joi, 4 iulie 2013

Odorheiu Secuiesc

Odorheiu Secuiesc a fost vizitat pe ploaie. Am ajuns acolo și nu știam cum să ocolesc stropii de ploaie, dar și  să mă bucur de vizita orașului. Era luni, așadar știam că orice muzeu va fi închis, voi avea parte doar de o vizită de exterior. 
Ce m-a impresionat imediat: curățenia. Odorheiu Secuiesc este de o curățenie și cochetărie desăvârșită. Jos pălăria! Scuarul central, cu obeliscul străjuit de lei și surmontat de un turul, pasărea mitică a maghiarilor, este impresionant, cu Palatul Comitatului (primăria) și Biserica Reformată în fundal. 
Vă spun că de la bun început vom face abstracție de unele aspecte  sau particularități sau de anormalitatea faptului că site-ul primăriei e disponibil doar în maghiară, nu este aici locul pentru polemici. Vorba Andei de la Hai la Bord!, în Odorheiu ai o mică impresia că nu ești în România. Dar ești clar în România și încă într-un oraș foarte frumos! Capacele de canal sunt de altfel făcute în Oltenia, la Craiova! Iar oamenii sunt de treabă. Am intrat în cofetărie în piața principală, o chelnăriță a făcut ochii mari când am cerut o masă dar a venit imediat alta care se descurca bine în română. Am intrat în librărie și am umblat prin rafturi, sub privirile amabile ale librarului. Am luat chiar și un poster cu cei mai importanți voievozi ai Transilvaniei, desigur majoritatea maghiari din ilustre familii despre care am mai vorbit în articolașele despre palate și conace. 
M-am plimbat, privind cu curiozitate și o oarecare indugență Parcul Statuilor, despre care vom vorbi separat. Am admirat impunătoarea biserică romano-catolică, cu o frumoasă troiță în apropiere. Am trecut pe la statuile din centru, observând cu atenție detaliile și, în lipsa unei explicații în limba română, făcând poze pentru a mă informa mai târziu. Mă rog, absența mențiunilor în limba română este păguboasă pentru cunoașterea  culturii locului - păcat! 
Astfel, în scuar este statuia patriotului maghiar Balasz Orban, autorul "Descrierii Ținutului Secuiesc pe criterii istorice, arheologice, naturale și etnice". Un Dimitrie Cantemir al locului? Nu știu, nu am citit și nici pe soclu nu scrie mare lucru. 
Statuia infanteristului este închinată eroilor secui harghiteni nemuritori. 
Mergând pe lângă biserica romano-catolică, ajungeți la ruinele cetății, vechi nucleu al orașului medieval, despre care vom vorbi. 
O dupămasă este suficientă pentru a descoperi acest oraș fermecător, dar și împrejurimile au obiective interesante.

Odorheiu Secuiesc 

The visit in Odorheiu Secuiesc was made in the rain. I really would have preferred to avoid it, but it was Monday and all the museums were closed, so I had to do with only an outdoors visit.
What really impressed me is the pristine state of the town. It was gorgeous. The main square is impressive, with its obelisk, guarded by four lions and surmounted by a Turul (a mythical bird from the Hungarian legends). The Shire Palace (The Town Hall) and the Reformed Church are a beautiful background.
We shall ignore some peculiar aspects and the unsettling fact that the Town Hall webpage is available only in Hungarian, this is not a place for polemic. Like Anda from the dinamic travel blog Hai la Bord! said, you have a little feeling you are not in Romania anymore. But you are in a Romanian town, and a very beautiful one, too! Look! The sewer lids are made in Oltenia, with Craiova written prominently on them! And the people are very gracious, too. I went in a sweetshop in the main square. The waitress’ reaction was funny. When I asked for a table, her eyes went big, but then she called over her colleague who spoke Romanian ok. I then went in the bookshop and browsed books and posters, got myself one about the Transylvanian princes, most of them Hungarian, who dominated the political elite before the Union of 1918.
I took a stroll and visited with curiosity and a certain dose of indulgence the Statue Park, that we shall talk about separately. I admired the imposing Catholic Church with a beautiful calvary nearby. I carefully observed the statues in the center, not being able to understand much as the text is written only in Hungarian. A pity, because that prevents anyone to learn more about the local culture.
The statue in the center square is that of Hungarian patriot Balasz Orban, the author of “Description of the Land of the Szeklers on historical, archeological, natural and ethnic criteria”. A local Dimitrie Cantemir? I can’t tell, since I didn’t read the study and there is no explanation on the statue base.
The statue of the soldier brandishing a rifle is made to honor the immortal Szekler heroes.  
Walking up from the Catholic church, you reach the ruins of the medieval castle.
An afternoon is enough to discover the town, but it takes more time if you also want to see interesting sights around it.   









Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu