Au trecut deja 3 ani de când am fost prima dată la Roșia Montană. Atunci am fost impresionat de frumusețea naturală și bogăția arhitecturală și arheologică a localității, perla Munților Apuseni. Poate în niciun alt loc în România nu găsești laolaltă un loc așa frumos, o așezare de munte așa pitorească și pe deasupra vestigii antice legate de momentul critic al cuceririi romane. Anul acesta am zis că e musai să merg la Fânfest, chiar și dacă pentru ultimele 2 zile. Astfel, vineri dupămasa am pornit vijelios din București și în 7 ore eram la Roșia, mai exact în Țarina, unde ne-am cazat (poza 2). Curtea era plină de corturi (poza 1) pentru că foarte aproape era platoul unde a fost organizat Fânfest anul acesta. Din mașină direct la scenă unde în acel moment concerta Rehab Nation. A dansa pe ritmuri de oraș între dealuri cu cerul înstelat deasupra a fost o senzație foarte curioasă. Se mai dansează sub cerul liber la mare, în Vama Veche, dar pe dealuri la marginea pădurii? A fost foarte frumos.
A doua zi eram plin de chef de a prinde cea mai aglomerată zi în Roșia Montană. Am urcat iar pe platou (Reduta Fânfest) unde erau Roșia copiiilor, Buticul și Lounge-ul. Aici m-am întâlnit cu niște prieteni (unioniști) și am stat și eu la prezentarea/dezbatere despre fenomenul ultras, una din multele interesante din perioada Fânfest (regretam iar că am ajuns doar sâmbătă naopte). Partea cea mai interesantă a fost despre deplasările făcute urmărind meciurile echipelor de club sau echipei naționale. Apoi am coborât în sat unde mă așteptau atracții la tot pasul. Am trecut repede prin talcioc, să rezist tentațiilor (eram cu buget restrâns). Am intrat să vizitez expoziția MoNUmenteUitate la Biserica Unitariană pentru că prin ei am descoperit sumedenia de reședințe nobiliare din România și astfel am început să le descopăr în călătorii. Am vizitat Muzeul Rezistenței, unde erau expuse numeroase afișe și slogane folosite în campania Salvați Roșia Montană de-a lungul anilor. Mi-am amintit cu plăcere că la ultimele manifestații am participat și eu și m-am uitat cu mult interes la exponatele mai vechi de prin anii 2004-2006. Am făcut o plimbare până la biserica romano-catolică, cea mai mare din centru, unde am admirat cimitirul vechi. Satul era un furnicar. Ca și într-un weekend la mare, mă întâlneam cu prieteni la tot pasul. În tot acest timp, am evitat cu orice preț să intru în contact cu orice are de-a face cu RMGC (Roșia Montană Gold Corporation), precum "Muzeul" Aurului. Acesta de fapt nu este un muzeu în adevăratul sens al cuvântului, nefiind omologat de Ministerul Culturii. Mai mult, intrarea acestuia este gratuită, ceea ce este cam suspect. Nu în ultimul rând, cei care îl vizitează sunt trecuți automat ca fiind susținători ai proiectului de minerit cu cianuri!
În aceeași seară am stat la un foc de tabără ascultându-l pe Mihai Goțiu povestind despre Roșia Montană, despre cum a descoperit el localitatea și multe povești din ultimii ani de luptă pentru salvarea ei. Îmi pare rău că nu l-am prins cu o seară înainte pe Sorin Jurcă, cu care m-am împrietenit acum câțiva ani. După focul de tabără am mai dat o tură pe la concert.
Duminică - ultima zi - a fost organizată manifestația anti RMGC la care au participat mulți dintre cei veniți la Fânfest. Ne-am strâns efectiv de pe dealuri și cărări și am coborât ca un șuvoi pe strada principală până aproape de accesul galeriilor vizitabile. Manifestația a fost un succes iar jandarmeria felicitată pentru modul cum a încadrat-o. Fânfest se încheia, oamenii începeau să plece din Roșia Montană.
Noi am mai rămas o zi pentru a ne bucura de liniște și pentru a reface o plimbare până la Piatra Corbului unde este atât de frumos.
Fânfest 7th edition at Roșia Montană
Three years have passed since I first visited Roșia Montană. I was impressed then by the natural beauty and the vernacular architecture of the site, also rich with archeological relics linked to the Roman conquest of Dacia. It is unique in that sense in Romania. I decided this year that I must get to Fânfest, even if only for the last 2 days. Fânfest (litlerally "hayfest") is a festival born as a resistance movement to an industrial development plan including the opening of a gold mine operated with cyanide. This megalomanic plan of
Roșia Montană Gold Corporation would basically spell the end of the community, which would be littered with mountains of tailings and a huge dam a cyanide lake. Most archeological treasures, Dacian and Roman galleries, would be lost in the process and the area would be a wasteland after only 17 years of operation. The corporation has already bought out numerous villagers and now there is a standoff between the corporation on the ones who would not leave and have their homes destroyed.
On a Friday evening we left Bucharest and after 7 hours we were in Roșia Montană. We slept in the Țarina area of the village (picture 2). A lot of people were camping in the villagers' yards (picture 1). From the car I went almost straight to the music scene were romanian reggae group Rehab Nation. It was very peculiar to dance on the hills with the open sky above. I only danced on the beach before, in Vama Veche, and still this was better.
After a few hours of sleep I was ready to face the busiest day of the festival. The village was bustling with people. I went up on the plateau again, where the scene was (called the Fânfest Redoubt). There were also activities for children, art exhibitions, a boutique with souvenirs and the lounge. I met some friends I kne from the unionist marches and we attended an interesting discussion about the ultras movement in Romanian football. The most interesting par was about all the travels following the clubs or the national team at the matches.
I then went in the village to see the other events. I started with the MoNUmenteUitate exhibit at the Unitarian Church. It is through this wonderful project that I discovered the myriad of manors in Transylvania, still mostly unknown, smothered by 40 years of communist improper use and 20 years of judicial problems involving their recovery by former owners and their families.
I visited the Resistence Museum, which tells the story of the opposition to the mining project since the early 2000s. There were lots of pictures and posters, some really funny or ironic, although the matter is very serious.
The village was full of people, I met there many friends, like I were at the seaside on a busy weekend.
Meanwhile, I did everything to avoid any contact with anything linked to the Roşia Montană Gold Corporation company. They have opened a "Gold Museum", which does not have the proper authorisations to function as a museum. Entrance is free, but those visiting shall be counted as supporting the cyanide mining project, an incorrect approach in my opinion.
That evening I sat around a camp fire listening to Cluj journalist Mihai Goţiu tell about the resistance movement. I am sorry I didn´t catch Sorin Jurcă also, he is a local and a friend. After the camp fire session I went back to the last concert of the season.
On Sunday, the last day, was the rally against the Roşia Montană Gold Corporation mining project. Streams of people were descending the valleys and the paths, converging on the main road towards the entrance of the Orlea mine, which is open for tourists. The rally was a success and the local authorities were congratulated for allowing it to unfold with no incidents. Fânfest was over and people were starting to leave.
We stayed another day to enjoy some quiet and to have some more strolls through the village and in the surroundings.
Comentarii
Trimiteți un comentariu