Baraolt

Baraolt este oraşul principal al zonei cu acelaşi nume (depresiunea Baraolt), situată în nord-vestul judeţului Covasna.
Este doar un orăşel, dar nu se află nimic mai măricel în jur şi are un centru cochet. În anii 80 a fost amplasat aici monumentul minerului, oraşul fiind, surprinzător, unul minier. Nu s-ar zice, după cum arată oraşul, adică îngrijit, fără blocuri mari. Epitaful care se păstrează este unul ultracomunist, a rămas parcă îngheţat în timp: "Monumentul 'Eroismul minerilor în opera de industrializare a ţării' a fost inaugurat în ziua de 12 august 1984, cu prilejul sărbătoririi Zilei minerului în anul celei de-a 40-a aniversări a revoluţiei de eliberare socială şi naţională antifascistă şi antiimperialistă de la 23 august 1944".
În centru se remarcă biserica catolică, fortificată, precum şi liceul de lângă, situat într-o veche şi impunătoare clădire cu o frumoasă troiţă în faţă, sub nişte copaci bătrâni şi umbroşi.
La baza turnului bisericii sunt multe plăci comemorative pentru cei căzuţi nu doar în Primul şi al Doilea Război Mondial, dar şi în Revoluţia de la 1848.
Am intrat în biserica foarte frumoasă şi liniştită. Găsesc regretabil că, la fel ca în alte locuri turistice cum e această biserică, nu am găsit materiale în limba română. Plăci, inscripţii şi chiar şi materiale turistice, totul în maghiară. Este păcat, pentru că suntem mulţi nevorbitori de limba maghiară care am fi curioşi să aflăm informaţii despre locurile pe care le vizităm. Cum putem cunoaşte o cultură sau o istorie locală dacă materialele nu sunt disponibile în engleză şi mai ales în limba de stat, limba română? Autorităţile, sau cine e responsabil cu chestiunile astea la obiectivele vizitate, nu procedează bine, că în rest, oamenii sunt de treabă şi răspund la întrebări, dau indicaţii sau informaţii.
Pe zidul bisericii am găsit şi o plăcuţă "de epocă" ce vorbeşte singură, în sensul că este şi ea îngheţată în timp şi nu e nevoie să ştii vreo limbă pentru a înţelege mesajul. O aveţi în imagine mai jos. Un soldat dă mâna cu un tânăr îmbrăcat în costum tradiţional unguresc. Pe fundal cătuşe rupte şi crucea apostolică maghiară (prezentă din evul mediu în heraldica Ungariei dar şi a Slovaciei). Data, 12 septembrie 1940, nu lasă loc interpretărilor: plăcuţa glorifică "eliberarea" Transilvaniei după Dictatul de la Viena din 30 august 1940, de către Ungaria horthystă. Potrivit prevederilor Dictatului, administraţia şi armata română trebuiau să părăsească teritoriile pierdute până la 15 septembrie 1940. Probabil că trupele horthyste au intrat în Baraolt pe 12 septembrie.
Plăcuţa încă se află pe zidul bisericii în anul de graţie 2011, unde nu-şi mai prea are locul, pentru că din fericire Dictatul de la Viena a fost anulat. Locul ei ar fi mai degrabă la muzeu, ca artefact al unei perioade istorice trecute. Aflarea ei pe zid în prezent nu se justifică nicidecum. Ca fapt divers, Muzeul Naţional de Istorie de la Budapesta are o secţiune întreagă consacrată "recuperării" Transilvaniei, cu postere propagandistice cu imagini idilice cu biserici fortificate... săseşti. Astfel de obiecte sunt arhivă istorică, valoroasă, dar aparţinând unei anumite epoci din trecut.
În mod similar, dar invers, s-a creat o polemică privind plăcuţa cu citatul lui Nicolae Iorga din faţa Statuii lui Matei Corvin de la Cluj, care după restaurarea statuii a fost reamplasată. Plăcuţa cu respectivul citat nu este un element original al monumentului ci a fost montată într-un anumit context în perioada interbelică, iar astăzi nu-şi are nicio justificare. Ea este totuşi acolo şi acum, ca şi plăcuţa iredentistă din Baraolt. Se mai află prin ţară multe inscripţii anacronice, horthyste sau comuniste, care ar trebui relocate în muzee, pentru ca monumentele să fie în acord cu timpurile pe care le trăim şi să promoveze valori culturale şi sociale pozitive.

Baraolt

Baraolt is the main town of the area with the same name (the Baraolt valley), in northwestern Covasna county.
Is is just a little town but there is nothing bigger in the area so it is a point of attraction and has a neat center. There is a monument in the main intersection dedicated to miners, because, although one would not suspect, mining was a thriving industry here. There are no marks like big buildings or stuff like that to indicate it. The dedication on the monument was written before 1989 and it stayed: "The monument 'Miner's heroism in the noble work of modernising the country' was inaugurated on August 12th 1984, Miner's Day, celebrating 40 years since the social, national anti-fascist and anti-imperialist liberation revolution of August 23rd 1944". Vilifying fascism is frequent in communist propaganda, only to better cammouflage one totalitarian regime with another. August 23rd was the day Romania switched sides in World War II, to avoid occupation from the Soviet Union. The Romanian army fought the rest of the war against Germany and Hungary, liberating Transylvania and advancing till Prague. The date was national day during the communist regime until the 1989 Revolution.  
In the center there is the historic catholic church. It is still fortified and surrounded by beautiful old trees. There is a beautiful highschool institution right next to it and a stone cross.
At the base of the church tower there are plaques honoring the fallen in World War I, World War II and also the 1848 Revolution.
I went inside the church. It was all very quiet. Unfortunately the information leaflets were only in Hungarian, spoken by the majority of the inhabitants in Covasna and Harghita counties. Well, it's a pity there is nothing in Romanian or English because all details about the history of the place will remain unknown to the general public. I hope this will change all over this region to better know its history, culture and local customs. Otherwise, the people are very obliging, always helping or giving directions when aked.
On the church wall I found a plaque from another time, more exactly the time of the Second Vienna Award and the Hungarian fascist regime in partitioned Transylvania (1940-1944). I was very much surprized and intrigued by my find, but what I could see was clear, no translation needed. The image shows a soldier shaking hands with a young man dressed in a traditional Hungarian costume. In the background are broken shackles and a patriarchal cross. It is a symbol found since the middle ages in the Hungarian and Slovakian heraldry - it is also well known as the "cross of Lorraine", made famous in World War II as the symbol of the French Resistance. There is a date marked: September 12th 1940, probably the date the Hungarian troops marched into Baraolt, part of occupied Transylvania from September 1940 to October 1944.  
I felt like an archeologist, however, I was also disturbed that the plaque is still in the initial place in 2011! The Vienna Awards were fortunately reversed, Nazism and Fascism defeated, so the plaque is now an artifact belonging to the museum. For example the National History Museum in Budapest has a whole section on World War II and the occupation of the northern part of Transylvania. I watched with mixed feelings those pictures and posters of celebration... Well, historic artifacts are valuable, but belonging to the past, they should be in museums, not still showcased in public places. 
There was at the time of my visit in Baraolt a polemic regarding the most famous monument in Cluj, the King Matthias Corvinus statue. The statue was restored and after the works were completed, a plaque with a controversial citation of historian Nicolae Iorga was placed in front of it. Well, that plaque was put there originally in the 1930's, in a particular historical context which no longer exists today - it is not an original element of the monument and once removed should not have been replaced.
There are still many inscriptions forgotten throughout the country, mostly communist, some fascist, which should be removed and placed in museums. Monuments must be in accordance with the present times and convey positive social and cultural values.



Comentarii

  1. Dar tu ce treaba ai cu statuia sau cu placuta respectiva? E o parte din istorie, in nici un caz nu e ceva ce "poate crea tensiuni între comunitățile maghiară și română și "agită spiritele" " Tu esti cel care "agita spiritele".
    Esti binevenit oricand aici, dar te rog sa rescrii aceasta postare.

    RăspundețiȘtergere
  2. Mulţumesc pentru comentariu şi pentru primire.
    Nu pot să şterg ceea ce am scris pentru că reprezintă opinia mea, dar am să dau mai multe argumente.
    Cum spuneam mai sus, plăcuţa aceasta a fost amplasată pentru a sărbători luarea unei părţi din Transilvania ca urmare a Dictatului de la Viena, eveniment tragic pentru România şi pentru majoritatea populaţiei din acea zonă pierdută la momentul respectiv. Cum să rămână pe locul ei o astfel de plăcuţă, glorificând acel act nefast care din fericire a produs efecte doar 4 ani? Este un nonsens. A, ea nu a supărat pe nimeni şi nu a "agitat spiritele" pentru că probabil a trecut neobservată. Dacă, să zicem, ar apărea ştirea la televizor la jurnal, cred că ar cam agita spiritele. Poate unii sunt de acord cu evenimentul pe care ea îl celebrează, eu însă nu. Mie mi-a stârnit enorm curiozitatea acest obiect, fiind practic o bucăţică de istorie rătăcit în zilele noastre, ca o capsulă a timpului, de aceea am şi consacrat o parte din postare acestui detaliu. Parcă şi vedeam ceremonia oficială când s-a montat plăcuţa, mi-a făcut o impresie puternică vederea ei... În acelaşi timp m-a şocat, mi-a adus aminte de răpirea Basarabiei, a Bucovinei, a Transilvaniei, de deportări, masacre... Hai să vorbim despre lucrurile astea, că despre asta este vorba până la urmă: despre război şi ororile lui. Aşadar părerea mea e că locul acelei plăcuţe e într-un muzeu, este o relicvă a trecutului, din fericire.
    Am făcut o paralelă cu plăcuţa de la statuia Regelui Matei Corvin de la Cluj, subiectul era în actualitate chiar când scriam postarea. E vorba de citatul lui Iorga "Biruitor în războaie, învins numai la Baia de propriul său neam când încerca să învingă Moldova nebiruită". Părerea mea este că acest citat, care reflectă perfect starea de spirit din perioada interbelică, (un patriotism mai agresiv şi mai intolerant cu alte neamuri, culturi) este o mică înţepătură ironică la adresa lui Matei Corvin, făcută de Iorga, şi nu-şi mai are rostul astăzi, mai ales citatul fiind amplasat ulterior, după 1918, chiar lângă statuie. Ar fi ca şi cum sub o statuie a lui Ştefan cel Mare ar scrie "Da, dar ai fost învins la Războieni". Este un comentariu nebinevenit, răutăcios şi poate fi resimţit chiar ca o provocare, în funcţie de sensibilităţile fiecăruia. Nu avem nevoie de provocări şi de neînţelegere între noi, asta este ceea ce încercam eu să spun, ci de o mai bună comunicare, de unde şi dorinţa mea de a vedea materiale şi explicaţii bilingve peste tot.

    RăspundețiȘtergere
  3. Hai să clarificăm un pic lucrurile. Blogul tău, "Turist în ţara mea", din numele blogului aş zice că scrii despre posibile obiective turistice din România. De fapt am citit articolul, pentru că eram curios ce scrii despre turismul din oraşul meu natal. Dar ce am primit în schimb? O doză de naţionalism nesănătos atât în articolul cât şi în comentariul tău. Şi nu m-ai convins în legătură cu plăcuţa... te deranjează o relicvă locală (aşa cum ai zis tu), o amintire din trecut... Dar oare de ce nu te deranjează toate construcţiile făcute de unguri, folosite şi astăzi sau de ce nu... toate mormintele de unguri pe care sunt trecute citate revoluţionare de la Petöfi de exemplu?
    Nu găseşti plăcuţe bilingve? Dar ce plăcuţă bilingvă vrei să găseşti într-o biserică romano-catolică sau pe zidul bisericii? De când e o biserică oarecare obiectiv turistic? Nici plăcuţa şi nici inscripţiile nu se referă la obiective turistice ci sunt făcute în memoria celor care au murit în războaie. Tu vorbeşti de ororile de război, dar a trecut mai mult de jumătate de secol de atunci... de ce nu vorbeşti de ororile din zilele noastre; vorbeşti de Kelemen Hunor şi de plăcuţe... dacă vrei să faci politică naţionalistă fă-ţi un alt blog şi vorbeşte acolo de Kelemen Hunor şi de acordul lui în ceea ce priveşte Roşia Montană de exemplu nu de plăcuţe... sau de Funeriu şi examenul de bacalaureat, sau de oamenii care trăiesc în condiţii inimaginabile din cauza politicienilor din ultimii 20 de ani etc. etc. Sau dacă tot am intrat în politică... de ce nu menţionezi în postare starea drumurilor din regiune sau construcţia şcolii, construcţie începută în 1990, nefinisată în 2011 şi declarată instabilă şi periculoasă?
    Deci te rog, din nou, să rescrii articolul dar fără naţionalism şi cu veritabile obiective turistice. Dacă vrei îţi trimit eu o listă cu obiective turistice pentru că nici biserica, nici statuia nici plăcuţa nu sunt obiective turistice. De fapt marea parte a postării nici nu are legătură cu oraşul sau cu tursimul dar în fine... Te rog şi nu îti dau un ordin (cum ai interpretat tu), dacă vrei rescrii dacă nu nu, treaba ta. Ar trebui să lăsăm la o parte naţionalismul şi să facem cea trebuie făcut, pentru că sunt multe de făcut, şi nu le face plăcuţa în locul nostru, nu le fac nici saracii mineri.

    RăspundețiȘtergere
  4. Nu am interpretat mesajul tău ca pe un ordin, ți-am spus doar că nu am să rescriu postarea și că niște precizări mi se par suficiente.
    Pe blog nu fac politică. Aici este una din rarele situații în care am dorit să fac referire la evenimente de actualitate, sociale sau politice, însă nu o voi face des.
    Nu pot intra în considerațiuni detaliate despre viețile oamenilor în zonele pe care le vizitez: nu am cum să le cunosc în detaliu, cum să vorbesc despre ele? Pot spune ce impresii generale am avut, de la o anumită distanță, distanța celui care trece vremelnic printr-un loc.
    Despre Roșia Montană ar fi nevoie să scriu mai mult, mult mai mult, dar nu m-am mai întors acolo deocamdată ca să am și imagini suport. Nu sunt de acord cu Gold, dacă asta mă întrebi, și cred că lupta pro și contra este una uriașă. Sper până la urmă să învingă tabăra dezvoltării durabile.
    La fel despre unele zone va trebui să revin și scriu mai mult, pentru că nu am acoperit tot la prima vizită. Sugestiile sunt binevenite, am înțeles de la început că este orașul tău natal. Când voi mai trece pe acolo voi căuta și locurile pe care le-am ratat, am mai găsit pe internet că există Muzeul Depresiunii Baraolt pe care nu l-am văzut... Nu am fost la furnalul Bodvaj... Oricum, vor fi situații când, revenind într-un loc, voi adăuga articole sau extinde articole scrise anterior. La Baraolt mi-au plăcut centrul, biserica și m-au marcat cele două plăcuțe, și iată că despre asta am scris. Asta este impresia mea, este una subiectivă așa cum blogul, ca orice blog, este subiectiv. Până la urmă nu pot mulțumi pe toată lumea și eram destul de sigur că legat de postările din Covasna vor apărea comentarii dezaprobatoare. Am intuit bine.
    Nu văd însă unde este naționalismul nesănătos în tot ce am scris eu. Dacă nu este o obligație legală să fie text și în română la un obiectiv ne-turistic, ar fi totuși util, repet, pentru a nu mă uita ca mâța în calendar. Nu mă refer la plăcile comemorative istorice, de pe monumente, ci la istoricul bisericii disponibil doar în maghiară, la ghiduri. Granița între turistic și neturistic e la aprecierea fiecăruia, eu consider biserica principală a orașului obiectiv turistic și la fel apare pe Wikipedia. Eu doresc să știu istoria bisericii, vreau să înțeleg ce comemorează cutare monument. Hai să pun altfel problema: de ce la bisericile săsești toate informațiile sunt disponibile și în română, nu doar în germană?

    RăspundețiȘtergere
  5. Nu mă deranjează Petofi, dar nu cred că îi poți compara pe Petöfi și Horthy sau epocile îm care au trăit ei. Citatele lui Petofi sunt în altă categorie decât plăcuța aceea. Așa unii îl consideră și pe Eminescu xenofob. Erau alte vremuri, între timp istoria ne-a învățat câteva lecții. Însă tocmai pentru că nu mă încadrez în naționalismul nesănătos de care vorbești, eu nu sunt împotriva altor culturi, a moștenirii lor în România: sași, maghiari, turci, ruși lipoveni... Monumentele lor, cimitirele lor, arhitectura lor sunt un element de bogăție culturală. România nu este o țară în care se vorbește o singură limbă, în care există o singură religie (contrar a ceea ce consideră unii), dar aceste elemente nu trebuie să ducă la dezbinare, trebuie să existe comunicare și înțelegere între comunități iar între cea română și cea maghiară trebuie să se caute mai degrabă punțile decât prăpăstiile. Plăcuța aia nu e o punte.
    La Slimnic în schimb am văzut o plăcuță care menționează că în casa parohială au înnoptat Petöfi și Generalul Bem. Am și menționat pe blog. Nu m-a deranjat existența ei și nici ghirlandele în culorile Ungariei, până la urmă trebuie să acceptăm că istoria României și a vecinilor se întrepătrund și și Bulgarii pot atârna o ghirlandă, dacă vor, în locurile unde au locuit și planificat lupta de eliberare de sub Otomani Hristo Botev sau Vasil Levski. Ghirlande similare am văzut și prin Slovacia, de exemplu la Kosice, la o plăcuță pentru Francisc Rákóczi al II-lea. Chiar dacă Petöfi și Bem luptau de partea adeversă față de românii lui Avram Iancu, nu sunt evenimente atât de recente și nu au aceași încărcătură groaznică precum Al Doilea Război Mondial, eveniment până la urmă suficient de recent pentru ca efectele sale să se resimtă și atăzi. 1848 pur și simplu nu este 1940 iar plăcuța aceea depășește limita a ceea ce poate fi comemorat sau sărbătorit.
    În concluzie, vreau să știi că abordarea blogului chiar este una naționalistă, sau patriotică dacă preferi. Unii consideră că naționalism este rău, sau nesănătos. Acela ar fi mai corect numit ultranaționalism, un naționalism care exclude. Vezi definiția din wikipedia, mi se pare că trece bine în revistă toate nuanțele de naționalism. Termenul “patriotism” este mai bine primit, mai puțin interpretabil. Eu tocmai pentru că îmi iubesc țara și din dorința de a prezenta locurile vizitate, am pornit blogul. Dar da, abordarea este naționalistă, cum spun și în titlul din engleză, pentru că eu sunt la rândul meu naționalist.
    Mai profit de întorsătura discuției care cred eu că a depășit subiectul plăcuței pentru a spune că la un moment dat voi scrie și despre locuri din România Mare, când le voi vizita. Îmi voi prezenta punctul de vedere mai pe larg la momentul respectiv despre România Mare, despre provinciile istorice, despre Cadrilater și ce s-a întâmplat cu ele. Poate că atunci va sări pe mine mai multă lume dar îmi asum acest lucru.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ok Romulus. Ti-am zis, e treaba ta ce faci. Am observat că în postare ai vorbit în proporţie de 20% despre Baraolt şi restul politică, naţionalism/patriotism cum vrei tu... plăcuţe... asta era problema mea. Dar nu mai are importanţă. Ai nişte idei bune, îţi doresc succes în continuare.

    RăspundețiȘtergere
  7. Mulțumesc și mulțumesc pentru încredere.

    RăspundețiȘtergere
  8. am locuit in acest frumos oras Baraolt,nu prea mult doar vreo 6 ani,dar am vazut cat de minunati sant acesti oameni!am muncit alaturi de ei am plans ,si dece sa nu recuoastem m-am si distrat alaturi de ei.orasul e frumos,mic dar cochet! acel monument ridicat in centrul orasului la intersectia drumului Odorheiul Secuiesc-la stinga-Sf.Gheorge-la dreapta-Brasov a fost construit de T.C.M.M.(trustul constructii montaj minirer Brasov lot Capeni sef de lot a fost ing Cojocaru D-tru.

    RăspundețiȘtergere

Trimiteți un comentariu