sâmbătă, 30 august 2014

Universitatea de Vară Izvoru Mureșului, ediția a XII-a

Nu era prevăzut să mă întorc anul acesta la Izvoru Mureșului să particip la Universitatea de Vară pentru Românii de Pretutindeni, a 12-a ediție, după ce am fost și anul trecut, dar, cum se spune în filme, mi s-a făcut o ofertă pe care nu o puteam refuza: aceea de a revedea prieteni dragi întâlniți în Caravanele "Trai mai bun". Așadar, am încărcat mașina până la plafon - mai că era nevoie să o demontăm - și am pornit cinci oameni din București. La fața locului urma să ne întâlnim cu unioniști din mai multe județe și din Basarabia.

Casa noastră pentru următoarele 5 zile urma să fie din nou Complexul Sportiv Național Izvoru Mureșului.
Întâlnirea cu ceilalți militanți unioniști a fost plină de bucurie, mai ales că printre ei se aflau Diana, Irina, Natalia, Lena și Emilia, pe care le știam din Caravanele "Trai mai bun". La finalul caravanelor glumeam toți și visam la o a 7-a caravană, pentru că pur și simplu ne părea rău că se terminaseră. Iată că pentru câțiva dintre noi fericitul eveniment, ca o mini-caravană, un epilog, a putut avea loc, în Harghita. 

vedere din balcoanele complexului sportiv, unul dintre locurile noastre de taifas la ceas de seară


A doua zi, luni, Universitatea de Vară a fost deschisă la Mânăstirea Izvoru Mureșului, frumoasă ca întotdeauna, unde s-a oficiat o scurtă slujbă.

Poză de grup cu întreaga adunare, în frunte cu Înaltpreasfințitul Ioan Selejan, Arhiepiscopul Covasnei și Harghitei.

Și poză de grup doar cu noi, militanții unioniști.

După slujbă, participanții au vizitat atelierul de icoane al mânăstirii, din care au ieșit deja numeroase iconostase complete, unele destinate bisericilor românești din afara granițelor. Aici avem un exemplu de icoane realizate în atelier.

 Aici, exemplul schiței pe baza căreia se va picta o icoană. Multă muncă și rugăciune sunt necesare pentru această operă.

Cu Sabin, Diana și Alin. Nu puteam rezista tentației de a face poză în această ipostază unanimă.

Pe drumul de întoarcere de la mânăstire, cu Sabin, Irina și Natalia. Lui Sabin am de mulțumit pentru pozele frumoase făcute - cele care-i poartă semnătura.

Ziua a continuat, ca și anul trecut, cu intervențiile invitațiilor: personalități politice din România și fruntași ai diasporei din jurul granițelor.

După prima conferință, militanții unioniști au împărțit panglici tricolore participanților.

Mai mult decât atât: a doua zi era prevăzut un eveniment major - desfășurarea unui drapel de 150 de metri. Pentru asta, a trebuit mai întâi tăiat în două tricolorul de 300 de metri desfășurat deja anul trecut la Alba Iulia și la Chișinău. Fiind bine organizați din fire, cum suntem noi românii, ne-a prins noaptea cu această operațiune migăloasă, realizată pe un teren de fotbal al complexului sportiv. :)
A doua zi, însă, desfășurarea drapelului a avut loc fără probleme.

La reușita evenimentului au contribuit toți participanții la Universitatea de Vară. Sus pe deal, aveam impresia că tricolorul putea fi văzut de la Gheorgheni la Miercurea Ciuc!

A treia zi, miercuri, a fost rândul tinerilor să anime dezbaterile. Aici eram dis de dimineață, când am insistat să facem această poză cu aproape toată lumea: Sabin, George, Ruxandra, Lena, Diana, Adrian, Natalia, Alexandru, Emilia și Irina. Mie mi-era ciudă că în ziua precedentă veniserăm toți îmbrăcați cu tricouri unioniste de aproape toate modelele, erau foarte de efect, dar nu am găsit răgaz să facem o poză.

Dimineața aceea am creat un forum de idei, de istorisiri despre ce a însemnat mișcarea unionistă pe malurile Prutului în ultimii ani, despre ce planuri avem pe viitor. Alexandru, din Cernăuți, a vorbit despre românii din Bucovina, despre școlile românești și despre păstrarea limbii și culturii române. Florin a vorbit despre regiunea sa natală, Mureș, la fel și Doriana, despre Toplița.

Cu Adi, care de puțin timp printre noi a organizat deja acțiuni culturale românești de impact și a obținut și donații de carte. El a plecat de la Izvoru Mureșului după două zile, și cum o vreme va fi departe de noi, la studii, am ținut să facem o poză.

Îmbinând utilul cu plăcutul, după dezbaterea de miercuri am plecat cu Sabin, Emilia, Marcela și cele două Irine la Lacul Roșu și la Cheile Bicazului. Da, în Peugeot-ul 206. :) Atenție la serpentine!

Față de anul trecut, am regăsit un Lac Roșu cu vreme mult mai bună, cu cer senin, care ne-a îmbiat la o plimbare cu barca. E 25 de lei jumătatea de oră, exagerat, dar prea aveam chef de plimbare, deci am plătit supraprețul.

A meritat, pentru că de pe lac, priveliștea era și mai frumoasă decât de pe țărm!

Nu prea era loc de manevră, era plin de bărci, totuși am făcut câteva linii drepte cât de repede puteam vâsli. Trebuiau ocoliți și buștenii scufundați.

La revenirea la țărm, am fost felicitați de o familie aflată în vacanță, care a fost încântată să ne-audă strigând, pe luciul apei: "Doar o țară am și asta o iubesc: Basarabia pământ românesc!" și "Trăiască și-nflorească, Moldova, Ardealul și Țara Românească!" Asta ne-a înseninat, mai ales că mai devreme am avut neplăcerea de a ne intersecta cu niște "separatiști" cam teribiliști, care se bucurau de vacanță în Carpați, dar nu aveau respect pentru tricolor...

Au urmat Cheile Bicazului, un loc special pentru mine, cum spuneam, după vizita de anul trecut. De data aceasta, vremea a fost mult mai cooperantă, iar soarele, la asfințit, arunca pe stânci culori aurii.

Trecătorile săpate în stâncă mă impresionează la fiecare vizită. Am zăbovit un pic și pe la bâlciuri, de unde ezitam să-mi cumpăr un magnet ca amintire: "Am acoperit deja toată ușa de la frigider," spun cu voce tare. "Atunci trebuie schimbat frigiderul," îmi răspunde negustorul, care mă auzise. Am cumpărat magnetul pe loc, fie și doar pentru că m-a făcut să râd cu poftă. :)

Lumina asfințitului pe vârful numit "Piatra Altarului", imaginea cu care am plecat înapoi spre tabără.

A doua zi am plecat să escaladăm Piatra Singuratică, dar expediția merită povestită separat, în episodul următor.

În aceeași zi, după prânz, au sosit la Universitatea de Vară domnul Titus Corlățean, Ministrul Afacerilor Externe, împreună cu doamna senator Ecaterina Andronescu. S-a vorbit mult despre relația cu Ungaria și despre realitățile locale din județele Covasna și Harghita.

Cu Mădălina și Iulia, adică echipa de comunicare.

Epilog: vineri s-a oficiat la mânăstire slujba de Sfânta Maria, hramul bisericii. De dimineață însă, de la 6, eu, George și Mădălina eram în drum spre Roșia Montană și am ratat acest superb eveniment. Nu poți fi în două locuri deodată...

Cuvintele sunt de prisos, iar fotografiile lui Sabin transpun, pe oricine care nu a fost prezent, în atmosferă.

Toți enoriașii, inclusiv jandarmii, au participat la desfășurarea drapelului.

Arhiepiscopul Ioan Selejan al Covasnei și Harghitei a binecuvântat tricolorul și a pus să fie scris pe el: "Iubită soră Basarabie, îndrăznește! Te așteptăm, te iubim, noi cei care trăim aici în Carpați. Dumnezeu să binecuvânteze România de la Nistru pân la Tisa și de la Hotin pân la mare. Cu dor sfânt, de la frații tăi dintotdeauna!" 

La final, Universitatea de Vară Izvoru Mureșului a fost pentru noi ca o a 7-a caravană "Trai mai bun". Ne-a permis să ne strângem laolată, de pe ambele maluri ale Prutului și, împletind munca și voia bună, să punem la cale următoarele acțiuni unioniste sub genericul "Lunile Tricolorului". Toți cei care simt românește sunt așteptați la marșurile unioniste de la Chișinău, pe 14 septembrie, și de la București, pe 12 octombrie. Vor întâlni români frumoși. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu