Cetatea şi Capul Caliacra

Este un loc unde uscatul se contopeşte cu apa, o suliţă înfiptă în coasta mării: Capul Caliacra.

Poziţia strategică a promotoriului înalt, străjuit de faleze verticale, l-a făcut ideal pentru construcţia unei fortificaţii, astfel o cetate a existat în acest punct încă din antichitate. Şi astăzi există un mic post militar de observaţie, închis turiştilor.

Perioada sa de apogeu a fost a doua jumătate a secolului 14 când devine capitala Ţării Cărvunei a depotului Dobrotici. Cetatea se extinde în acea perioadă, având 3 rânduri de ziduri care îl înconjurau în totalitate şi chiar o flotă. În timpul succesorului acestuia, Ivanko, micul principat este cucerit de turci, inclusiv Cetatea Caliacra. Din acel timp datează legenda celor 40 de fecioare: în momentul în care turcii pătrundeau în cetate, fetele care se ascundeau în ea au hotărât, decât să cadă prizoniere turcilor, să se arunce din vârful falezei. Pentru a nu ezita în ultimul moment, şi-au legat părul între ele şi au sărit împreună. Astăzi un monument reaminteşte legenda celor 40 de fecioare. O altă statuie, a unui arcaş, este dedicată ultimului apărător al cetăţii. Despotatul lui Dobrotici este considerat un al treilea ţarat bulgar, alături de Ţaratul lui Ivan Şişman de la Târnovo şi Ţaratul lui Ivan Straţimir de la Vidin; ele cad aproape în acelaşi timp sub loviturile otomanilor la sfârşitul secolului 14.

După 1402 şi înfrângerea de la Ankara ca urmare a căreia Sultanul Baiazid a fost luat prizonier, a urmat o perioadă de luptă dinastică în Impreiul Otoman. Mircea cel Bătrând al Ţării Româneşti recucereşte în acel moment întreaga Dobrogea, inclusiv Caliacra, dar după moartea voievodului în 1418 turcii recuceresc întreaga regiune pentru mai multe secole. În 1791 în largul Capului Caliacra s-a desfăşurat o bătălie navală între Imperiul Ţarist şi Imperiul Otoman, flota rusă fiind condusă de amiralul Ushakov, căruia îi este dedicată o placă comemorativă pe o stâncă din cetate. În acea luptă nu a fost scufundat niciun vas dar turcii au pierdut războiul iar prin Pacea de la Iaşi au ajuns cu graniţa pe Nistru, eveniment ce nu prevestea lucruri bune pentru pământurile româneşti de pe dreapta fluviului.

După Războiul Ruso-Turc din 1877-1878 (Războiul de Independenţă al României), Caliacra revine Bulgariei: un monument la intrarea oraşului Cavarna arată o fecioară înarmată, poate o paralelă cu legenda tragică medievală.

Între 1913 şi 1940 Caliacra face parte, împreună cu întreg Cadrilaterul (Dobrogea de Sud) din România şi era o destinaţie turistică populară pentru români, aşa cum a redevenit şi astăzi, după căderea cortinei de fier.

Vizita costă câţiva leva dar se acceptă şi lei. Parcarea este inclusă. Pe promontoriu se află şi un mic restaurant bun.

Locul este cunoscut pentru diversitatea speciilor marine şi terestre, păsările îşi fac cuib în crăpăturile falezei, situl fiind protejat ca parc natural. În depărtare se vede un impresionant parc eolian.

Vă recomand să vizitaţi cetatea la apusul soarelui, eventual la întoarcerea de la Balcic, aşa cum am făcut eu. Este o experienţă deosebită. Dacă aveţi noroc şi e lună plină, răsăritul aceasteia rivalizează cu apusul astrului zilei.

Kaliakra Cape and Fortress

Cape Kaliakra is a place where land meets water, like a spear hurled in the sea.

Its strategic position, surrounded by steep vertical cliffs, made it ideal for fortifications. Thus, a fortress existed here in Antiquity. Today there is still a small military observation post that is obviously closed to the tourists.

Kaliakra's heyday was the second half of the 14th century when it was the capital of the Principality of Kavarna in the times of Dobrotici. The city had three rows of fortifications and a small fleet. During the reign of Dobrotici's successor, Ivanko, the principality is conquered by the Ottomans. A legend says that at that moment 40 maidens from the city threw themselves from the cliffs in order to escape capture. So that none would hesitate when taking the final step, they tied their hair together. A monument celebrates this legend as well as the last stand of the solidiers in Kaliakra (the statue of an archer). The three Bulgarian Tsardoms: Tarnovo, Vidin and Kavarna fell almost at the same time at the end of the 14th century.

In 1402 the lost Battle of Ankara brought a decade of troubles for the Ottoman Empire. During this time, Mircea the Old of Wallachia conquered the whole Dobruja and held it until the end of his reign in 1418. The Ottomans reconquered the region and held it until 1877.

In 1791 a great naval battle was fought in the area, the Battle of Cape Kaliakra. The Russian fleet, commanded by admiral Ushakov, forced the Ottoman fleet to retreat. No ships were sunk but the Ottomans lost the war. A plaque mounted on the rocks of Kaliakra celebrates the event. The Russians, by the Peace of Jassy, reached the Dniestr river, boding nothing good for the Romanian lands beyond it.

After the Russo-Turkish War of 1877-1878 (The Romanian War of Independance) the area was part of the reborn Bulgaria. A monument at the entrance of the city of Kavarna shows an armed maiden brandishing a sword, maybe a paralel with the medieval legend.

Between 1913 and 1940 Kaliakra, like all Southern Dobruja was part of Greater Romania and was a popular tourist destination. Romanians can again visit the place following the fall of the Iron Curtain in 1989 and many do, attracted by the beauty of the place. There is also a small restaurant where you can eat.

The visit costs a few Leva (Bulgarian currency) but Lei (Romanian currency) are also accepted, a friendly gesture for the numerous tourists who have not managed to change their money at the Vama Veche border.

The cape is also a protected nature reserve. Nearby is an impressive wind farm.

I recommend to visit the fortress at sunset, it is an especially beautiful moment and I had the luck of seeing the full moon rise immediatly afterwards. If you come from the Romania sea coast, you can time your visit on your return trip from Balchik.