Centenarul Bătăliei de la Turtucaia

Acum 3 ani am vizitat Memorialul de la Turtucaia, un vis mai îndepărtat. Nu am lăsat să treacă centenarul războaielor balcanice fără a-l îndeplini. Am știut atunci că trebuie să-mi mai îndeplinesc un vis: să particip la comemorarea centenarului bătăliei. Așa că duminică 4 septembrie mă găsea din nou pe drumul frumos și liber ce șerpuiește Dunărea: bătălia care a avut loc în zilele de 5 și 6 septembrie 1916 este comemorată anual în prima duminică a lunii septembrie.

Three years ago I visited the Tutrakan Battle Memorial three years ago, a fulfilled dream at the time, because I wanted to visit the site for the centennial of the Balkan Wars. I knew already then that I had to fulfill yet another dream: visit the site at the centennial of the battle, so on Sunday, September 4th I was driving on the winding road along the Danube. The battle took place on September 5-6 1916 and is celebrated annually in the first Sunday of September.

Discutasem în prealabil cu prieteni de la grupurile de reconstituire istorică Tradiția Militară, 6 Dorobanți și mai ales cu Ionuț de la Clubul de Istorie Militară (îi găsiți pe Facebook), căruia îi mulțumesc pentru informațiile pe care mi le-a dat despre eveniment. Tot prin el am făcut cunoștință cu Paul, care a fost colegul meu de drum, un pasionat de arme vechi și mașini Aro, care mi-a dat multe informații de specialitate pe aceste subiecte.

I talked previously with friends from re-enactment groups Tradiția Militară, 6 Dorobanți and especially Ionuț from Clubul de Istorie Militară (you can find them on Facebook). I thank him for the information given about the event. A friend of his, Paul, came along. He is a period car enthusiast, especially the 4X4 Aro.

În doar două ore, eram la Turtucaia (am trecut rapid vama și podul de la Giurgiu). Față de acum 3 ani, când era pustiu, acum erau șiruri de mașini parcate pe câmpul de lângă cimitir (care era parțial necultivat și proaspăt cosit) și erau tarabe cu cârnăciori și alte cărnuri care sfârâiau. O atmosferă câmpenească. Foarte multă lume în cimitir, atât de multă încât eu nici nu am intrat de data aceasta, de asemenea multă lume la memorialul bulgăresc, unde era montată o tribună sub inscripția "Epopeea de la Turtucaia" (denumirea bătăliei la bulgari).

In only two hours, we were in Tutrakan (we passed the customs quickly, as well as Giurgiu bridge). As opposed to three years ago, when there was no-one, now there were hundreds of cars parked near the cemetery on an improvised parking lot in the fields. Tere were souvenirs and there was food, like in a fair. There were lots of people in the cemetery, to such an extent that I finally didn't enter this time. There were lots of people gathered at the Bulgarian memorial, where an inscription read "the Tutrakan Epopee" (the Bulgarian name for the battle).  

Lângă cimitir erau arborate steagurile celor 3 națiuni care au participat la bătălie și erau prezente grupuri de reconstituire istorică din cele 3 țări, dar germanii nu au participat la reconstituire (sau au participat, prin artileria folosită, ca și în bătălia reală când artileria lor a avut efecte devastatoare).

Next to the cemetery were floating the flags of the three nations that participated to the battle and were presented in re-enactment groups from the three countries, but the Germans did not participate to the re-enactment (aside from the artillery used, like in the real battle when their artillery had a devastating effect).

Înaintea reconstituirii, care a fost punctul culminant al comemorării, s-au succedat slujbe și mai multe momente de rugăciune. Bulgarii au avut o delegație importantă, cu vicepreședintele țării, ministrul apărării și oficialități din toată țara și din regiune. Au fost și oficialități române, reprezentanți ai Oficiului Național Cultul Eroilor (ONCE) - o instituție pe care eu o admir foarte mult, și arhiepiscopul Teodosie al Tomisului, așa încât, spre bucuria mea și liniștea eroilor români căzuți, am auzit și câteva cântări în limba română.

Before the re-enactment, which was the high point of the ceremony, there was a religious service. The Bulgarians had a strong delegation, with the vice-president, the minister of defense and other officials. We were also represented by officials from the National Office for the Heroes Remembrance (ONCE) - an institution I admire a lot and archbishop Teodosie of Tomis (Constanța). It was comforting to hear also words in Romanian.

O fanfară a marinei bulgare a intonat mai multe imnuri; la unul dintre ele asistența a îngenunchiat. La un moment dat a fost intonat și Imnul Eroilor.

The Bulgarian marines orchestra played several anthems; the crown knelt for one of them. The Romanian Heroes Hymn was also played.

Am avut timp să mă plimb un pic pe la standul cu arme vechi. Dar așteptam cu nerăbdare momentul reconstituirii bătăliei.

Reconstituirile istorice m-au pasionat mereu, dar știu că pentru a integra un grup de reconstituire istorică trebuie investit nu puțin în echipament, și mai ales trebuie investit mult timp și disciplină în antrenamente, coeziunea grupului și participarea la diferitele evenimente. Totuși, este o ocupație frumoasă pentru marcarea evenimentelor istorice și cinstirea strămoșilor.

I took some time to walk around the stands with old weapons, but I was impatiently waiting for the re-enactment.

Historical re-enactments always fascinated me, but I know that they are a lot of work in terms of time and money invested, attending events and putting together uniforms. It is a wonderful occupation - marking historic events and honoring the forefathers.

Lângă cimitir a fost cosit câmpul și au fost amenajate mai multe tranșee, redute din paie și presărate petarde și fumigene. Am identificat, împreună cu mai mulți oameni care filmau sau fotografiau, o structură de beton în capătul câmpului (de fapt o toaletă dezafectată) și am urmărit evenimentele de pe acoperiș.

Next to the cemetery the field was mowed, several trenches were dug, hay redoubts were erected and firecrackers were installed. Several people climbed on a concrete structure that was actually an out-of-use toilet and we followed the events from high ground. 

Reconstituirea a urmărit desfășurarea luptei reale: cucerirea fortificațiilor dimprejurul orașului și la final ocuparea orașului Turtucaia.

Mai departe voi lăsa fotografiile să vorbească; păcat că nu pot reproduce vacarmul foarte realist făcut de pirotehniști, de mitralierele și puștile funcționale de pe câmpul de luptă și de cei câțiva soldați bulgari (precum cei din prim-plan) care suplimentau vacarmul cu rafale de gloanțe oarbe.

The re-enactment followed the unfolding of the real battle: the storming of the fortifications around the town and the occupation of Tutrakan at the end.

I will let the pictures speak for themselves: it is a pity I cannot reproduce the very realistic bang and clatter performed by the pyrotechnics, the machine guns and the working guns. A couple of Bulgarian soldiers (in the foreground) were supplementing with bursts of gunfire using blanks.  

Chiar nu prea am cuvinte pentru a evoca bătălia, nici reconstituirea. Cuvintele sunt sărace. Recomand tuturor să citească "Amintiri din luptele de la Turtucaia" de George Topîrceanu, un text simplu, direct, dar care tocmai prin evocarea simplă și crudă a evenimentelor impresionază.
Găsesc de asemenea foarte potrivite cuvintele unui prieten: "Povestea dramatică şi eroică a făuririi României întregite începe şi cu Turtucaia, iar morţii de la Turtucaia nu sunt cu nimic sub cei de la Mărăşeşti. Nu avem voie, aşadar să-i uităm".

I am really at a loss of words saying more about the battle or the re-enactment. Words are poor. I recommend everyody to read "Memories from the battle of Tutrakan" by soldier and poet George Topîrceanu, a simple, direct but impressive text.
I also find appropriate a friend's words: "The dramatic and heroic story of the building of Great Romania starts at Tutrakan, and those who have fallen here are by no means humbler than the ones fallen at Mărășești. Thus, we have no right to forget them".

Bătălia a durat în jur de 20 de minute cu totul, dar a fost foarte intens. A fost un privilegiu să asist la moment și îmi pare rău că evenimentul a trecut practic neobservat de către români și de către oficialitățile noastre. Au avut de pierdut, în orice caz.

Un oficial ONCE a declarat "Mi-aș dori din suflet ca la anul, la împlinirea a 100 de ani de la Bătălia de la Mărășești, ceremonialul să fie cel puțin ca acesta al bulgarilor, care au depus 120 de coroane la monumentul de aici" (articolul complet).

Un prieten, însă, îmi spunea că "din motive complexe", nu crede că la noi se va face o comemorarea precum cea de la Turtucaia. Sper din inimă să se înșele și să ne ridicăm, în ceasul comemorării celor mai intense ore de sacrificiu ale poporului român, la nivelul așteptărilor demne. Vom vedea toamna aceasta, în 2017 și în 2018.

La final am făcut câteva poze cu o parte din trupele noastre.

The battle lasted for about 20 minutes, but it was intense. It was a privilege, assisting at this moment and I am sorry that the even went practically unnoticed in our country. It was a loss for those who did not attend.

An ONCE official declared: "I would wholeheartedly wish next year, when the centennial from the Battle of Mărășești is celebrated, that the ceremony equal at least the Bulgarians', who laid 120 wreaths here" (full article in Romanian).

A friend told me, however, that "for complex reasons", he doesn't believe that we shall have celebrations like the ones at Tutrakan. I hope he is wrong and that we shall meet the decent expectations for a dignified memorial to those who made the ultimate sacrifice. We shall see this fall, in 2017 and 2018.

At the end, we took a few pictures with our troops.

Inclusiv această șarjă cu baionetele. / A bayonet charge.

Sau aceste salve cu ultimele cartușe netrase. / The last cartridges shot.

Câmpul s-a golit destul de repede de mașini și am mers și noi să vadă colegul meu un pic orașul. Am apucat să vedem parcul de pe faleză și Muzeul Bătăliei de la Turtucaia, care este amenajat lângă Muzeul de Istorie, care însă era închis (în weekend se închide la 15h, în timpul săptămânii la 18h). Muzeul bătăliei prezenta multe planșe cu poze din epocă, dar textele erau exlusiv în bulgară. Dezamăgitor astpect, ca întotdeauna. Prea puțin suntem obișnuiți, noi și vecinii noștri, să afișăm în muzee textele măcar bilingv.

The field emptied pretty fast and we went into town, my colleague had not seen it. We saw the park on the Danube bank and the Museum of the battle of Tutrakan, which is next to the history museum, which was closed (it closes at 15 in the weekend, at 18 during the weekdays). The museum of the battle presented many panels with period pictures, unfortunately the texts were exclusively in Bulgarian. Disappointing. This is why I translate this blog, so that it may be read beyond our borders - there is no point that only Romanians know their country and history. 

vedetă rapidă, monument în parc / old speedboat, erected as monument

Muzeul de istorie / The history museum

Vedere asupra Dunării de la terasa unui restaurant de vizavi de muzeu.

View of the Danube from a restaurant opposite the museum.

Voi mai reveni curând la Turtucaia? Nu știu. Când ocazia se va prezenta, da. Poate în drum spre mare. Poate în drum spre frumosul oraș Silistra, care este o bijuterie necunoscută la mai puțin de trei ore de București. Ce este sigur: nu voi trece niciodată pe acest drum fără a mă opri câteva momente la cimitirul dinspre Șumenți, unde își odihnesc somnul de veci eroii români.

Shall I ever return to Tutrakan? I don't know. When the opportunity shall present itself, yes. Maybe on the road to the seaside. Maybe on the road to beautiful Silistra, a far too unknown jewel three hours drive from Bucharest. What is sure: I shall never go on this road without stopping at least a few moments at the Shumentsi cemetery, where Romanian heroes rest in their eternal sleep.