vineri, 16 martie 2012

Casa Memorială Nichita Stănescu

Nichita Stănescu este considerat printre cei mai mari poeţi postbelici români. A trăit între 1933 şi 1983 şi s-a impus ca un poet major în anii '60 şi '70, laureat al Premiului Herder în 1975.
Familia sa erau ploieşteni de mai multe generaţii. Mama poetului, Tatiana, era de origine rusească - ceea ce poate explica prenumele atipic pe care l-a primit copilul. Casa părintească aflându-se în partea de nord-est a oraşului, la 15 minute de mers de centru. Un indicator spre ea se află la intersecţia Bulevardului Independenţei cu str. Dobrogeanu Gherea. Se continuă pe Dobrogeanu Gherea care devine str. Neagoe Basarab apoi str. Transilvaniei până la intersecţia cu str. Calomfirescu. Se face dreapta iar apoi prima străduţă din nou dreapta este str. Nichita Stănescu. 
Casa este mică, discretă, frumoasă. A fost construită în anii 20 de bunicul poetului şi cei doi băieţi ai săi. Interioarele sunt în mare parte originale. Ce mi-a plăcut cel mai mult este că, fiind casa memorială a unui autor contemporan, conţine foarte multe obiecte famialiare, sau mai bine spus obiecte cu care generaţia mea s-a întâlnit în casa părinţilor în anii copilăriei. 
Astfel, pot fi văzute două televizoare model vechi, dintre care unul sport, un post de radio vechi - dar totuşi cu tranzistori, nu pe lămpi - vaze, bibelouri de serie, mobilier din vremea aceea, nu aşa bogat ornamentat ca cel din perioada interbelică dar nici prefabricată ca acum. În bibliotecă se află două busturi pentru 2 profesori care au influenţat educaţia poetului: muzeograful şi profesorul de istorie Nicolae Simache şi profesorul de franceză George Iancu Ghidu.
Un univers familiar în casa memorială a unui titan al literaturii româneşti. Într-adevăr, numeroase vitrine cu obiecte personale, diplome, premii, precum şi o bibliotecă bogată stau mărturie pentru destinul său de excepţie. Dar pentru a pătrunde cu adevărat în casa poetului, trebuie să-i citim mai des poeziile!  

Nichita Stănescu

Nichita Stănescu is considered one of the greatest post-war Romanian poets. He lived between 1933 and 1983 and emerged as a major poet in the '60s and '70s, being rewarded with the Herder Prize in 1975.
His family was established in Ploieşti for several generations. The poet's mother, Tatiana, was of Russian descent, perhaps explaining his uncommon name. Youg Nichita grew up in a house in the north-eastern side of the city, a 15 minuted walk from the center. You can find it from there: a marker is fixed at the corssings between Independence Avenue and Dobrogeanu Gherea street. Follow this latter street whose name changes into Neagoe Basarab then Transilvaniei up until the crossing with Calomfirescu street. Turn right then right again on the small Nichita Stănescu street. 
The house is small, discreet but beautiful. It was built in the 1920's by Nichita's grandfather and his two sons. The interiors are for the most part original. What I liked most about them is their familiarity: it is a second half of the 20s century interior, like the ones my generation has seen in their childhood in our parent's home (that is before the fall of Communism and the invasion of consumer goods whiped them out). I would cite two tv sets, one of them a portable sport model. An old radio, transistor, not lamps, dating probalbly from the 70's. Vases, trikets that were mass produced and that everyone had in their shelves, '50s, '60's or '70s furniture: not elegant like the pre-war type, but not prefabricated like today. On the shelves crumbling under hundreds of books are also found two busts: that of Nicolae Simache, famous local museum curator and Nichita's history teacher and George Iancu Ghidu, the French language teacher.
Familiar surroundings in a titan's home. Numerous exhibits - diplomas, books articles, awards - testify of his literary achievements. However, the best way to enter the poet's abode is to read his books!  





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu