Arhitectura tradiţională este deosebit de importantă în ţara noastră pentru că devine tot mai rară şi este deseori făcută din materiale fragile (lemn, lut). Am ajuns în ultima vreme să o îndrăgesc foarte mult şi căutând am realizat că avem încă foarte multe astfel de comori răspândite prin ţară. Una dintre ele se află la Ploieşti: casa negustorului Hagi Prodan din Ploieşti.
Construită în 1785, a ajuns până la noi prin strădania a unor mari oameni de cultură care au remarcat-o şi hotărât că trebuie să fie ocrotită: istoricul Nicolae Iorga, arhitectul Toma T. Socolescu şi muzeograful Nicolae Simache.
A fost recent restaurată şi înăuntru amenajată în stilul veacurilor trecute - ambianţă ce ne duce înapoi în vremurile fanariote şi primele decenii ale renaşterii naţionale (începutul secolului 19).
Am avut ocazia să vizitez vara trecută, în Bosnia, la Sarajevo, case cu ambianţă balcanică, otomană, precum Casa Svrzo. Am relizat cu stupefacţie cât de multe trăsături împărtăşim cu popoarele la sud de Dunăre, artistic, stilistic dar şi la nivel de îndeletiniciri cotidiene şi obiceiuri. Interioarele caselor de exemplu erau profund orientale, deloc occidentalizate, această evoluţie fiind începută odată cu generaţia paşoptistă. Laviţe - nu scaune, cufere - nu dulapuri, mobilier traforat fin, mese joase, narghilele, ciubuc, nimic în comun cu un interior european.
La Casa Hagi Prodan am aflat cum arată un sacnasiu (încăpere mică de aşteptare puţin ieşită din faţadă, închis cu geamlâc din turcescul şahnişin "altar"), burduşit cu laviţe, perne, măsuţă joasă, narghilea şi ciubuc, în aşteptarea oaspeţilor. Am realizat că şi azi multe case ţărăneşti au o astfel de încăpere construită care chiar serveşte la primit oaspeţii mai pe fugă.
Casa are şi o bucătărie, un dormitor şi o sufragerie bogat mobilate şi ornamentate. În ultima am remarcat şi influenţe occidentalizante - nu mai erau laviţe ci o superbă masă de sufragerie cu scaune.
Aş fi vrut să fotografiez fiecare cameră, fiecare obiect, fiecare ungher, dar în afara taxei de fotografie de 25 de lei, cam măricică, mi-aş fi dorit un aparat mai bun, cu obiectiv mai larg, camerele fiind strâmte, pentru a surprinde cât mai bine ambianţa. M-am mulţumit cu vederile; poate data viitoare: cu siguranţă vreau să vă arăt câteva imagini aici. Poate data viitoare de asemenea, în anotimpul cald, voi lua un ceai la umbra acestei căsuţe, voi zăbovi să admir florile din grădină cu ea în fundal. La Casa Hagi Prodan merită revenit iar şi iar.
The "Hagi Prodan" 18th-19th Century Urban House Museum
Traditional architecture is very important in our contry because its getting scarcer and it is often made of fragile material (wood, clay). I has become very dear to me lately and I started searching for examples. I have found that we still have many gems spread around in Romania and one of them is in Ploieşti: Hagi Prodan House.
Built in 1785, it survived until our times because top cultural figures noticed it and decided it must be preserved: historian Nicolae Iorga, architect Toma T. Socolescu and curator Nicolae Simache.
It was restored several times, including recently, and furnished as to look like a house of the 18th and 19th centuries in Romania, a time when interior design evolved from oriental to western, from Ottoman domination to national revival and independance.
I had the opportunity last summer to visit in Sarajevo - Bosnia, houses like this one: with Balkanic, Ottoman influences A prime example is the Svrzo House. Well, I realized then just how much Romanians have in common with the peoples living south of the Danube: art, crafts, daily occupations, customs. The interiors resembled so much 200 years ago, deeply oriental, not at all western. This evolution started in Romania only with the 1848 generation (young people born at the beginning of the 19th century, schooled in Western Europe and driving force behind the Union and Independance movement, participants to the 1848 Revolutions in Moldova, Wallachia and Transylvania).
This house has benches - not chairs, trunks - not wardrobes, wooden furniture decorated with oriental motifs and insertions, low tables, hookas and chibouks - nothing in common with western interiors.
At the Hagi Prodan House I found out what a "sacnasiu" is, something I could not translate but comes from the Turkish "şahnişin" - altar. In fact it is a small receiving room at the end of the coridor dividing the house in two. This receiving room extends outside the facade, it is lined with benches and has a small table in the middle for serving coffee or smoking hooka. Very picturesque and a little decandent I would say. Well, this oriental element is still found in some peasant houses today and indeed it is still used to welcome guests, especially if in a rush.
In the house you can also see the kitchen, a bedroom and a dining room. The latter has clear western influences - there are no benches but a beautiful dining table with chairs.
I would have wanted to take pictures of every room, every object, every nook and crane. Problem was the tax is 25 lei (6 Euros) and more importantly I was not happy with my camera: I would need a wider angle, for the small rooms, than my point and shoot could offer. There are cards you can buy though. And I'll be back for sure, back for pictures, back to admire the garden in summer, back to have a quiet cup of tea by the house, back because admiring the Hagi Prodan House in Ploieşti is definetely worth the while.
Comentarii
Trimiteți un comentariu