miercuri, 17 august 2011

Oraviţa

Oraviţa este oraşul premierelor: cea mai veche farmacie montană, cel mai vechi teatru şi cea mai veche linie ferată încă în funcţiune din România.
Prima, Farmacia Knoblauch, din 1763. Astăzi este muzeu al farmaciei montane, cu multe obiecte vechi în inventar. Din păcate nu era deschisă, fiind în renovare sau reorganizare.
Al doilea, Teatrul "Mihai Eminescu", construit în 1817. Poartă numele marelui poet român şi chiar există o legătură directă: acesta a jucat în 1868.
A treia, Calea ferată Oraviţa-Anina despre care vom spune mai multe, fiind o nestemată a patrimoniului industrial românesc.
Orăşelul este pitoresc, într-o vale împădurită. Nu e mare dar e lung şi se circulă pe sens unic alternativ, străzile fiind înguste. Primăria se remarcă printr-o arhitectură în stil neoromânesc cu influenţe italiene, deci făcut după Primul Război Mondial. Casele sunt în stil ardelenesc, mari, în front continuu, mai rurale la margini iar în centru cu un aspect marcant de oraş prosper. Din nou, în oraş nu sunt multe lucruri de făcut, ca la Anina, dar este o foarte bună bază de plecare pentru turism în împrejurimi.

Oraviţa

Oraviţa is the town of firsts: first mountain pharmacy, first theater and oldest railway still in operation in Romania.
Knoblauch Pharmacy dates back to 1763. Today it is a museum. Unfortunately it was closed for works so I could not see the antique objects it hosts.
"Mihai Eminescu" theater was built in 1817. The great Romanian poet played here in 1868.
Oraviţa-Anina mountain railway is something we are going to talk about in more detail, it is one of the gems of industrial heritage in Romania.
The small town is situated in a forrested valley. The city hall is impressive, it has Neoromanian and Italian architecture so it must be built after World War I. The rest of the town is built in Transylvanian style with large houses, their fronts to the street and it has a definite urban feeling in its center.
Like Anina, it is an excellent starting base for tourism in the area.



7 comentarii:

  1. Trantisem si eu un comentariu dar s-a pierdut pe undeva pe traseu :)
    Ziceam ca atentie la nuante caci Eminescu n-a jucat, el era sufleurul trupei care a jucat aici! Teatru restaurat in ministeriatul lui Caramitru de o firma din Timisoara - Castrum Tim. Si ma intrebam daca farmacia de aici e mai veche decat cea din Sibiu din Piata Mica?
    O sa se bucure Irina Iamandescu de articolele astea despre Anina si Oravita :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Corect spus: Eminescu era sufleur si secretar II al lui Mihail Pascaly, directorul trupei de teatru. Reproduc exact momentul respectiv din prisma istoricului Ionel Bota si a publicatiilor vremii respective: - Spectacolele din cadrul turneelor organizate în Banatul cărăşan şi în Oraviţa de către ansamblurile teatrale din România Vechiul Regat sunt importante pentru consolidarea mentalului autohton, pentru alimentarea spiritului şi conştiinţei etnice româneşti, mereu în competiţie cu etnicitatea alogenă alimentată şi sprijinită pe canalele politicii oficiale. Pe linia acestor deziderate cultural-naţionale se înscrie turneul organizat pe itinerarul ardeleano-bănăţean, început la Braşov şi încheiat la Oraviţa, de Societatea Dramatică a Artiştilor Superiori din Bucureşti, condusă de Mihail Pascaly la finele lui august 1868. Sosirea lui Pascaly în Transilvania e anunţată ca un mare eveniment românesc în presa ardeleană, cu multe luni înainte.

      Ștergere
    2. Continuare: La Oraviţa trupa a venit după spectacolele de la Arad, cu trenul, într-o zi de duminică, 30 august 1868. „Albina” consemna: „(…) ferestrele străzilor erau îndesate de curioşi. Sosind d. artişti, fură salutaţi cu multă cordialitate.(…)”. Din gară, actorii au fost preluaţi de 12 trăsuri, găzduiţi la Hotelul „Coroana”, proprietatea familiilor lui Gabriel (Buţi) Miletici, prieten cu Iosif Vulcan şi Pascaly şi Alexa Munteanu şi fiul său Balthasar (Bodi), om cultivat, cu studii la Budapesta iar unii membri ai trupei au fost primiţi şi în casele unor localnici români. Poetul Mihai Eminescu era membru în această trupă cu două calităţi: sufleor şi secretar II al directorului.
      Una din trăsuri e condusă de Sallassowitz, al cărui nepot, în perioada interbelică, se mândrea cu asta, el relatând că în trăsura bunicului său s-au aflat însuşi directorul Mihail Pascaly, soţia sa actriţa Matilda Maior-Pascaly şi tânărul Eminescu. Desigur, la vremea aceea, poetul era un june în afirmare, puţin cunoscut în mediile culturale locale. În repertoriul trupei se află „Mihai Vodă după bătălia de la Călugăreni”, de Bolintineanu, „Sterian Păţitul”, de P. Ghica, „Un poet romantic” de M. Millo iar la Arad în intenţiile montării se aflau „O glumă”, de Athanasie Marian Marienescu şi „Nu vătămaţi fetele bătrâne!”, de I. Vulcan.

      Ștergere
    3. Dar luni, 31 august, la Oraviţa e jucată comedia Ştrengariul de Paris, de Bayard şi Vanderbourg iar marţi 1 septembrie, “Mihai Eroul după bătălia de la Călugăreni”, episod dramatic în două acte, inspirat de Dimitrie Bolintineau şi “Doi profesori procopsiţi şi neprocopsiţi”, de E. Scribe. Matilda Pascaly (Matilda Maior) declamă “Copila română”, de Iosif Vulcan, prilej pentru minunate metafore în condeiul unor corespondenţi locali ai revistelor de cultură din această parte a fostului imperiu, între care profesorul Sofronie Pascu ori scriitorul Ilie Trăilă: „O ploaie de flori şi ghirlande căzu pe scenă îndată ce cortina se ridică. Ivindu-se în port naţional…Doamna Pascaly a fost acoperită de flori. Şi aici un număr frumos de plugari se iviră în sală. Şi aici se dete un banchet, la „Coroană”, în 1 septembrie. În 2 septembrie trupa plecă spre Baziaş şi de aici spre Ţară.”; „O ploaie de flori căzu peste actori când a doua zi, luni 19/31 august se ridică cortina spre a se reprezenta „Ştrengariul din Paris”. De pe bină răsuna o limbă dulce ca farmecul încântătoară, ca cântul de sirenă. Am auzit adese că limba noastră e sonoră, suavă şi armonioasă, am crezut…credeam însă cu modestie; acum, însă, mi-a trecut toată dubietatea, căci am simţit puterea magică, am auzit şi văzut ceea ce până acum numai cugeta şi ofta am putut, am cunoscut sublimitatea limbei noastre.”; „Când se ivi Mihai pe scenă, multe suveniri şi cugete ne dominau, feţele tuturor spuneau aceasta.” Dar şi ecourile sunt multe: „Naţionalismul românesc – citim într-un manuscris orăviţean – a reînviat în Oraviţa, la 1868, prin turneul trupei lui Pascaly şi poezia lui Eminescu.” Mai târziu, George Călinescu relata şi el, după ziarele vremii, în legătură cu a doua reprezentaţie, marţi, 29 august/1 septembrie 1868: „Sala era atât de înghesuită cât era mai imposibil a face o mişcare. Veniseră ca şi la Arad, ţărani. Matilda Pascaly a recoltat şi aici numeroase aplauze şi ghirlande cu declamaţia versurilor lui Vulcan, „Copila română”,

      Ștergere
    4. Peste ani, la dezvelirea bustului poetului Eminescu, alături de al Regelui Ferdinand I şi istoricului cărăşan Damaschin Bojincă, tripticul statuar semnat de Ladea care a prilejuit vizita regelui Carol II şi voievodului Mihai în oraş, protopopul Virgil Musta sublinia în cuvăntul său : „La 18/30 august 1868, Oraviţa bufenilor a primit cu cinste şi bucurie mare trupa binevestitoare a fericitelor noastre zile, călăuzită de artistul Mihail Pascaly şi însoţită de elevul lui Aron Pumnul, zburdalnicul în fire, Mihail Eminescu.” -

      Ștergere
    5. Referitor la intrebarea ta, Adrian, despre dilema privind farmaciile: ai drepate, cea de la Sibiu e prima farmacie atestata documentar pe teritoriul Romaniei la 1494, ulterior mutata in cladirea care astazi gazduieste Muzeul Farmaciilor din Romania, construita la 1568 in stil gotic, "La Ursul Negru" din 1760. La Oravita insa a functionat prima farmacie montanistica (!) din spatiul actual al Romaniei, atestata documentar la 1763. Aici functiona farmacia de mana a spiterului Winter aceasta farmacie servind "Bruderlade", o asociatie minereasca de intr-ajutorare. Farmacia, probabil, are data infiintari imediat dupa colonizarea Banatului de catre austrieci (1718, pacea de la Passarowitz - Pojarevac actual, pe teritoriul Serbiei, semnata de ducele de Savoia care preia Banatul de la turci si-l trece in administrare austriaca) si inceperea investitiilor in minerit si siderurgie, Oravita devenind unul dintre cele mai importante centre industriale ale imperiului, Viena contribuind foarte mult la dezvoltarea orasului. Deci, vorbim de notiuni distincte: prima farmacie din tara si prima farmacie montanistica din tara, aceasta din urma avand profilul axat pe tratarea bolilor specifice mineritului sau siderurgiei. Informatii complete, sau daca doriti sa ajungeti pe aceste meleaguri care candva au fost o margine de imperiu si aveti nevoie de informatii suplimentare sau un indrumator, contactati master_k23@yahoo.com, http://www.primariaoravita.ro/prezentare/, https://www.facebook.com/pages/Primaria-Oravita/263025920505818?ref=hl

      Ștergere
  2. Am aflat de linia Oraviţa-Anina de la "Restaurare" pe TVR 1 cu Cătălin Sava. Câteva luni mai târziu era vorba că se închide. Nu s-a închis şi nu se va închide probabil niciodată, la cât este de importantă. Zidurile celor două gări stau să cadă de plăci comemorative puse din 10 în 10 ani. La Teatrul din Oraviţa la fel, inclusiv informaţiile despre restaurare. Dar zona e o comoară nedescoperită. Şi eu am avut la dispoziţie doar o zi, cine ştie cât patrimoniu industrial şi natural am ratat. Cât despre Eminescu, măcar picioarele lui au călcat scena teatrului, pe când Vlad Ţepeş posibil să nu fi intrat niciodată în Bran. :)

    RăspundețiȘtergere