Delta Dunării - brațul Sulina, golful Musura și pădurea Letea

Cu ocazia șederii la Sulina la tabăra "ARC", am făcut, împreună cu colegii veniți din Basarabia, o plimbare de o zi prin Deltă, doar a doua oară prin frumosul colț de rai al României (după o mult mai scurtă primă tură în Murighiol). Plimbarea, de la vărsarea Dunării prin brațul Sulina, traversând golful Musura și până în vestita pădure Letea a făcut toți banii (50 RON, în condițiile în care eram 10 în barcă (cu pilot cu tot).

While at the Sulina camp in the "ARC" program, I made a one day trip with my friends from Bessarabia, visiting the Delta for the second time (after the trip in Murighiol). The trip, from the mouth of the Danube at Sulina, crossing the Musura golf and to the famous Letea forest, was worth the whole 50 lei (we were 10 in the boat).

Eram vreo 3-4 bărci. / The group was made of 3-4 boats.

În doar puține clipe, eram pe canal și lăsam orașul în urmă.

We left the town behind very fast.

Foarte repede am putut admira farurile vechi de pe diguri.

We were able to admire the old lighthouses.

voia bună era în toi și sloganurile unioniste răsunau în Deltă

spirits were high and unionist chants were sounding

Era tulburător să văd cum digurile se tot subțiau aproape până să dispară sub valuri; totodată eram impresionat de lungimea lor. Nu știam că sunt atât de lungi, însă pilotul ne-a explicat că ele au fost extinse perseverent și metodic de mai bine de 100 de ani.

It was disturbing to see how the dikes we growing thinner and disappearing under the waves; I was also impressed by their length. I did not know they were as long, but the pilot explained to us that they were methodically extended for over 100 years.

Am avut plăcuta surpriză să văd pelicani, deși era spre amiaz.

I was pleasantly surprised to see pelicans, although it was almost noon.

În sfârșit, farul de la capătul digului, înalt, modern, care se poate vedea și de pe plaja Sulina.

Finally, the lighthouse at the end of the dike, which was visible from the Sulina beach as well. 

finis terrae

Chiar la vărsarea Dunării prin brațul Sulina este o epavă, "Turgut". Este adânc înfiptă într-un banc de nisip. O tentativă de a o remorca, acum câțiva ani, aproape reușise, dar uriașul s-a așezat până la urmă înapoi pe fundul puțin adânc al mării.

Nava este poate denumită după Turgut Reis, vestit amiral otoman în timpul sultanului Soliman Magnificul.

At the mouth of the Danube, there is a wreckage, the "Turgut". It is firmly fixed in the sand banks. There was one attempt to wrest it free, but it failed.
The ship is named after Turgut Reis, the famous Ottoman admiral from the times of Sultan Soliman the Magnificent.

Să ne întoarcem în Deltă, mai exact pe insula Novaia Zemlea. Da da, ca vestita insulă rusă din Oceanul Arctic, numai că aici este vorba de o minusculă limbă de nisip cu ceva smocuri de iarbă. Denumirea exotică, "pământ nou", a fost dată probabil de localnicii lipoveni. Înfricoșător, de fapt, să te găsești, așa, în derivă, la vărsarea Dunării. Din fericire, eram cu localnici experimentați, iar vremea era superbă.

But let's get back to the Delta, and more specifically the Novaia Zemla island. Yes, just like the famous Russian island in the Arctic Ocean, only in this case it is a tiny island with a few grass strands. Its exotic name, "new land", was given probably by Lipovan fishers. It is quite frightening to find oneself like this, "drifting" at the mouth of the Danube river... Fortunately, the weather was great and we were with experienced locals.

Unioniștii au marcat momentul cu o horă în punctul unde țărmul românesc se pierde în mare.

We marked the moment with a hora, where the Romanian shores meet the sea.

Bancurile de nisip ce înconjoară insula permit o astfel de iluzie optică: oameni ce merg pe mare.

The sand banks surrounding the island allow such an optic illusion: people walking on the sea.

Înapoi în bărci: traversăm golful Musura! Întinderea de apă este înfricoșătoare pentru o barcă așa mică. Fundul apei se vede pe alocuri, unde erau bancuri de nisip.

Back tot he boats: we are crossing the Musura gulf! The water expanse is scary for such a small boat. The bottom can be seen in certain places, where sand banks were.

Spre țărm, o mare de nuferi cum nu am mai văzut. / Towards the shore, a sea of water lilies like I have never seen before.

Intrăm pe canale. Evident că aveam un steag tricolor la noi.

We enter the canals. Of course we had a Romanian flag with us!

Căpitanul nostru. Lui îi datorăm frumoasa plimare. Am avut și noroc să avem o barcă acoperită, singura. Recomand, pentru excursiile în plină vară, pălărie, cremă solară, apă și poate chiar umbrele, pentru că soarele este necruțător.

Our captain. We owe him our beautiful trip. We were also lucky to have a covered boat. I recommend this, for trips during the summer time, with hat, sunscreen and maybe even umbrellas, because the sun is unrelenting.

Echipa bărcii; cu o parte mă știam din alte campanii unioniste. / The team, partly known from previous expeditions.

Curând am ajuns la debarcaderul de pe grindul Letea. / We soon reached the levy on the Letea bank.

Am schimbat barca pentru o mașină de teren. / We traded the boat for a 4X4.

Una dintre acestea. :) / One of these. :)

După atâta apă, era ciudat să dăm de... praf, dar grindul Letea este prăfos și arid, cel puțin vara.

It was weird to see so much dust after so much water, but Letea is arid, at least in the summertime.

Este și destul de pustiu, dar fauna, sălbatică și domestică, pare să se simtă în largul ei.

It is pretty deserted, too, but the fauna, both wild and domestic, seems oblivious.

Popas. Am fost de-a dreptul încântați de ceea ce am găsit în magazinul sătesc: chips, pufuleți, cola și alte prostioare, pentru că ni se făcuse cam foame.

We were thrilled to get some chips, soda and sweets from the local store, for a well deserved pause. We were pretty hungry.

Și am ajuns la Letea. Pădurea este împrejmuită de un gard de sârmă, să nu pătrundă animalele domestice. Podețe de scânduri permit pe alocuri traversarea unor zone mlăștinoase. Totuși, probabil că aveam așteptări excesive față de pădurea Letea: e frumoasă, deasă, dar parcă nu are acele forme ciudate și extraordinare despre care am citit în cărți. Pe deasupra, am parcurs doar o mică porțiune, insuficient, probabil, pentru a-mi face o idee despre biodiversitatea unică și recunoscută a pădurii Letea.

We arrived in Letea forest. It is fenced off to prevent the farm animals from entering. Wooden bridges allow the crossing of swampy areas. However, I probably had excessive expectations from Letea forest: it is beautiful, thick, but it does not seem to have those weird and extraordinary shapes I read about in books. In addition, I walked only a small portion, probably insufficient to assess the unique biodiversity of Letea forest.

Am ajuns destul de repede într-o zonă cu dune de nisip, ceva specific pădurii Letea.

I arrived pretty fast to an area with sand dunes, something specific to Letea forest.

Dune de nisip în Letea. / Sand dunes in Letea.

Ultimul popas a fost un lac sărat din apropiere, apărut într-o singură noapte, potrivit povestirilor localnicilor, care îl consideră un loc sfânt și făcător de minuni.

The last break was next to a salt lake, which appeared in one night, according to the locals, who consider it a miracle working holy place.

"În anul 1970 acest lac s-a format în ziua când Hristos a înviat. Cine crede cu adevărat, prin credință va fi vindecat. Amin"

"In 1970 this lake formed in the day Christ was resurrected. Who truly believes shall be healed through his faith. Amen."