Mânăstirea Cetățuia

Mânăstirea Cetățuia a fost printre principalele obiective pe care voiam să le vizitez la Iași.

Fortificată pe un deal din sudul orașului ca o adevărată cetate, a fost fondată de temutul și vicleanul domnitor Gheorghe Duca, care a domnit de 3 ori în Moldova (1665 - 1666, 1668 - 1672, 1678 - 1683), o dată în Țara Românească și a dobândit și titlul de Hatman al Ucrainei.

Voievodul este un personaj principal, cinic și intrigant, în romanul lui Mihail Sadoveanu "Zodia cancerului sau vremea Ducăi - Vodă", un domnitor suficient de bogat să înalțe o falnică mânăstire, pe deasupra și bine întărită.

De altfel, când sultanul Mehmed al IV-lea s-a interesat de cheltuielile pentru mânăstire, domnitorul l-a amăgit că doar 30 de pungi de aur, probabil pentru a nu dezvălui adevărata avere cheltuită și să provoace invidia padișahului. 

De altfel acesta din urmă a fost oaspetele mânăstirii în anul 1672 când turcii au cucerit Podolia, cu Cetatea Camenița.

Întâmplarea face că am reușit să vizitez mânăstirea doar după lăsatul nopții; era cu atât mai impresionantă, austeră, marțială. 

Am avut norocul de a o găsi deschisă. Fresca e ștearsă, dar e veche, originală.

detaliile fațadei 

De mai multe ori mânăstirea a servit ca refugiu domnitorilor Moldovei și a fost de mai multe ori asediată.

Mânăsitrea a intrat în ruină, mai ales după secularizarea averilor mânăstirești și a fost salvată prin restuararea din 1911, la inițiativa Casei Regale și cu ocazia jubileului de 50 de ani a Universității Iași.

Cu acea ocazie au fost reclădite egumenia sau casa domnească (în imagine), ceea ce conferă ansambului un grad ridicat de autenticitate.

Prin poziția pe care o ocupă, istoria și înfățișarea sa de autentică mânăstire fortificată medievală, Cetățuia rămâne pentru mine unul dintre locurile preferate din Iași, pe care mi-l doresc să-l revăd cât mai curând și vara, pe lumină.