museum and I wished I had access there to take pictures from above. But I was busy anyway holding a banner and chanting "Bessarabia is Romania" or "Union". 



Autorităţile şi asociaţiile s-au succedat la depunerea de coroane şi m-a bucurat prezenţa reprezentanţilor Municipiului Chişinău, oraş înfrăţit cu Alba Iulia. La final a defilat fanfara şi oficialităţile au părăsit piaţa ceremonios, în coloană. Coloana era închisă de militanţi ai campaniei "Salvaţi Roşia Montană". Şi cei din urmă vor fi cei dintâi, când au dreptatea şi adevărul de partea lor. Respect pentru perseverenţa militanţilor pentru Roşia Montană şi toată stima pentru cei din Cluj care îşi asumă responsabilitatea, ca oraş principal din zonă, să conducă lupta şi să viziteze des Roşia.  

Public authorities and NGOs laid wreaths in succession. The city of Chișinău, capital of the Republic of Moldova, was also represented, since it is a sister city of Alba Iulia. Then the authorities left the square in the sound of the band. The column was ironically closed by the activists of "Save Roșia Montană" (campaigning against a huge mining project endangering nature and national heritage near Alba Iulia). I have a lot of respect for the activists in Cluj who fight for that place and visit it often.    



 În urma noastră au rămas nenumăratele coroane la picioarele lui Mihai Viteazul.

The square was now empty, only the wreaths reminding of the ceremony which took place.

Militanţii pentru Basarabia au ieşit iar la Obelisc pentru următoarea acţiune: fluturarea a 94 de steaguri uriaşe pentru a marca 94 de ani de la Marea Unire. În timp ce o parte erau urcaţi pe zidul de la Poarta principală (Poarta a III-a), ceilalţi asigurau spectacolul.

The activists for Bessarabia gathered again by the obelisk for the next action: the unfurling of 94 huge flags marking 94 years since 1918. Some of us were posted on the bastion wall taking pictures, the rest were running the show. 



 A urmat o pauză pentru a ne încălzi şi a bea ceva cald. În Piaţa Cetăţii (fostul parc Custozza, a cărui copaci îi regretăm), se află poate singura cafenea din centru, Carolina Cafe. Alta n-am văzut şi e păcat pentru că Alba Iulia trebuie să fie turistică. Sperăm oferta să crească acum că cetatea e reamenajată. Acolo ne-am întâlnit cu Bianca şi Claudiu care veneau de la Cluj prima dată la Alba Iulia de 1 decembrie. Le-a plăcut foarte mult şi sunt convins că e doar primul 1 decembrie în capitala unirii pentru ei.

We then took a break and met some friends at Carolina Cafe bar, in the main town square (former Custozza Park which was unfortunately entirely sacrificed to create the square). There we met friends from Cluj, Bianca and Claudiu. It was their first National Day in Alba Iulia but they enjoyed it a lot so it won't be their last.  

Pe urmă ne-am plimbat prin cetate. Am fost la Catedrala Catolică să ne reculegem la mormântul lui Iancu de Hunedoara. Eu trec întotdeauna şi pe la capela unde sunt înmormântaţi alţi mari voievozi ai Transilvaniei, Ştefan Bocskai (1605-1606) şi Gabriel Bethlen (1613-1629) care au dus o politică dibace pentru a împiedica Tansilvania să cadă în mâinile turcilor sau Habsburgilor.

We took a walk around the fortress which we already knew well from previous visits. At the Catholic Cathedral we paid our respects to the tomb of John Hunyadi . I always go see also the chapel of two other princes of Transylvania, Stephen Bocskay (1605-1606) and Gabriel Bethlen (1613-1629) who played an important part in maintaining the province autonomous, in a delicate balance between the Ottomans and the Habsburgs.  

Despre Catedrala Întregirii nu am cuvinte. Pot spune că este clădită imediat după Primul Război Mondial de arhitectul Victor Ştephănescu într-un minunat stil neoromânesc, singurul care s-ar fi potrivit edificiului. Mai pot spune că lăcaşul este sacru în mai mult decât un sens. Pe urmă, este vorba pur şi simplu de ceea ce simte fiecare atunci când păşeşte înăuntru.

The Coronation Cathedral on the other hand is a sacred place on more than one account. It was built by Victor Ştephănescu in beautiful Neoromanian style, the only suitable one for the circumstance. I believe everyone feels something special when entering this place.     
                                



Curtea era goală pentru că în mod excepţional intrarea se face prin spate: în faţa intrării principale este şantierul pentru reconstruirea bastionului dinamitat la începutul secolului XX pentru crearea pieţei din faţa catedralei. O iniţiativă binevenită. Lângă intrare am văzut, posomorâtă, troiţa de lemn ce stă de obicei în piaţă. Îmi place foarte mult acea troiţă, cu crucea ruptă în vârf de ani de zile. Sper să-şi recapete locul binemeritat la sfârşitul şantierului.

The courtyard was empty and I could take some serene pictures. The front entrance was obstructed by the works reconstructing the old bastion blown up and filled in to create a square in front of the cathedral. Now the bastion is recreated, which is great. The wooden cross which used to sit in the square was now just leaned to a wall, waiting to be re-installed. I always liked this cross (and traditional wooden crosses in general) and I was surprised to see it "stored" like this. 



În Piaţa Cetăţii avea loc un program artistic cu cântece şi dansuri populare. Am auzit astfel frumosul cântec "Vin români la Alba iar" al Marianei Anghel. Militanţii Acţiunii 2012 s-au amestecat prin mulţime, privind scena sau discutând cu oamenii. Mulţi au dorit să-şi facă poze cu bannerele. Artiştii de pe scenă nu erau singurii îmbărcaţi în costume populare, ci şi mulţi români veniţi la Alba.

In the Fortress Square there was an artistic programme with folk songs and dances. The activists from Action 2012 held their banners and chatted with the audience. Some people wanted to take their picture with the banner and we were glad to oblige. Some were dressed in traditional folk costumes as well.




După ce s-a înserat, mai era o surpriză pregătiră Alba Iulienilor: 94 de torţe au fost aprinse de militanţii pentru Basarabia, pe bastionul de lângă Catdrala Întregirii. Las imaginile să vorbească.

After sunset, 94 torches were lit up for the 94 years since the Great Union. I think the pictures speak for themselves. 


Am participat în fiecare an la defilarea de 1 decembrie, la Arcul de Triumf, dar anul acesta a fost prima participare la Alba Iulia şi a avut o intensitate aparte.
Trebuie să ne amintim de valorile naţionale de 1 decembrie. De asemenea, trebuie să ne implicăm şi să milităm pentru cauzele naţionale... dar nu doar de 1 decembrie!

I always participated in the National Day celebrations, at the triumphal arch in Bucharest, but celebrating this year in Alba Iulia had a special feeling. 
We must remember our national values on December 1st and also get involved and advocate for important, national causes. As a matter of fact, we must to this, but not only for National Day!

Fotografii / Pictures:
Mirela Bena: 2, 3, 13, 14, 20, 21
Iulia Modiga: 4, 12, 23
Revista Ultra: 22

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu