miercuri, 14 iunie 2017

Mânăstirea Galata

Când am vizitat Mânăstirea Galata, era o vreme de câine și un frig de crăpau pietrele. 
Locul se găsește ușor: pe șoseaua Nicolina, la două stații după Podul Roș, se face pe dreapta șoseaua Tudor Neculai iar apoi strada Mânăstirii.

I visited Galata Monastery in drizzling rain and blistering cold.
It is easy to find: on Nicolina road, two bus stations from Red Bridge you make a right on Tudor Neculai road and then on Monastery Road.

Am căutat-o anume și nu concepeam să plec din Iași fără să o văd, făcând parte din mânăstirile fortificate ale orașului. Mai are și un nume sonor, istoric, de care auzisem. Curând se înfățișa, măreață, în fața mea.

I looked for it and didn't want to leave Iași before seeing it, as it is one of the fortified monasteries in the city. I read about it before, as it is an important landmark in the city. It soon stood, mighty, before me.

Mânăstirea a fost fondată în anul 1583 de domnitorul Petre Șchiopul și poartă numele unui cartier din Constantinopol, loc de exil pentru domnitorii aflați în așteptarea firmanului de înscăunare în principatele române.

The monastery was founded in 1583 by Prince Petre Șchiopul and it bears the name of a neighborhood in Istanbul, where Romanian princes waited in exile for a chance to occupy the throne.

Pe portă se află, în mod interesant, blazonul familiei Sturdza, din nou cu interesantul simbol al clepsidrei înaripate. Probabil ilustra familie s-a numărat la un moment dat printre binefăcători.

The Sturdza princely family heraldry is carved in stone, with, again, the interesting symbol of the winged hourglass. The illustrious family was probably, at some point, one of the benefactors.

Aflat de 4 ori pe tronul Moldovei (în intervalul 1574 și 1591) ctitorul, Petru Șchiopul, era de fapt din dinastia munteană a Basarabilor. Domniile i-au fost întrerupte de o serie de pretendenți, printre care legendarul Nicoară Potcoavă, imortalizat în romanul lui Mihail Sadoveanu
Detaliu interesant: lui îi datorăm supraviețuirea celebrului portret al lui Vlad Țepeș, având în vedere că domnitorul l-a luat cu el în exilul din Tirol, după ultima domnie (1591) iar tabloul s-a păstrat, până în zilele noastre, la castelul Ambras din Austria.

Reigning 4 times in Moldova (between 1574 and 1591), the founder, Petru Șchiopul was actually from the Wallachian Basarab dynasty. His reigns were interrupted by several pretenders, including Nicoară Potcoavă who became the hero of a novel by Mihail Sadoveanu.
Interesting detail: we owe him the survival of the portrait of Vlad Țepeș, given that the prince took it with him in his exile in Tyrol after his last reign (1591). The painting survived to this day in Ambras castle, Austria.

Detaliu romantic: în ctitoria sa, pe care nu a apucat să o mai termine, s-a căsătorit în secret domnitorul cu Irina Botezat, o femeie din popor, cu care avea un fiu, Ștefan.
Apoi, după exilul domnitorului, mânăstirea a fost îngrijită de fiica sa, Maria, care a salvat-o de la ruinare.

Romantic detail: the Prince married here secretly his lover, Irina Botezat, from the common folk. They had a son together: Ștefan.
After the prince's exile, the monastery was looked after by his daughter, Maria, who saved it from ruin.

Zidurile de incintă ale mânăstirii au fost înălțate abia mai târziu, în anul 1735.

The monastery walls were erected later, in 1735.

În timpul Eteriei, la Mânăstirea Galata și-a stabilit cartierul general Alexandru Ipsilanti.

During the Filiki Eteria, General Alexander Ypsilantis set his headquarters at Galata.

După seculalizarea averilor mânăstirești, Galata a servit ca biserică parohială iar, în perioada interbelică, a fost închisoare.
Timp de zece ani, între 1961 și 1971, mânăstirea a fost restaurată, fiind reconstruit și palatul domnesc, ce se ruinase de-a lungul secolelor.

After the confiscation of monastic assets, Galata served as a parish church and, in the inter-war era, it functioned as a prison.
The monastery was restored in the 1961 - 1971 interval and the princely palace was also rebuilt.

Biserica este masivă, m-a impresionat, din exterior. Din punct de vedere arhitectural, specialiștii identifică elemente ale arhitecturii muntene, ce se îmbină cu cele tipic moldovenești (intrarea dinspre latura sudică, ocnițele...).


Vremea neprielnică, faptul că am găsit biserica închisă, toate astea fac că nu m-am bucurat așa de mult de vizită. Mi se părea prea goală curtea, după vizite la obiective precum Golia și Cetățuia, mai ales. Sunt convins, însă, că a fost o impresie conjuncturală și aștept ocazia de a revedea, deschisă și sub cer albastru Mânăstirea Galata. 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu