Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova

Muzeul de Istorie şi Arheologie Prahova este găzduit în poate cea mai veche clădire monumentală din Ploieşti, construită în 1865-1870 de arhitectul Alexandru Orăscu (1817-1894), considerat părintele arhitecturii în România, pentru că s-a numărat printre primii arhitecţi români, fiind şi cel mai influent în epoca sa. În vremea aceea arhitectura nu era studiată în România, învăţământul pentru această disciplină fundamentală pentru orice societate modernă datând doar din 1892 - până atunci arhitecţii erau formaţi afară.

Clădirea a găzduit iniţial prestigiosul liceu Sfinţii Petru şi Pavel (a cărei tradiţie este astăzi moştenită de Colegiul Naţional "Ion Luca Caragiale" - Ploieşti şi Colegiul Naţional "Mihai Viteazul" - Ploieşti). Din 1970 găzduieşte prezentul muzeu, înfiinţat în 1955 datorită muzeografului Nicolae Simache. Intrarea muzeului este încadrată de statuile Sfinţilor Petru şi Pavel iar în grădină sunt busturile domnitorilor Mircea el Bătrân (1386-1418), Vlad Ţepeş (1456-1462, 1475), Mihai Viteazul (1593-1601) şi Alexandru-Ioan Cuza (1859-1866).

Pe de o parte muzeul prezinză informaţii interesante, conţine expoziţii de valoare, pe de altă parte lasă o impresie incompletă prin absenţa istoriei secolului 20.

Sălile de la parter sunt dedicate arheologiei - judeţul este bogat la acest capitol: situl medieval Târgşor, faimosul coif dacic de la Coţofeneşti, castrele romane de la Drajna de Sus şi Mălăieşti, siturile de la Budureasa şi Ceptura, astăzi importante zone viticole...

În sală am văzut poza cu fraţii Zagoritz, arheologi şi arhitecţi de origine aromână: Alexandru, Constantin şi Gheorghe. Despre arhitectul Alexandru Zagoritz ştiam că a fost un genial elev al profesorului Ion Mincu (1852-1912), a realizat, împreună cu arhitectul Constantin Iotzu (1884-1962) releveul Mânăstirii Văcăreşti, capodoperă brâncovenească distrusă de Nicolae Ceauşescu în 1985-4-1986. Din păcate, spre deosebire de fraţii săi, a murit în tinereţe: ardent patriot, s-a înrolat în armata română în 1916 şi a murit pe frontul Dobrogean în Primul Război Mondial.

Se remarcă Sala Mihai Viteazul - crearea şi dezvoltarea oraşului sunt legate de acest domnitor şi de expediţia sa în Transilvania care a trecut prin Ploieşti.

O curiozitate ce poate fi văzută sunt două monoxile, descoperite în mâlul Teleajenului. Una dintre ele măsoară peste 10 metri lungime şi pe alocuri aproape un metru lăţime: uriaş copac a fost cândva acela! Se ştie din arhive că astfel de ambarcaţiuni erau folosite de români pentru pescuit şi chiar în război: Ţara Românească nu avea flotă sau ambarcaţiuni complexe de luptă dar se ştie că în unele expediţii peste Dunăre în timpul domniilor lui Mircea cel Bătrân, Vlad Ţepeş, Radu de la Afumaţi (1522-1529) sau Mihai Viteazul, ostaşii români au trecut fluviul în astfel de ambarcaţiuni rudimentare dar eficiente.

Din păcate, cum spuneam, prezentarea istorică se opreşte cam abrupt cu momentele 1848 şi 1877, fără nimic despre Războaiele Mondiale, mai ales al doilea, în care oraşul Ploieşti a fost grav afectat. Am înţeles că amenajarea muzeului continuă iar pozele pe blog vor fi suplimentate ulterior.

The Prahova County History and Archeology Museum

The Prahova County History and Archeology Museum is hosted in what is probably the oldest monumental building in Ploieşti, built in 1865-1870 by Alexandru Orăscu (1817-1894), considered the father of Romanian architecture, since he is one of the few Romanian architects of his time, and the most prominent. At the time architecture was not studied in Romania (only from 1892), so all architects were schooled abroad.

The building was home to Saints Peter and Paul Highschool. The highschool had a tortured path beginning with the Second World War when its building (another one) was bombed and its name changed by the Communists. Now its heritage is continued by two highschools: "Ion Luca Caragiale" (the playwrhight) and "Mihai Viteazul" (the prince). Since 1970 this building is host of the museum, which in turn was founded in 1955 by Nicolae Simache. At the entrance of the museum are 4 statues of Princes Mircea the Old (1386-1412), Vlad the Impaler (1456-1462, 1475), Mihai Viteazul (1593-1601) and Alexandru Ioan Cuza (1859-1866).

Although very interesting on the whole, the museum feels incomplete for it has no exhibits for the 20th century, while Ploieşti had a very important role in World War 2.

The rooms on the ground floor are dedicated to archeology. There is the medieval town of Târgşor, now an archeological site at the outskirts of the city, the famous Dacian helmet of Coţofeneşti, the Roman forts of Drajan and Mălăieşti, the archeological sites of Budureasa and Ceptura, names now associated with very good Romanian wines.

I saw in the museum a picture of the Zagoritz brothers, archeologists and architects of Aromanian descent. Of particular interest to me was the figure of architect Alexandru Zagoritz, pupil of architect Ion Mincu (1852-1912), who made, along with architect Constantin Iotzu (1884-1962), the only existing architectural mapping of Văcăreşti Monastery, a the biggest Brancovenesque monastery, destroyed by Nicolae Ceauşescu's mad urban planning in 1984-1986. Alexandru Zagoritz was an ardent patriot, enrolling in the army in 1916 - he was killed in the first few months in Dobruja.

The centerpiece of the museum is the Mihai Viteazu chamber, with many items and explanations related to the reign of the prince who developped Ploieşti into an important town of the realm.

A curiosity in the museum would be two huge dugouts (monoxylon/monoxyla), the largest about 10 meters long and almost 1 meter wide: imagine the size the tree must have had! They were found burried in the mud of the Teleajăn river. These boats were used both for fishing and war: Wallachia did not have a navy, however, in the few expeditions south of the Danube in its entire history, under Mircea the Old, Vlad the Impaler, Radu of Afumaţi (1522-1529) or Michael the Brave, Romanians used dugouts to cross the river in great numbers and attack Ottoman settlements on the southern bank.

Unfortunately, there are no exhibits for the 20th century history, but I understood that the museum is still being arranged and completed with new exhibitions.