Cetatea Soroca

De veacuri, cetatea Soroca străjuiește vadul Nistrului, într-un loc unde acesta șerpuiește molcom iar pe malul moldovenesc dealurile fac o spărtură în șirul lor neîntrerupt, creând un vad natural. Soroca este mai mult sinonim cu cetatea, decât cu orașul care astăzi o înconjoară.

Când urci pe crenelurile cetății și privești spre dealurile Ucrainei de pe celălalt mal, îți poți imagina că în evul mediu, până în Manciuria pe coasta Pacificului, nu mai exista vreo cetate, vreo construcție durabilă, din piatră. Soroca era hotar pe Nistru, un prim semn de civilizație în calea hoardelor barbare care secole de-a rândul s-au revărsat spre Nistru și Carpați, deseori oprite doar de cei din urmă. Și azi, când stau pe malul Nistrului, mă gândesc la asta, că este hotarul nostru spre răsărit, iar mai încolo nimic nu este sigur. 

Cetatea a fost mai întâi o întărâtură din lemn cu șanțuri de pământ, clădită de Ștefan cel Mare. Petru Rareș este cel care i-a dat forma de astăzi, aceea a unui fort circular cu cinci turnuri, ce amintește de cetățile medievale italiene, mai ales "Castel del Monte". Grădina publică în care se află azi cetatea poartă numele lui Petru Rareș și a fost recent reamenajată. 

La 500 de ani de la moartea lui Ștefan, lângă cetate a fost amplasată o piatră masivă cu inscripția anilor de domnie.

Piatra are pe o fațetă o superbă spirală...

... pe care vă las să o admirați și în sepia.

 Tot în 2004 a fost amplasată la intrarea în cetate această coloană, sculptată de O. Romanescu.

Intrarea cetății este orientată spre râu. Prețul de intrare este modic iar o vizită poate dura jumătate de oră sau peste o oră, în funcție de cât se dorește a se zăbovi. Este închisă lunea, ca majoritatea muzeelor. Cetatea nu are deocamdată multe exponate, deși acum există spații care le pot găzdui, în turnurile refăcute, dar merită parcurse pe îndelete drumurile de strajă și toate cotloanele cetății, pentru a simți din plin atmosfera de demult.

La intrarea în cetate această placă subliniază bunele legături de cooperare pe plan cultural între România, Republica Moldova și Ucraina, în ceea ce privește, până la urmă, exclusiv patrimoniu românesc, cetăți străbune ale lui Ștefan, fruntarii ale Moldovei medievale și repere ale României Mari. Azi, Hotin, Soroca și Suceava sunt în trei state diferite...

Două plăcuțe mai vechi, aflate în curte.

“Starostele” cetății Soroca de foarte mulți ani este muzeograful Nicolae Bulat. De la dumnealui luați bilete, suveniruri (se găsesc vederi și cărți - profitați!) și puteți auzi povești pitorești despre istoria cetății sau aspecte mai recente.

Vizita s-a făcut cu tricolorul la vedere

Curtea cetății nu e mare și se poate observa cel mai bine de pe creneluri. În centrul acesteia se află fântâna, sursă strategică de apă, în caz de asediu.

Fântâna din curte, cu câteva pivnițe pe fundal. Printre acestea, unele sunt restaurate, altele nu, dar ele pot servi drept spațiu expozițional.

Drumul de strajă parcurge întreaga circumferință a cetății, pe creneluri, iar în vechime se mai afla un drum de strajă pe o pasarelă de lemn, înfiptă în console, în zid. Această pasarelă urmează a fi și ea refăcută, după cum au fost refăcute acoperișurile de șindrilă. 

- drumul de strajă, crenelurile și acoperișurile turnurilor refăcute - 

- drumul de strajă, crenelurile și acoperișurile turnurilor refăcute - 

- drumul de strajă, crenelurile și acoperișurile turnurilor refăcute -

Se poate observa aici îmbinarea bârnelor de lemn de stejar de la acoperiș, cu piroane și șuruburi zdravene. Restaurarea e făcută de aceeași societate care a restaurat Cetatea Neamțului, Iasicon.

Aici se poate vedea îmbinarea bârnelor care acoperă turnurile, perfect geometric.

În acest cadru al turnului de intrare, se pot vedea ancadramentele ferestrelor refăcute cu cărămidă și piatră.

- pe drumul de strajă -

Cetatea are mai multe ferestruici și guri de tragere, prin care controla toate împrejurimile. Multe dintre acestea sunt spre Nistru.

Prin această gură de tragere circulară se vede râul în amonte și o parte mai nouă din oraș.

Prin alta, Grădina publică Petru Rareș și biserica "Adormirea Maicii Domnului"

După restaurare, cetatea are o culoare cam alburie, mai ales pe turnul de intrare, care, nu știu din ce motiv, are o nuanță mai deschisă decât restul cetății.

În acest turn a fost reamenajată o capelă.

Cea mai mică din cetățile Moldovei medievale, Soroca veghează în continuare pe Nistru. E gătită frumos, în haine de sărbătoare și mai mult ca oricând, așteaptă câți mai mulți oaspeți să-i treacă pragul. Este pretextul și totodată punctul de plecare pentru orice vizită în frumoasa regiune ce-i poartă numele.