Mingir, Hâncești

După Cărpineni, coborâm pe valea Lăpușniței până în Mingir, un sat mai mic, dar cu personalitate. Este un sat bine reprezentat în mișcarea unionistă din Basarabia. 

Drumul de la Cărpineni la Mingir e scurt, străjuit de nuci, ca mai toate drumurile din Republica Moldova și trece și prin alt sat, Horjești.

Aproape de intrarea în sat se află stația rutierelor (microbuzelor), magazine de unde se poate cumpăra ceva de mâncare, școala și stadionul. :)

Cum spuneam, în sat sunt români verzi care și-au lăsat fără echivoc amprenta.

În centrul satului, pe locul unui vechi cimitir, a fost inaugurat în 2014 Complexul Memorial Mingir. Aici sunt edificate sau vor fi ridicate în viitor monumentele ce comemorează evenimentele istorice care au marcat satul. Este un loc de memorie, reculegere dar și de speranță. Cunoașterea istoriei ne dă forța și motivația de a construi un viitor mai bun pentru țara noastră.

Complexul Memorial Mingir este unic în Basarabia prin faptul că el comemorează o serie de evenimente istorice: Primul și Al Doilea Război Mondial, foametea din 1947, deportările din 1949, Războiul din Afganistan din anii 1979-1989 în care au murit și basarabeni și Războiul din Transnistria din 1992.

Unul dintre principalii susținători ai proiectului este inginerul mingirean Iacob Lupanciuc, prin Asociația "Pro Neamul".

În Complexul Memorial sunt ridicate deja monumentele pentru Primul și Al Doilea Război Mondial și Memoriul Victimelor Foametei din 1946 și 1947, orchestrată de Uniunea Sovietică. 

Foametea a făcut mii de victime în Mingir, doar în luna februarie 1947 fiind înregistrate 800 de decese. În același timp satul, ca toate localitățile din Basarabia, era obligat să livreze alimente în regim colectiv. Conducerii sovietice i s-a raportat situația tragică, dar aceasta nu a fost deloc impresionată, ci și-a rezumat filozofia într-o frază: "Vom fi mulțumiți atunci când vor rămâne doar aceia pe care i-am botezat noi. Până atunci, să bem pentru iertarea păcatelor celor care au murit până acum".

"Să păstrăm cultura și istoria țarinei noastre ca izvor sacru al eternității"

Deasupra mottoului, stema și drapelul satului precum și steagul României.

- vedere dinspre Memoriul Victimelor Foametei spre monumentul celor două războaie mondiale -

Nu foarte departe, lângă casa de cultură, este și monumentul sovietic pentru Al Doilea Război Mondial. Este ascuns de vegetație și destul de sobru.

Monumentul celor căzuți în Al Doilea Război Mondial și casa de cultură în fundal.

Casa de cultură din Mingir cu un interesant mozaic sub streașină. Se pare că este un model identic de clădire folosit în mai multe localități din Republica Moldova, dar momentan eu nu am mai întâlnit alta.

Un alt mozaic foarte frumos și sugestiv se găsește pe clădirea școlii.

În Mingir m-a impresionat foarte tare biserica. Mare, frumoasă, se vede de pe mai multe uliți, peste deal și case, ca un reper. Uneori se confundă cu albastrul cerului, pentru că este ea însăși impecabil zugrăvită. Poartă hramul Sfântului Ierarh Nicolae și a fost ridicată în anul 1874.

Spre deosebire de soarta multor biserici sătești, aceasta nu a fost niciodată închisă în perioada sovietică, poate și de aceea se păstrează așa bine. A salvat-o un anume Iarmorache, șef de soviet sătesc. Continuitatea vieții clericale în Mingir a atras în sat mulți preoți, situație care s-a perpetuat până astăzi.

Am fost primit frumos în biserică, deși bătrânica îngrijitoare era un pic surprinsă că veneam să "vizitez" bisericuța și am făcut și poze.

preîntâmpinare (avertizare)

În curtea bisericii se află nu una, ci chiar un șir de răstigniri (troițe).

Altă răstignire în sat, după modelul predominant în centrul și sudul Basarabiei care Îl înfățișează pe Iisus răstignit și Bunavestirea, realizată din lemn pictat predominant în albastru, sticlă și acoperiș de tablă.

Aspecte mai lumești: vinul este excelent în Mingir - am gustat! :)

Închei această scurtă povestire cu imaginea unui alt frumos mozaic din sat, care poate fi văzut în stația rutierelor, pe un vechi magazin alimentar. Pentru mine, este întruchiparea Basarabiei: bogăția plaiurilor, culorile vii, frumusețea oamenilor și armonia portului național.