Mânăstirea Căpriana

"Bate un clopot ca o chemare / La Căpriana în miros de crinişte / Iar de la Putna, sfântă şi mare / Dangăt de aur răspunde în linişte"

Clopotul Învierii, de Doina şi Ion Aldea-Teodorovici

Am vizitat de două ori Mânăstirea Căpriana din Basarabia, aflată pe drumul Huşi - Chişinău. Este un loc deosebit de frumos, foarte curat şi civilizat, ce a fost restaurat în mare parte recent, o plăcere pentru priviri. Este mai ales un loc încărcat de însemnătate şi spiritualitate pentru români.

Întemeiată în perioada domniei lui Alexandru cel Bun (1400-1432) de către răzeşii din Mereni, mânăstirea intră sub ocrotire voievodală când domnul Alexandru ia în căsătorie pe nepoata unuia dintre ctitori, Marena (sau Marina).

Biserica este ridicată din nou, din piatră, de către Ştefan cel Mare (1457-1504), acesta devenind al doilea său ctitor.

Astfel, Căpriana se numără printre cele mai importante mânăstiri din Moldova şi ocupă un loc fruntaş, până în zilele noastre printre mânăstirile din strânga Prutului. Poate şi din cauza importanţei sale pentru istoria românilor, pentru legătura directă ce o are cu vechii voievozi, mânăstirea a avut de suferit în perioada sovietică, fiind închisă şi părăsită.

În ultimii 20 de ani mânăstirea a renăscut şi totul arată astăzi foarte îngrijit, dar este păcat că tocmai biserica veche, a lui Ştefan cel Mare,(cea din prima imagine) este încă în lucru, nefiind deschisă. Biserica are elemente gotice dar şi adaosuri ulterioare în stil neoclasic rusesc, precum pilaştrii şi turlele.

Poate fi vizitată biserica cea mare, construită în 1903, superb pictată în interior. Ca şi în catedrala din Chişinău, în naos întâlnim două figuri istorice de mare importanţă: Ştefan cel Mare şi Marele Cneaz Vladimir al Kievului (980-1015), care a creştinat Rusia Kieviană. Astfel, Rusia Ţaristă încerca să stabilească o legătură între două popoare diferite prin doi mari conducători, dar pe care îi despărt 500 de ani!

Căpriana este întotdeauna un popas frumos în drum spre Chişinău şi o vatră de spiritualitate românească.

Căpriana Monastery

"A bell tolls like a call / At Căpriana, in lilly frangrances / And the golden bell toll quietly answers / From Putna, great and holy monastery"

The Resurrection Bell, by Doina and Ion-Aldea Teodorovici (translation by the author of the blog)

 I visited Căpriana twice so far, it is on the Huşi - Chişinău road. It is a beautiful place. Very clean and recently restored, it is a visual delight. It is also a spiritual place of great significance for Romanians. 

The monastery was founded in the times of Prince Alexandru the Good (1400-1432). It received princely patronage after Alexandru married the niece of one of the founders, Marena (or Marina). Stephen the Great (1457-1504), his grandson, built a new monastery, in stone. Thus, he is the second founder of the holy place.  

Thus, Căpriana became one of the most important Monasteries in medieval Moldova and in any case among those east of the Prut river. It is perhaps also because of its great importance for the spirituality and history of Romanians in Bessarabia that the stalinist regime closed down the monastery and allowed it to become derelict. 

In the last 20 years the monastery was largely restored but it is unfortunate that the most valuable element, the old church, built originally by Stepehen the Great, is not yet finished nor open for visits (first image). Its style is gothic with Russian neoclassical additions (the pilasters, the onion shaped domes).  

The large church, built in 1903, can be visited. It has superb interiors. Just like in Chişinău Cathedral, two historical fugures welcome the pilgrim: Stephen the Great of Moldova and Vladimir the Great of Kiev (980-1015), ruler and baptiser of Kievan Rus. Thus, Tsarist Russia wanted to establish a link between two people through two important historical figures, but which are separated by half a millenium!

Căpriana is always a good resting place on the road to Chişinău and an old Romanian shrine.