vineri, 30 decembrie 2016

Salina Slănic (Mina Unirea)

Nu există în România salină mai impresionantă decât Slănic, o adevărată catedrală de sare. Prin dimensiuni colosale, se impune chiar la nivel internațional, fiind cea mai mare salină vizitabilă din Europa.

There is no other salt mine more impressive in Romania than the one in Slănic, a salt cathedral by its size. It ranks even internationally: the biggest in Europe.

Mina "Unirea" a fost în exploatare între 1943 și 1972 (excavările fiind începute înaintea războiului, în 1938), fiind săpate 15 camere cu profil trapezoidal. Piloni uriași susțin întreaga structură, mina fiind la o adâncime de 217 m, înălțimea plafonului fiind de peste 55 m. Suprafața totală a minei este de 18.000 mp iar deasupra ei se află alte două mine: "Mihai" și "Carol".

Salt was mined at "Unirea" between 1943 and 1972, with the initial works in order to open the exploitation started in 1938, so it's a pre-war, not a communist project. 15 rooms were dug with huge pillars between them, supporting the mine. The floor is at - 217 m, while the ceiling is over 55 m above the visitor. The total surface of the mine is 18.000 sq m and there are two other mines on top of it: "Mihai" and "Carol".

Temperatura în salină, constantă la 13°, umiditatea invariabilă de 50%, precum și aerul bogat în ioni de sodiu pretează salina pentru tratarea afecțiunilor respiratorii (astm, bronșită, sinuzită, convalescență ulterior pneumoniei, etc). În salină se pot și practica sporturi precum fotbal, volei, badminton, activitatea fizică în salină fiind cu atât mai benefică.

The temperature in the mine is a constant 13° and the humidity 50%. The air is rich in sodium ions and all these conditions make the mine ideal for treating respiratory illnesses (asthma, bronchitis, sinus infection, pneumonia recuperation, etc). You can practice several sports in the salt mine, like soccer, volleyball, badminton. Physical activity in the salty micro-climate favors recuperation.

Accesul se făcea printr-un lift ce parcurgea distanța de la suprafață la vatra salinei în 90 de secunde. Era supranumit "liftul groazei". Deși funcționarea acestuia nu a dus la accidente grave, un incident recent a dus la discontinuarea utilizării acestuia pentru accesul turiștilor, fiind păstrat doar ca ieșire de urgență. Accesul vizitatorilor se face în prezent cu ajutorul unor microbuze. Mie personal îmi plăcea acel lift muced, ruginit, ce cobora cu viteză lovindu-se de pereții salinei: era o experiență unică.

Access used to be with an elevator which traveled the distance to the mine floor in 90 seconds. It was called the "terror elevator". It never caused any serious injuries, but  recent incident caused the administration to halt its use, the access being now by small buses. I personally liked that humid, rusty elevator, clonking against the salt walls as it descended: it was an unique experience. 

Deosebit de interesante sunt operele de artă din interiorul salinei: sculpturi și basoreliefuri.
Cea mai impresionantă este "Sala Genezei", cu statuile lui Decebal și Traian, înconjurați de lupi dacici, respectivi stindarde romane. Între daci și romani având o preferință netă pentru cei din urmă, am uitat să-l fotografiez și pe Decebal. :)

There are art works inside the mine and they are very interesting: sculptures and bas-reliefs.
The most impressive is the "Genesis Room", with the statues of Decebalus and Trajan, surrounded by Dacian dracos and Roman banners. Since I prefer Romans over Dacians, I forgot to photograph Decebalus. :)
   
 Foarte mult îmi place și statuia lui Mihai Eminescu, mai bine luminată decât precedentele.

I like the statue of national poet Mihai Eminescu very much and it is better lit than the others.

De altfel, lumina, sau mai degrabă absența ei, precum și lipsa de imaginație în folosirea ei într-un spațiu atât de vast ca cel din Mina Unirea, sunt printre principalele defecte ale amenajării interioare. Crucile din neoane nu se pun la socoteală ca amenajare luminoasă și mi se par, peste tot pe unde le întâlnesc, de prost gust (de exemplu în București la Biserica Schitul Maicilor din spatele Ministerului Mediului). Nu se poate compara cu Salina Turda, incredibil luminată, doldora de jocuri și atracții, declarată una dintre cele mai frumoase saline din lume, deși mult mai mică decât cea de la Slănic. Aș sugera aici o investiție în iluminat, continuarea realizării de opere artistice în sare în vederea creării unui muzeu coerent și suplimentarea ofertei de agrement. Atunci ar deveni imbatabilă Salina Slănic: ar fi nu doar cea mai mare din Europa, ci și cea mai frumoasă.

Programul de vizitare al salinei poate fi consultat pe site-ul oficial Salrom.

Speaking of light: its misuse is one of the biggest errors in the mine's interior design. Neon crosses do not count as interior design and I find them of poor taste (there is an ugly one in Bucharest at the Schitul Maicilor Church behind the Ministry of Environment). It cannot be compared to the Turda Salt Mine, which is incredibly decorated, filled with attractions and hence recognized as one of the most beautiful in the world, although much smaller than the one at Slănic. I would suggest an investment in lighting, expanding the salt sculptures to create a coherent museum and adding sports and other physical activities. The the Slănic Salt Mine would become unbeatable: it would not only be the biggest in Europe but also the most beautiful.

Visiting hours can be checked on the Salrom official site.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu