joi, 18 octombrie 2012

Roşia Montană, biserica greco-catolică

Ne pregătim să plecăm din Roşia Montană după câteva zile superbe la Fânfest ediţia a 7-a. Am vizitat case şi multe din bisericile Roşiei, dar înainte de a ieşi, ne-am oprit la biserica greco-catolică "Adormirea Maicii Domnului".
Este una dintre bisericile Roşiei care impresionează prin turla înaltă (alături de biserica catolică şi cea ortodoxă).
În curtea bisericii se află mormântul lui Simion Balint (1810-1880), preot, protopop (inspector al bisericilor pe regiune) şi mai ales revoluţionar paşoptist. Fiind considerat un fruntaş periculos al moţilor, a fost întemniţat la Abrud în 1848. După Marea Adunare de la Blaj a fost eliberat şi astfel a putut participa activ la Revoluţia lui Avram Iancu, fiind căpetenia legiunii Auraria et Salinae (armatele lui Avram Iancu erau numite legiuni în amintirea armatei romane din antichitate). În această calitate a reuşit în mai multe lupte să împiedice trupele ungare să pătrundă în Apuseni prin Abrud. A rămas până la sfârşitul vieţii un aprig apărător al drepturilor românilor în monarhia austro-ungară.
Am văzut şi fotografiat multe cruci foarte vechi, nu ştiu cum se face că tocmai mormântul lui Simion Balint nu l-am găsit, deşi pe internet am văzut că este un monumen destul de mare. Important este însă că la Roşia Montană am mai aflat ceva nou despre marii români din trecut.

Roşia Montană, the Greek-Catholic Church

We are leaving Roşia Montană after some wonderful days at the 7th edition of Fânfest. We have seen many beautiful houses and churches but before exiting, there is the Greek-Catholic Church to be seen.
Just like the Orthodox or Catholic churches, it impresses with the height of its belltower.
The most interesting thing however is that it is the burryial place of Simion Balint (1810-1880), a priest and leader of the 1848 Revolution in Transylvania, led by Avram Iancu (1824-1872). Already persecuted as a figurehead of the Romanian population in the Apuseni Mountains, during the revolution Simion Balint was given command of an army, the Legion Auraria et Salinae. The revolutionaries´ armies were called legions and had latin names as a reminder of the Roman Empire, precursor of the Romanians. Leading his troops, he managed to deny the Hungarians acces to the Apuseni Mountains via Abrud. After the Revolution ended with very little recognition gained from the imperial authorities, he campaigned for the rights of the Romanians in Austro-Hungarian Transylvania for the rest of his life. 
I took some pictures of the old tombstones in the small cemetery but funny enough, I could not manage to find his. However, I am glad that in Roşia Montană I found out a little bit more about the great deeds of our ancestors.




Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu