Vârful Parângul Mare - 2519 metri!

De la școală știam că Vârful Parângul Mare este al treilea vârf din România după Moldoveanu (2544m) și Negoiu (2535m). Între timp am aflat că potrivit nuștiu căror calcule și convenții s-au mai intercalat două vârfuri, Viștea Mare (2527m) și Lespezi (2522m) și ar fi abia pe locul 5, dar cum astea sunt vârfuri în imediata apropiere a primelor două, pentru mine tot Vârful Parângul Mare are bronzul și eram destul de intimidat dar și foarte entuziasmat de ideea că urmează să-l urc. Până atunci drumețiile mele montane se limitaseră undeva pe la altitudinea de 2000, dacă nu punem la socoteală urcatul cu telecabina pe Lomnicky Stit în Slovacia (2633m).

The Parângul Mare peak - 2519 meters!

In school I have learned that the Parângul Mare Peak is the third highest in Romania after Moldoveanu (2544m) and Negoiu (2535m). In the meantime I have learned that according to I don't know what rules and calculations there are two other higher peaks, Viștea Mare (2527m) and Lespezi (2522m). Well, for me Parângul Mare still gets the bronze medal and I was intimidated and excited by the thought that I was about to climb it. Until then my mountain climbing culminated at around 2000 meters, not counting the cable car ride to Lomnicky Stit in Slovakia (2633m).  

Am urmat traseul de creastă, pornind de la șoseaua Transalpina. Eu nu știam asta, am aflat verificând Google maps. La fața locului am fost ghidați de un grup de băieți care făcuseră deja traseul. 

Traseul de creastă urmează şaua Pleşcoaia, culmea Setea Mohor, şaua Piatra Tăiată şi şaua Ghereşu ce duce spre creasta principală a Parângului. La vârf se ajunge urcând vârful Ieşu, cu lacurile Roşiile şi Mândra în partea dreaptă. Schema masivului poate fi studiată pe pagina Wikipedia a Munţilor Parâng, mai ales harta 3D, iar traseul urmat de noi este redat cel mai clar în pătratele din dreapta sus şi dreapta jos.  

We followed the ridge path starting from Transalpina road. I didn't know this at the time, I figured it out checking Google maps. That day we were guided by a group who had already made the trip.

The ridge path follows the Pleşcoaia saddle, the Setea Mohor ridge,  the Piatra Tăiată (cut rock) saddle and the Ghereşu saddle which leads to the main Parâng ridge. The path climbs the Ieşu peak with the Roşiile and Mândra lakes on the right. A 3D map is available on the Wikipedia page for the Parâng Mountains (article also available in English). The path that we followed is easily identified on the upper and lower right side squares (maps).  

Mergând pe creste, puteam admira în dreapta sau stânga văi largi iar privirea noastră străbătea până departe. Ziua era superbă, senină.
As we were following a ridge road, we could admire on our right and left broad valleys and we could see far in the distance. The weather was perfect, with clear skies.

Urcușurile foarte abrupte nu caracterizează acest drum, dar totuși sunt câteva.
Very steep climbs are not characteristic on this road but there are some along the way. 

Am făcut câteva popasuri pentru a ne strânge, 4 sau 5 până la vârf. La al doilea popas cei care au dorit au optat pentru alt traseu, mai scurt, fără vârf. Aveam în grup câteva viitoare mămici care au mers pe drumul mai ușor înapoi în tabără.
We stopped a few times along the way to alow everyone to catch up, but not more than 4 or five times up to the peak. At the second stop a few chose to take a shorter route, without reaching the summit, including a few future moms. They went back to the camp sooner. 

O mare porțiune a drumului era drept, pe platou. 

A long section of the road was flat, on the high plateau.

În jurul nostru puteam observa clar urmele zăpezilor care se acumulează și se topesc an de an.  

We could see around us the clear signs of erosion caused by accumulating and melting snow.

În drum am întâlnit și o turmă de oi. Alte câteva puteau fi văzute în depărtare. 

On our way we encountered a flock of sheep. Others could be seen in the distance.  

Pe traseu erau și două porțiuni cu lespezi. Am aflat că li se spune așa de pe Blogul de călătorii al Alexandrei, unul dintre cele mai faine bloguri de călătorii pe munte. Acum priveam cu satisfacție la peisaje de mare altitudine, similare cu cele văzute până acum numai pe bloguri.

There were a couple of sections with slabs. I read about them on Alexandra's traveling blog I follow with some of the best stories and pictures I've seen. Now it was my turn to gaze upon high altitude vistas, previously seen only on computer screens.  

Satisfacția era la cote maxime, zâmbetul la fel.
Major satisfaction, big grin. 

Am intrat pe creasta îngustă și lungă numită Setea Mohor, cu şaua Piatra Tăiată în capăt. Apoi drumul continua în stânga la vale pe şaua Ghereşu, după care urca iar spre vârful Ieşu. 

Here was the long and rather narrow Setea Mohor ridge with the Piatra Tăiată (cut rock) saddle at its end. Then the road went down to the left on the Ghereşu saddle, before climbing again to Ieşu peak. 

Am văzut multe lacuri pe parcurs și câteva chiar lângă vârf.
We saw many lakes on the road and a few close to the top. 

Pe creastă era și o formațiune stâncoasă ce semăna cu "Weathertop" din Stăpânul Inelelor.
On the ridge there was a rock formation that resembled "Weathertop" from The Lord of the Rings. 

De fapt erau două, una după alta. Cred că sunt micile vârfuri Setea Mică şi Setea Mare, dar poate mă înşel.

Actually there were two rock formations, one after another. Maybe they are the small peaks Setea Mare and Setea Mică, but I'm not sure. 

Al treilea popas, la jumătate de drum, pe şaua Piatra Tăiată. Am terminat partea lină pe platouri, urmau suișuri și coborâșuri.

Our third break, at the middle of the road, on the Piatra Tăiată (cut rock) saddle. We finished the flatter part with plateaus, next was the part with ups and downs. 

Am coborât şaua Ghereşu, urmează vârful Ieşu (2375m).
We descended the Ghereşu saddle and we are climbing Ieşu peak (2375m).

Se urcă din greu. Rămân mai în urmă decât oricând. Mă întârzie și fotografiatul dar oboseala începe să se facă simțită.
We climb consistently now. I fall behind. Taking pictures is one reason but I'm also starting to get tired. 

O privire în spate. Noi venim din valea aia mare (şaua Ghereşu) și de pe creasta ce închide orizontul (Setea Mohor).
A look back. We descended that big slope (şaua Ghereşu) and came from the wide ridge closing the horizon (Setea Mohor). 

În apropierea vârfului sunt două lacuri, cel din poză, mai mare, este lacul Roșiile. 

Near the top there are two lakes, the largest (pictured) is Roșiile.

Ultimul popas. Destinaţia noastră este vârful din spate. 

The last break. Our destination is the second summit in the back.

Și hai! Am pornit!
And off we go!

Urcușul e pieptiș. Rândurile se răresc, eu iar rămân în urmă la poze. 

The climb is steep. People fall behind and I take a lot of pictures. 

O privire în spate. Am urcat primul vârf, am și coborât, urmează ultimul efort. 

A look back. We climbed the first peak, we descended in the valley and we need a last effort to reach the summit. 

Se vede vârful! Unii au și ajuns!
The summit is in full view! Some of us have already made it! 

Ne apropiem! Și savurăm momentul! (Pe vârful ăsta sunt o droaie de momâi, acele piramide de piatră).
We're getting closer. And also relishing the moment! (The summit is riddled with stone pyramids - markers)

Victorie! Am urcat pe Vârful Parângul Mare la o altitudine de 2519 metri! 

Victory! We have reached the Parângul Mare peak at 2519 meters!   

Vântul se bagă în cadru dar e clar că suntem pe vârful Parângul Mare.
Am rămas cam jumătate de oră pe vârf, suportând un vânt foarte rece. Priveliștea era superbă în orice direcție. Mi se părea că sunt  într-un loc foarte neobișnuit, ostil prin duritatea elementelor, unde omul nu poate trăi sau supraviețui, ci doar vizita. Realizam cu satisfacție că mă aflu pe cei mai înalți metri din România, că puțini oameni se aflau în acest moment la fel de sus, doar în câteva alte puncte din țară. Îmi ziceam: "Devii patriot, văzând așa minunății, dacă nu ești deja!"

The wind gets in the way but it's clear that we are on Parângul Mare peak.
We stayed on the summit for about half an hour, enduring a very cold wind. The view was beautiful in any direction. I felt I was in a very unusual place, hostile because of the harsh elements, where man can neither live nor survive, just visit. I realized with satisfaction that I was on some of the highest lands of Romania and that few people could be as high as me at that moment, only on a couple of other peaks. I thought to myself: "Seeing these wonders, you certainly become a patriot, if you're not already one!"

Poză de grup. Toată gașca de la Missio Dei a fost foarte sprintenă la urcare. Am ajuns printre ultimii și la coborâre avea să fie la fel.
Group picture. The Missio Dei members were very fast in climbing. We arrived almost last and it was going to be the same way on the way back. 

Am văzut oameni sosind pe vârf de pe poteca ce urcă din Petrila, celălalt traseu de abordare posibil. 

We saw a few people coming from Petrila, the other path to the summit. 

Din păcate, a venit și vremea să coborâm.
Unfortunately, we had to start our descent.

Dacă am urcat în aproximativ 5 ore, coborârea avea să dureze 6, pentru că aproape imediat s-au instalat oboseala și durere de genunchi (stâng). Am făcut mult mai puține fotografii pentru că traseul era același 

iar lumina mai proastă. 

    

We climbed in about 5 hours, but the descent would take 6. Almost immediately fatigue and (left) knee pain set in. I took fewer pictures because the road was the same and the light poorer.   

Cele două vârfuri de la final au fost greu de coborât, mai ales că erau și lespezi. Porțiunea asta ne-a condamnat din start să rămânem printre ultimii. 

The two peaks at the end were very difficult to descend and there were a few sections with stone slabs. This portion condemned us to lagging behind with the last few.   

O regulă de bază pe munte este solidaritatea. Drumeții trebuie să țină aproape. Cei care am rămas ultimii am avut grijă unii de alții să continuăm în același ritm. Aici eram din nou pe culmea Setea Mohor la "Weathertop", cam la jumătatea drumului, după vreo trei ore de mers.   

An essential rule on the mountain is solidarity. Trekkers must stick together. Those who closed the march took care that no-one got left behind and kept the same rhythm. Here we were again on the Setea Mohor ridge at "Weathertop" point, halfway on the way back, after a 3 hour walk.  

La întoarcere opririle au fost mult mai puține, doar două. La un moment dat am ieșit din porțiunea umbroasă și soarele ne-a mai înveselit. Totodată, soarele era și o sursă de probleme: Mirela și-a dat seama la acest popas că era arsă pe spatele pulpelor, unde nu s-a uns cu cremă de protecție solară. Toată dimineața soarele ne-a bătut din spate. Tot la acest popas ne-am terminat apa: luasem trei litri jumate de apă la doi oameni și asta nu a fost destul pentru 11 ore. La final lipsa apei și oboseala ne-a dat o stare de nervozitate destul de ciudată. Despre aceste efecte ale deshidratării mai auzisem doar la Discovery la emisiunile de supraviețuire în sălbăticie. A! Și mâncarea și ciocolata fuseseră mâncare încă de la dus, altă idee proastă. Dar drumul era suficient de scurt și de ușor ca aceste calcule greșite să fie fără consecințe.

On the way back we made fewer stops, just a couple. At a certain point we came out of the shadowed side and the sun cheered us up a bit. However, the sun was also a problem: Mirela realized she had sunburns on the back of her legs where she neglected to apply sunscreen. The sun had shone all morning from behind. At this break we finished our water: we had taken with us almost 4 litres for two but that was not enough for an 11 hour trip. At the end of the road the fatigue and the lack of water were taking their toll and we were getting crankier. I heard about these effects on the Discovery channel in their survival shows. We had also finished our sandwiches and chocolate on the first part of the trip, another bad idea (not rationing). However, the road was easy and short enough for these bad calculations to have no consequence.   

După ultimul popas odihnitor, am continuat mai repede și mai ușor pe platoul din prima parte a traseului, înviorați și de superbele culori ale asfințitului. Genunchiul mă durea în continuare, dar doar la coborâri.

After our last resting break we picked up speed on the plateau we crossed in the beginning of the trip. The colours of the sunset were again absolutely enchanting. My left knee was hurting bad, but only when descending.  

Pe tot drumul am recunoscut traseul parcurs la dus și diverse repere sau forme de relief. 

On our way back we recognized landmarks we saw in the morning.

Din vârful ultimului deal mai mare până la sosire am putut vedea o porțiune de Transalpina în toată splendoarea ei. Drumul acesta a scos și ultimul strop de energie din noi și ne-a împins mult limitele a ce bănuiam că suntem în stare să facem, spre satisfacția noastră.

From the top of the last larger hill, we saw a portion of the Transalpina road it all its splendour. The trip squeezed the last drop of energy out of us and pushed the limits of what we thought we were physically capable to do, to our satisfaction. 

Așa arăta ultima porțiune de drum pe care o mai aveam de parcurs. Tabăra era peste deal. Deja vorbeam singur, îi imitam accentul lui Bear Grylls, spuneam bancuri, orice ca să-mi ia gândul de la durerea de genunchi. Piciorul stâng aproape cedase, puneam cu greu un picior în fața celuilalt, pas cu pas. Îmi făceam curaj că la capăt se află tabăra cu lubeniță și kurtoș.

This is how the last portion we had to go through looked like. The camp was over that hill. At that point I was talking to myself, imitating the voice of Bear Grylls, cracking jokes, doing anything to keep my mind off the knee pain. The left leg was almost giving away and I could barely put a foot in front of the other. I was gathering my courage for one last effort, thinking that in camp we had watermelons and sweet kurtoş pastery. 

Am ajuns la asfinţit. O jumătate de oră mai târziu era beznă, deci am calculat foarte bine. Eram epuizaţi, dar mai aveam chef şi energie pentru lubeniţă dată din mână în mână şi pentru o cântare în jurul focului.

Cuvintele în care am descris urcarea vârfului Parângul Mare sunt sărace pentru a reda acea zi minunată. Am rămas cu amintirile, cu mai multe încredere în forţele proprii şi cu hotărârea de a urca pe munte cel puţin de câteva ori pe an. Iar pe termen lung de a urca pe toate vârfurile importante din România! 

We arrived at sunset. Half an hour later it was dark, so we were glad we timed the trip right. We were exhausted, but still had the energy and mood for some watermelon and singing around the campfire.

Words are poor to describe what I felt on that day, climbing the Parângul Mare peak. What we gained were the memories, enhanced self-confidence and the resolution to climb mountains every year, in order to eventually climb every important summit in Romania!