joi, 8 august 2013

Casa Vlad Dracul din Sighișoara

Casa Vlad Dracul din Sighișoara, unde voievodul muntean a trăit în perioada 1431-1435 și unde i s-a născut al doilea fiu, Vlad (Țepeș) este arhicunoscută, arhivizitată (restaurantul sau cafeneaua, și noi am băut o cafea acolo), arhifotografiată, așa că de ce vă povestesc și eu despre ea? Pentru că vreau să vă povestesc mai cu seamă despre Vlad Dracul, un voievod în opinia mea prea puțin cunoscut. Este umbrit de tatăl său, Mircea cel Bătrân (1386-1418), cel mai longeviv voivod al Țării Românești, glorificat de Eminescu în Scrisoarea a III-a, cruciatul de la Nicopole, cuceritorul Dobrogei, și de sângerosul său fiu, Vlad Țepeș (1456-1462), voievodul care i-a băgat spaima în oase sultanului Mahomed Cuceritorul în epicul atac de noapte și care a inspirat scriitorului Bram Stoker personajul vampirului Dracula. Cum poate rivaliza Vlad Dracul cu aceste legende? 
Ei bine, Vlad Dracul este el însuși un personaj interesant. Este poate singurul nostru voievod cavaler cu acte în regulă. Este cunoscut faptul că în perioada sa de exil, Vlad, devenit prieten apropiat al Împăratului Romano-German și Rege al Ungariei (pe lângă numeroase alte titluri) Sigismund de Luxemburg, a devenit membru al Ordinului Dragonului. De aici i se trage și numele: oamenii au confundat imaginea ordinului cu un drac, de unde porecla rămasă. Pentru o imagine inedită a emblemei acestui ordin, dragonul încolăcit cruciat, o să-mi permit să atașez fotografia brelocului meu, dăruit de un prieten. Nu știu unde l-a descoperit, eu nu am mai găsit niciunul la fel, care să reproducă emblema ordinului, nici măcar la Sighișoara. Îmi place foarte mult și da, cred că ar fi un suvenir pe cinste. Deocamdată mă bucur de o oarecare exclusivitate. 
Ni-l putem imagina pe tânărul Vlad participând la turniruri și la alte fapte caracteristice cavalerilor. Tot cu sprijinul împăratului ocupă tronul Țării Românești între 1436 și 1447 cu o scurtă întrerupere. 
Vlad Dracul va avea o domnie zbuciumată, fiind prins în luptele dintre Imperiul Otoman și Regatul Ungariei condus de facto, în acea vreme, de Voievodul Transilvaniei Iancu de Hunedoara, a cărui politică antiotomană a înregistrat poate cele mai mari succese ale secolului pentru creștini. Țara Românească era în prima linie în lupta antiotomană și nu odată a fost Vlad amenințat, sau chiar detronat, de pretendenți rivali din familia Dăneștilor, susținuți de turci. Într-adevar, pentru o lungă perioadă Țara Românească a fost zdruncinată de lupta între descendenții lui Dan I (1383-1386), fratele lui Mircea cel Bătrân, și descendenții lui Mircea prin Vlad, Drăculeștii, un fel de Război al Rozelor românesc.  
Vlad Dracul va fi pe aproape întreg parcursul domniei sale aliatul lui Iancu de Hunedoara, în pofida riscului provocat de puterea turcilor aflați pe linia Dunării și chiar de faptul că doi dintre fiii săi, Vlad (Țepeș) și Radu (cel Frumos), se aflau ostatici la ei. 
Cel mai însemnat fapt de arme al său a fost participarea la Bătălia de la Varna din 1444. Cunoscută și drept "ultima cruciadă", aceasta s-a sfârșit dezastruos pentru creștini, cu moartea lui Vladislav al III-lea al Poloniei și Ungariei. Constantinopolul însuși va cădea, în mai puțin de 10 ani, ca urmare a eșuării acestei ultime încercări de a-l depresura. Vlad Dracul încercase să avertizeze tabăra creștină că sunt grav depășiți numeric, spunând că până și suita de vânătoare a sultanului Murad este mai numeroasă decât armata lor. El, fiul său Mircea și Iancu au scăpat cu greu din dezastru, iar Voievodul Transilvanie nu-i va ierta domnitorului muntean o atitudine percepută ca fiind șovăielnică. Trei ani mai târziu va sprijini un pretendent dănesc la tron, pe Vladislav al II-lea, care va reuși să-l înfrângă și să-l ucidă în luptă pe Vlad și pe fiul său cel mai mare, Mircea. Scena luptei, desfășurată iarna la Bălteni lângă București, este zugrăvită dramatic de Virginia Rogoz în romanul "Drăculeștii". În mod similar va muri și fiul său, Vlad Țepeș, 29 de ani mai târziu, lângă mânăstirea Comana.
Vladislav al II-lea, de asemenea, după o domnie de 7 ani, în care l-a sprijinit credincios pe Iancu de Hunedoara, inclusiv în bătălia pierdută de la Kosovo (1448), a fost ucis de Vlad Țepeș. Acesta a luat tronulși și-a răzbunat tatăl și fratele mai mare. Roata destinelor se învârtea repede și implacabil în acea vreme, iar cea a istoriei și mai și: Vladislav al II-lea, în pofida luptelor antiotomane purtate, pare a fi uitat complet de istoriografia românească. Poate pentru că sunt prea simpatici Vlad Țepeș și Vlad Dracul pentru a mai fi loc și de el...
Așadar, când priviți casa galbenă de lângă turnul cu ceas din Sighișoara, amintiți-vă cine a fost Vlad Dracul, voievodul cavaler și cruciat.      

The Vlad Dracul House in Sighișoara

The Vlad Dracul House in Sighișoara, where the Wallachian Prince lived between 1431 and 1435 and where his second son, Vlad (future prince Vlad the Impaler) was born is very well known, visited (there is a restaurant and a cafe were we had a bite also) and very often potographed, so why would I also dwell on the subject. The reason is that I want to tell the story of Prince Vlad Dracul (translated Vlad the Devil), not known well enough in my opinion. He is overshadowed by his father, Prince Mircea the Old (1386-1418), the longest occupier of te Wallachian throne, glorified by our national poet Mihai Eminescu in the Third Letter, crusader at Nicopolis in 1394 and conqueror of Dobrogea. He is also overshadowed by his son, the bloody Vlad the Impaler (1456-1462), the one who chilled the bones of Sultan Mehmed the Conqueror in is epic Night Attack and who inspired Bram Stoker the character of Dracula.  How could Vlad Dracul compete with such legends?
Well, Vlad Dracul is himself an interesting character. He is perhaps the only medieval Romanian Prince who was knighted in a foreign order (excluding the Transylvanian Princes). It is known that while in exile, Vlad became a close friend of Sigismudus of Luxemburg, Holy Roman Emperor and King of Hungary (among his many other titles), becoming member of the Order of the Dragon. This is where he got his moniker: people mistook the emblem of the dragon for the devil. I have an exclusive image of this emblem, depicting a crossed dragon: a key chain given by a friend. I don't know where he got it from, I could not find a similar one in Sighișoara. I like it a lot and I think that it would make a great souvenir, but for the moment it remains exclusive.
We can imagine young Vlad participating to jousts and other knightly occupations. Also with the emperor's support he was able to claim the throne of Wallachia, holding it between 1436 and 1447 with a short interruption. 
His reign will be agitated, caught in the battles between the Ottoman Empire and the Kingdom of Hungary, led de facto, in his time, by the Prince of Transylvania, John Hunyadi, whose anti-ottoman policy scored the greatest successes  of the century for the Christians. Wallachia was on the frontline and not once was Vlad threatened, and even driven from the throne, by rivals from the Dănești faction, supported by the Turks. Indeed, for a long period of time, Wallachia was torn by the struggle between the descendants of Dan I (1383-1386), Mircea the Old's brother, and Mircea's descendants through Vlad, the Drăculești. It was a sort of Romanian War of the Roses.
During almost all of his reign, Vlad shall be John Hunyadi's ally, despite the risks. The Turks were very strong, on the Danube, and his youngest sons, Vlad (the Impaler) and Radu (the Fair), were held hostage in Constantinople so as to ensure his compliance.
His greatest feat of arms is his participation at the Battle of Varna of 1444. Known as "the last crusade", it ended in disaster, with its leader King Wladyslaw III of Poland and Hungary. Constantinople itself would fall in less than 10 years time, after this last failure to relieve its siege. Vlad Dracul tried to warn the crusaders tat they were vastly outnumbered, saying that even the hunting party of Sultan Murad II is larger than their army. Himself, his son Mircea and Iancu barely escaped with their lives, but the Prince of Transylvania would not forgive the Vlad what he perceived as a wavering attitude. Three years later he shall support a rival to the throne, Wladyslaw II of Wallachia. In her novel "The Drăculești", Virginia Rogoz depicts the tragic battle scene, close to Bucharest, where Vlad Dracul and his eldest son, Mircea, would meet their ends. His other son, Vlad the Impaler, would die in similar circumstances, 29 years later, near Comana monastery.
Wladyslaw II, after a 7 year reign, in which he indeed supported John Hunyadi in his campaigns, especially the Battle of Kossovo in 1448, was killed in battle by Vlad Țepeș, who claimed the throne and avenged is father and elder brother. The wheel of destiny was turning fast and inexorable in those times and history is relentless too, for Wladyslaw II, in spite of his anti-ottoman stance, is forgotten. Perhaps he is simply dwarfed by Vlad Dracul and Vlad the Impaler...  




Un comentariu:

  1. Norocos sunteti domnule ca posedati un asemenea breloc! Sa aveti mare grija de el, ca s-ar putea ca peste ani sa aiba o anumita valoare

    RăspundețiȘtergere