luni, 21 ianuarie 2013

Monumentul Matei Corvin de la Cluj

La Cluj se află una dintre cele mai frumoase statui ecvestre din România, de fapt un adevărat ansamblu statuar: Monumentul Matei Corvin.
Mie îmi plac foarte mult statuile cu personaje istorice, iar între ele, preferatele mele sunt statuile ecvestre. Una dintre cele mai vechi statui ecvestre ce ne-a rămas este statuia Împăratului Marcus Aurelius, de la Roma (originalul în Muzeul Capitolin, copia în scuar). În secolul 19 au fost realizate multe astfel de statui, înfăţişând eroii trecutului glorificaţi, în ton cu perioada  naţionalismului romantic. Impresionante sunt, spre exemplu, statuile din Piaţeta Eroilor de la Viena, prin mărime şi fineţea execuţiei.
Statuia mea preferată din România este probabil Statuia lui Mihai Viteazul de la Bucureşti, realizată în 1874 de sculptorul francez Albert-Ernest Carrier-Belleuse. O apreciez pentru ceea ce simbolizează, pentru istoria ei şi pentru locul pe care îl ocupă în centrul Bucureştilor. Cred că Monumentul Matei Corvin de la Cluj ia însă fără probleme locul doi în topul preferinţelor.
Acesta a fost făcut în 1902 de sculptorul maghiar János Fadrusz (1858-1903), după ce macheta a fost premiată cu premiul I la Expoziţia Mondială de la Paris din 1900. În prea scurta sa viaţă, talentatul sculptor a mai dat oraşului său natal, Bratislava, statuia Mariei Tereza, Împărăteasa Austriei (1896). Cele mai multe opere pot fi văzute pe Wikipedia - intrați și pe articolul în limba maghiară. 
Ansamblul Monumentului Matei Corvin este format din 5 personaje:
Matei Corvin, Regele Ungariei între 1458-1480. Prestigiul tatălui său, Iancu de Hunedoara, Voievod al Transilvaniei, Regent al Ungariei şi mai ales comandant victorios în luptele cu turcii a cântărit greu în alegerea tânărului Matei ca rege. Sub domnia lui, Ungaria medievală avea să ajungă la apogeu, din punct de vedere militar, administrativ şi cultural. Regele a reorganizat sistemul juridic şi administrativ al statului, sporind finanţele şi fiind astfel în măsură să creeze o puternică armată permanentă de mercenari, denumită Armata Neagră. A purtat războaie cu Imperiul Otoman care ameninţa graniţa sudică a regatului (Bătălia de la Câmpia Pâinii 1479), dar şi în Europa Centrală pentru extinderea influenţei sale în acea regiune şi pentru a participa la principalele jocuri politice europene ale epocii sale.
Politica sa antiotomană a fost inconstantă, în funcţie şi de contextul european sau de posibilii aliaţi (Veneţia, Polonia). În relaţie cu ţările române, Matei Corvin a avut poziţii fluctuante. Astfel, nu l-a ajutat pe Vlad Ţepeş (1456-1462, 1476) în primele sale campanii împotriva turcilor şi chiar la ţinut prizonier,  pentru ca apoi să îl sprijine în recuperarea tronului, în funcţie de priorităţile politice şi militare ale regatului faţă de otomani. L-a sprijinit cu oşteni pe Ştefan cel Mare la Bătălia de la Vaslui (1475) şi în campania din 1476 în care armata sultanului Mohamed II a fost izgonită din Moldova şi Ţara Românească, dar pe de altă parte în 1462 a încercat să îl detroneze pe Ştefan ca urmare a conflictelor cu acesta pentru posesia cetăţii Chilia. Tentativa a eşuat ca urmare a înfrângerii suferite în ambuscada de la Baia.
Pe plan cultural a încurajat Renaşterea în regat, fiind în legături foarte strânse cu Papalitatea şi statele italiene cele mai puternice (Toscana, Veneţia).
Monumentul îl înfăţişează pe rege înconjurat de cei mai importanţi curteni ai săi (de la stânga la dreapta):
Blasius Magyar (d. 1490), Voievod al Transilvaniei între 1473 şi 1475 şi comandant al Armatei  Negre (între alte titluri). A servit şi sub comanda lui Iancu de Hunedoara. În 1475 a condus contingentul trimis de Matei Corvin în ajutorul lui Ştefan cel Mare, participând la victoria de la Vaslui.
Pavel Cneazul sau Chinezul (1432-1494), oştean român de origine modestă, a urcat treptele militare, fiind numit succesiv comite de Maramureş şi de Timiş. În această calitate, a fost una dintre căpeteniile victorioase de la Bătălia de la Câmpul Pâinii. Faptele sale legendare sunt istorisite în Povestirile Istorice ale lui Dumitru Almaş, fiind astfel mai bine cunoscut publicului larg decât tovarăşii săi.
Ştefan Szapolyai (d. 1499), palatin al Ungariei, a avut o poziţie preponderentă în regat în timpul şi după domnia lui Matei Corvin.
Ştefan Bathory, Voievod al Transilvaniei (1479-1483), a participat la campania din 1476 din Moldova şi Ţara Românească împreună cu Ştefan cel Mare şi Vlad Ţepeş, precum şi la Bătălia de la Câmpul Pâinii.
Monumentul a avut unele peripeţii în secolul 20. După Marea Unire, însemnele Ungariei au fost înlăturate de pe soclu, fiind trecută inscripţia latină Mahias Rex, "Regele Matei". Pentru a-i împăca pe cei care ar fi dorit înlăturarea monumentului, istoricul şi omul politic Nicolae Iorga a amplasat în spatele monumentului o plăcuţă trilingvă cu menţiunea "Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam, când încerca să învingă Moldova nebiruită". Rostul citatului era atât de a evidenţia originea română a lui Matei Corvin (din cneji români din sudul Transilvaniei) cât şi de a reaminti că deşi a avut o domnie glorioasă, a fost cândva  învins tocmai de români. Un fel de bobârnac, o mică lezmaiestate din cuvinte, pentru a preveni una mai mare, şi anuma demantelarea monumentului. Între timp, la Bratislava, monumentul Mariei Tereza era demolat de slovaci în 1922, o mare pierdere pentru istorie şi artă. Sentimentul anti-habsburgic era puternic în Cehoslovacia interbelică. 
După ce plăcuţa a fost înlăturată în 1940 la momentul ocupării nordului Transilvaniei de către Ungaria, ea a reapărut la începutul anilor 90, chiar sub inscripţia centrală, ca un bobârnac mai mare. După restaurarea monumentului în 2011, plăcuţa s-a mai îndepărtat puţin de statuie, coborând pe spaţiul verde din faţă, alături de cea care menţionează autorul monumentului. Perioada interbelică fiind depăşită, nemaiavând niciun rol în prezent, poate într-o zi plăcuţa se va îndepărta de tot de statuie şi în loc se va amplasa, frumos, un text amplu care să ne spună mai multe despre autorul monumentului, despre istoria sa şi despre personajele înfăţişate şi modul cum au rămas în istorie vrednice de a fi omagiate. 








Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu