Biserica "Sfinții Voievozi", fostul Schit Cetățuia

"Iar nește boiari (...) au strâns oști pă taină, neștiind nimic Radul-vodă și au venit asupra lui. (...)Vrăjmașii îl gonea tare și l-au ajuns la Râmnicul-de-Sus și prinzându-l pe el și pe fii-său Vlad-vodă, amândurora le-au tăiat capetele".

"An some nobles secretly gathered an army with Prince Radu not knowing anything. He was ambushed and ran away but they caught up with him in the town of Râmnic. Catching him and his son Prince Vlad, the traitors beheaded them both".

Astfel descrie cronica moartea domnitorului Radu de la Afumați, care s-a întâmplat pe 2 ianuarie 1529. A domnit 7 ani în Țara Românească și a purtat 20 de războaie care au împiedicat transformarea țării în pașalâc. De 4 ori a fost alungat peste Carpați și tot de atâtea ori și-a recâștigat scaunul domnesc, între anii 1522-1524. 

A fost, împreună cu Neagoe Basarab, ctitor al Mânăstirii Curtea de Argeș și a luat-o de soție pe domnița Ruxandra Basarab, visând la întemeierea unei dinastii, în alianță anti-otomană cu regatele puternice ale epocii, inclusiv Habsburgii. Visul, prea îndrăzneț, a fost stins sub perfidia trădării. Mai mult, asasinatul de la Rămnicu Vâlcea s-a petrecut chiar în altarul unei biserici, Schitul Cetățuia, aflat pe un deal ce domină Oltul.

So does the chronicle describe the death of Prince Radu of Afumați, or Radu the Brave, on January 2nd 1529. He reigned on Wallachia for 7 years, waging 20 wars against factions of the Ottoman Empire, preventing the transformation of his country in an Ottoman province. He was forced to retreat four times over the Carpathians, to his allies in Transylvania and just as many times he recovered his throne, in the years 1522-1524.

He was, together with Prince Neagoe Basarab, founder of Curtea de Argeș Monastery He married the latter's daughter, Ruxandra Basarab and intended to found the dinasty of an independend country, allied with other Christian kingdoms. Too bold, his dream was smothered by traitorous deeds. His death occured in the alter of a church, Cetățuia Monastery (little fortress), overlooking the Olt river from a hill.

Nu mai există bisericuța în care a fost asasinat Radu de la Afumați. Secolele și abandonul au ruinat-o iar în 1680 a fost reconstruită de Mitropolitul Teodosie în forma pe care o vedem astăzi. Poartă hramul Sfinții Voievozi, adică Sfinții Arhangheli. Potrivit nume pentru un loc ce a văzut înălțarea la cer a doi voievozi, tată și fiu.

The church of the assassination is no more, as it was abandoned and ruined. In 1680, bishop Teodosie built the one we can see today. It is dedicated to "Archangels Michael and Gabriel", also named in Romanian "The Holy Princes". Fitting, for a church which saw the death of the two princes Radu the Brave and his son, Vlad.

Dealul Cetățuia se ridică, abrupt, pe stânga drumului ce duce spre Sibiu: calea lui Traian. Peste 100 de trepte duc la un platou nu prea mare, pe care este așezată biserica, înconjurată cu un zid nu prea înalt.

Cetățuia hill rises above the city of Rămnicu Vâlcea, to the left of the road leading to Sibiu (the boulevard is called Emperor Trajan's road). More than 100 steps lead to the plateau of the (lightly) fortified church.

Curtea bisericii este mică, așezată. / The well kept courtyard.

Din spatele bisericii se desfășoară o priveliște largă asupra văii Oltului / view of the Olt river

și asupra orașului. Crucea de lângă biserică, luminată noaptea, este vizibilă din tot orașul.

and of the city. The high metal church is lit up at night and can be seen from all the surroundings.

Mereu îmi place, la biserici și mânăstiri, să văd casele parohiale tradiționale, frumos îngrijite. Îmi amintesc de Mânăstirile Cheia și Suzana de pe valea Teleajenului.

I always love the way monasteries are well kept, with flowers flowing on the alleys and porches. I have seen such beautiful sights at Cheia and Suzana monasteries, too.

Pridvorul, refăcut în stil neoclasic în 1850-1853 de Mitropolitul Nifon, dă întregii biserici un aer destul de îndepărtat de originile ei medievale.

Icoana de pe ușă înfățișează "Soborul Sfinților Arhangheli Mihail și Gavriil și al tuturor cereștilor puteri" și motto-ul "Nihil sine Deo".

Pictura în interior s-a păstrat frumos și ar fi fost refăcute / restaurate în 1853 chiar de Gheorghe Tătărescu.

The front entrance of the church, renovated in neo-classical form between 1850 and 1853 by bishop Nifon, does not make the church look very medieval.

The icon on the door shows "The armies of angels of Archangels Michel and Gabriel" and the motto "Nihil sine Deo".

The indoor painting was restored in 1853 by famous neo-classical painter Gheorghe Tătărescu.

O pisanie mai recentă a bisericii, din 1853, din vremea domnitorului Barbu Dimitrie Știrbei.

The inscription from the 1853 restoration, from the times of prince Barbu Dimitrie Știrbei. It is in Romanian written in Cyrillic alphabet, as was the norm until the end of the 19th century.

Numeroase legende se leagă de Schitul Cetățuia, pe lângă sângeroasa întâmplare din 2 ianuarie 1529. Părintele Emanoil ne-a întâmpinat la biserică și ne-a povestit tot ce știa despre locurile acestea sfinte, frumoase și încărcate de istorie. 

Ne-a spus de exemplu că potrivit legendei, puțul acesta comunică printr-un șir de galerii cu schitul Fedeleșoiu de pe celălalt mal al Oltului și pe aici ar fi încercat să fugă Radu de la Afumați. I-am povestit și eu despre interesul meu persistent pentru acest domnitor, căruia i-am scris și o monografie la finalul masterului Studii medievale urmat la Facultatea de istorie, Universitatea din București.

Oricare ar fi fost legenda sau întâmplările reale, Biserica "Sfinții Voievozi" - schitul Cetățuia este un loc aparte în Râmnicu Vâlcea, nu greu de găsit, dar care trebuie mai bine cunoscut și vizitat.

Închei aici postările pe anul 2019, dar una importantă pentru mine. În ultimii doi ani, tocmai fiind ocupat cu masterul și cu lucrarea despre Radu de la Afumați, postările au fost mai rare. Blogul, însă, împlinește 10 ani și astfel am de gând în 2020 să călătoresc și să scriu mai mult. La mulți ani!

There are numerous legends regarding Cetățuia monastery, besides the gruesome death of Prince Radu.

Father Emanoil, the local priest, told us more about the history and the legends of the church.

For instance, this well would cross under the Olt river and tunnel until the Fedeleșoiu monastery on the other bank. Perhaps Prince Radu intended to use it to escape.

I also told him about my persistent interest in this historical figure and that I wrote his biography these last two years while studying medieval history at Bucharest University.

Cetățuia Monstery, for its history, beauty and legends, is a must stop in Râmnicu Vâlcea.

This is my last post in 2019, but an important one for me. These past two years I have written less here, and more in my medieval studies course, including the biography of Prince Radu the Brave. However, this blog is 10 years old now and I intend to make a grand year 2020 of it, traveling and writing more. Happy New Year!