Foarte apropiați de București și la îndemână pentru drumeții, Ciucaș se numără printre munții mei preferați și printre puținii munți pe care am urcat. Alte ture mai făcusem doar prin Bucegi, în liceu: obișnuitele Gura Diham, Stâna Regală, Poiana Izvoarele, Jepii și vârful Caraiman. Pe ultimii aș vrea să mă mai întorc, pentru că am o amintire minunată cu urcușul Jepilor Mici și vreau să revăd Crucea Caraiman de aproape.
Revenind la munții Ciucaș, aceștia au pentru mine o semnificație aparte, datorită unei minunate excursii făcute prin 2002. Plecat din București cu microbuzul de Cheia, am pornit imediat pe traseu pe valea Berii și am urcat pe vârful Ciucaș, coborând înapoi prin pasul Bratocea și cheile Cheiței într-o singură zi. M-au cucerit peisajele Ciucașului, mai ales pietrele cu forme deosebite (Tigăile) pe care soarele proiectează deseori o lumină superbă în diversele momente ale zilei. În excursia aceea am cunoscut pe drum 3 băieți din Bacău cu care m-am împrietenit și cu care am petrecut următoarele 3 zile. Cu unul dintre ei am fost pe jos din Cheia până la mânăstirea Suzana și am făcut o tentativă eșuată de Zăganu, din cauza ploii. Poate se întâmplă să îmi citescă blogul și reluăm legătura.
Am dorit de mai multe ori de atunci să refac drumul până pe vârful Ciucaș și nu am reușit.
Am încercat cu pornire din Slănic Prahova de la căsuța de vacanță, dar nu am reușit. Asta m-a învățat că pentru a urca pe munte trebuie să fii dimineața la poalele lui, sau să te trezești devreme croit să porneşti la drum.
Am ajuns de multe ori la Cheia cu prieteni, dar nu am fost pe vârf, cel mult la plimbare prin stațiune sau pe potecile din jur. Asta m-a învățat că pe munte poți urca doar cu cei care-și doresc și ei să urce.
Odată am urcat cu un prieten până la cabana Ciucaș, dar vremea proastă, ploaie cu ceață deasă, ne-au obligat să ne întoarcem. Asta m-a învățat că poate fi neplăcut și chiar periculos să pleci pe munte pe vreme proastă.
În vara lui 2012, după o pauză de 10 ani fără munte serios, am planificat temeinic asaltul vârfului Ciucaș, împreună cu Mirela, care nu era nici ea obișnuită cu drumețiile montane. Ca să fim siguri că nu ne lenevim, am stabilit cartierul general la mânăstirea Cheia (oferă cazare cu 20 de lei de persoană) și am pus ceasul devreme.
Prima parte a drumului spre vârful Ciucaș, sau spre creasta Zăganu, este traseul până la cabana Muntele Roșu, care durează cam o oră.
Foarte multă lume urcă la cabana Muntele Roșu, pe jos sau cu mașina, deși asfaltul este extrem de prost, pe alocuri inexistent. Traseul nu este dificil, este relativ banal, pe o potecă prin pădure sau pe şosea, și din păcate nu lipsesc nici gunoaiele, fiind foarte circulat. L-am urcat de mai multe ori cu maşina sau pe jos, dar de fiecare dată m-a fascinat pădurea de pe traseu. După cum puteți observa și în poze, sunt foarte mulți copaci bătrâni, cu forme ciudate. O dimineață însorită mi-a permis să fac multe fotografii prin pădure, peisaje pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi. Sfatul meu este să urcați până la cabana Muntele Roșu pe jos, dacă aveți timp, iar cu mașina doar dacă e musai și încetișor, să menajați suspensiile. Acolo puteți savura o ciorbă bună, sau pregăti următoarea fază: urcarea vârfului Ciucaș sau a culmii Zăganu. Va urma...
The Ciucaș Mountains: from Cheia to Muntele Roșu Chalet (Red Mountain Chalet)
Very close to Bucharest and handy for excursions, Ciucaș are some of my favorite mountains and some of the few I have climbed. I made some excursions in the Bucegi mountains, the most touristic mountains in Romania, especially on school trips and in college vacations. Some places, like the Caraiman Cross I would like to see again, for I have fond memories of that climb.
The Ciucaș mountains have a special meaning for me, starting with a wonderful trip in 2002. I left Bucharest with a bus that took me straight to Cheia and I started climbing right away. I went on Berii valley all the way to the summit and on Bratocea pass and the Cheiței gorge, all in one day. I was mesmerized by the vistas of the Ciucaș Mountains, with its odd shaped rocks (Tigăile). Depending on the time of the day the sun projects a fine light on them, enhancing the effect. On this trip I met three guys from Bacău and we spent the 3 days together, roaming around. With one of them I visited the Suzana monastery and we tried to climb the Zăganu. ridge but the bad weather prevented us. Maybe they will read this blog and get back in touch.
Since then I wanted many times to climb back on the Ciucaș peak but didn't manage to, for several reasons.
I tried starting from my vacation home in Slănic Prahova but never made it. That taught me that in order to climb a mountain, one must be at its base early in the morning, or get a really early motivated start.
I came several times in Cheia with friends, but could never start a trip to the summit, instead taking at most a little walk around the resort. That taught me that you can only climb with people who want to climb.
Once I climbed with a friend up to the Ciucaș chalet, but the bad weather, rain and fog, forced us to turn back. That taught me that it can be tedious and even dangerous to go on the mountain in bad weather.
In the summer of 2012, after a 10 year break from any serious mountain climbing, I planned thoroughly an assault on the Ciucaș peak, with Mirela, who was also unaccustomed with mountain excursions. To make sure that we don't linger around, we slept at Cheia monastery (20 lei per person) and set our clock early.
The first part of the road to Ciucaș peak, or to the Zăganu ridge, follows the trail to the Muntele Roșu chalet. It takes about an hour.
Many people go to Muntele Roșu Chalet, on foot or by car, even though the asphalt is very bad and in some places completely missing. The road is not difficult, it is relatively plain, part on a forest trail and part on the main road. There is some littering with all the people using it. I went to the chalet many times on foot or with the car, and each time I was fascinated by the forest. As you can see from the pictures, there are a lot of old trees with odd shapes. A sunny morning gave me the opportunity to take many pictures in the forest and share them with you. My advice is to walk to the Muntele Roșu Chalet, if you have time. If you are in a hurry, take the car, but mind the bumpy road. At the chalet you can enjoy a good stew or you can plan the next phase of the trip: Ciucaș peak or Zăganu ridge. To be continued...
Revenind la munții Ciucaș, aceștia au pentru mine o semnificație aparte, datorită unei minunate excursii făcute prin 2002. Plecat din București cu microbuzul de Cheia, am pornit imediat pe traseu pe valea Berii și am urcat pe vârful Ciucaș, coborând înapoi prin pasul Bratocea și cheile Cheiței într-o singură zi. M-au cucerit peisajele Ciucașului, mai ales pietrele cu forme deosebite (Tigăile) pe care soarele proiectează deseori o lumină superbă în diversele momente ale zilei. În excursia aceea am cunoscut pe drum 3 băieți din Bacău cu care m-am împrietenit și cu care am petrecut următoarele 3 zile. Cu unul dintre ei am fost pe jos din Cheia până la mânăstirea Suzana și am făcut o tentativă eșuată de Zăganu, din cauza ploii. Poate se întâmplă să îmi citescă blogul și reluăm legătura.
Am dorit de mai multe ori de atunci să refac drumul până pe vârful Ciucaș și nu am reușit.
Am încercat cu pornire din Slănic Prahova de la căsuța de vacanță, dar nu am reușit. Asta m-a învățat că pentru a urca pe munte trebuie să fii dimineața la poalele lui, sau să te trezești devreme croit să porneşti la drum.
Am ajuns de multe ori la Cheia cu prieteni, dar nu am fost pe vârf, cel mult la plimbare prin stațiune sau pe potecile din jur. Asta m-a învățat că pe munte poți urca doar cu cei care-și doresc și ei să urce.
Odată am urcat cu un prieten până la cabana Ciucaș, dar vremea proastă, ploaie cu ceață deasă, ne-au obligat să ne întoarcem. Asta m-a învățat că poate fi neplăcut și chiar periculos să pleci pe munte pe vreme proastă.
În vara lui 2012, după o pauză de 10 ani fără munte serios, am planificat temeinic asaltul vârfului Ciucaș, împreună cu Mirela, care nu era nici ea obișnuită cu drumețiile montane. Ca să fim siguri că nu ne lenevim, am stabilit cartierul general la mânăstirea Cheia (oferă cazare cu 20 de lei de persoană) și am pus ceasul devreme.
Prima parte a drumului spre vârful Ciucaș, sau spre creasta Zăganu, este traseul până la cabana Muntele Roșu, care durează cam o oră.
Foarte multă lume urcă la cabana Muntele Roșu, pe jos sau cu mașina, deși asfaltul este extrem de prost, pe alocuri inexistent. Traseul nu este dificil, este relativ banal, pe o potecă prin pădure sau pe şosea, și din păcate nu lipsesc nici gunoaiele, fiind foarte circulat. L-am urcat de mai multe ori cu maşina sau pe jos, dar de fiecare dată m-a fascinat pădurea de pe traseu. După cum puteți observa și în poze, sunt foarte mulți copaci bătrâni, cu forme ciudate. O dimineață însorită mi-a permis să fac multe fotografii prin pădure, peisaje pe care îmi doresc să le împărtășesc cu voi. Sfatul meu este să urcați până la cabana Muntele Roșu pe jos, dacă aveți timp, iar cu mașina doar dacă e musai și încetișor, să menajați suspensiile. Acolo puteți savura o ciorbă bună, sau pregăti următoarea fază: urcarea vârfului Ciucaș sau a culmii Zăganu. Va urma...
The Ciucaș Mountains: from Cheia to Muntele Roșu Chalet (Red Mountain Chalet)
Very close to Bucharest and handy for excursions, Ciucaș are some of my favorite mountains and some of the few I have climbed. I made some excursions in the Bucegi mountains, the most touristic mountains in Romania, especially on school trips and in college vacations. Some places, like the Caraiman Cross I would like to see again, for I have fond memories of that climb.
The Ciucaș mountains have a special meaning for me, starting with a wonderful trip in 2002. I left Bucharest with a bus that took me straight to Cheia and I started climbing right away. I went on Berii valley all the way to the summit and on Bratocea pass and the Cheiței gorge, all in one day. I was mesmerized by the vistas of the Ciucaș Mountains, with its odd shaped rocks (Tigăile). Depending on the time of the day the sun projects a fine light on them, enhancing the effect. On this trip I met three guys from Bacău and we spent the 3 days together, roaming around. With one of them I visited the Suzana monastery and we tried to climb the Zăganu. ridge but the bad weather prevented us. Maybe they will read this blog and get back in touch.
Since then I wanted many times to climb back on the Ciucaș peak but didn't manage to, for several reasons.
I tried starting from my vacation home in Slănic Prahova but never made it. That taught me that in order to climb a mountain, one must be at its base early in the morning, or get a really early motivated start.
I came several times in Cheia with friends, but could never start a trip to the summit, instead taking at most a little walk around the resort. That taught me that you can only climb with people who want to climb.
Once I climbed with a friend up to the Ciucaș chalet, but the bad weather, rain and fog, forced us to turn back. That taught me that it can be tedious and even dangerous to go on the mountain in bad weather.
In the summer of 2012, after a 10 year break from any serious mountain climbing, I planned thoroughly an assault on the Ciucaș peak, with Mirela, who was also unaccustomed with mountain excursions. To make sure that we don't linger around, we slept at Cheia monastery (20 lei per person) and set our clock early.
The first part of the road to Ciucaș peak, or to the Zăganu ridge, follows the trail to the Muntele Roșu chalet. It takes about an hour.
Many people go to Muntele Roșu Chalet, on foot or by car, even though the asphalt is very bad and in some places completely missing. The road is not difficult, it is relatively plain, part on a forest trail and part on the main road. There is some littering with all the people using it. I went to the chalet many times on foot or with the car, and each time I was fascinated by the forest. As you can see from the pictures, there are a lot of old trees with odd shapes. A sunny morning gave me the opportunity to take many pictures in the forest and share them with you. My advice is to walk to the Muntele Roșu Chalet, if you have time. If you are in a hurry, take the car, but mind the bumpy road. At the chalet you can enjoy a good stew or you can plan the next phase of the trip: Ciucaș peak or Zăganu ridge. To be continued...
copacul sub care am lăsat mașina, la umbră, în Cheia / we left our car under the shade of this tree in Cheia
drept în sus / straight up
unii brazi par chinuiți / some pines don't look too good
curând intrăm în pădurea deasă / soon we enter the thick woods
copacii au dimensiuni impresionante, dar mulți sunt scrijeliți de trecători
în câteva locuri rădăcinile copacilor oferă un spectacol deosebit
in a few places the roots of the trees draw interesting patterns
din păcate pe drum sunt multe gunoaie, unele cu nume predestinat
unfortunately there is a lot of litter on the road, like this Ciucaş beer on the Ciucaş mountain
poteca noastră intersectează șoseaua națională / our path crosses the main road
e mai fain drumul pe lângă șosea iar copacii au forme frumoase și ciudate
it's better to walk on the path along the asphalt road, the trees are beautiful and some have weird shapes
mulți copaci sunt scrijeliți / a lot of trees are carved
pe acesta nu l-am scrijelit eu / I didn't carve this one
dimineața însorită ușurează fotografiatul / the sunny morning makes photography easy
starea drumului descurajează urcatul cu mașina / the state of the road discourages drivers
o parte din traseu se face pe şosea / part of the trip is on the main asphalt road
pe versant sunt câteva stângi de mari dimensiuni / on the hillside there are some very large rocks
ne apropiem de cabana Muntele Roșu / we are getting nearer the Red Mountain chalet
uite-o! / here it is!
construcțiile s-au înmulțit an de an / the buildings have multiplied every year
o hartă turistică a munților Ciucaș este afișată lângă cabană
a tourist map of the Ciucaș Mountains is displayed near the chalet
Comentarii
Trimiteți un comentariu