vineri, 27 mai 2011

Casa memorială Benedek Elek din Băţanii Mici

La mică distanţă de Baraolt, după comuna Biboreţeni (celebra apă minerală), se face un drum către Băţanii Mici, unde se află casa memorială a lui Benedek Elek, "Ion Creangă al ungurilor", aşa cum mi-a fost prezentat de o localnică. La faţa locului mi-am dat seama că Benedek Elek ar fi mai degrabă un Petre Ispirescu al ungurilor, fiind un povestitor şi fabulist, culegător de basme şi folclor.
În Băţanii Mici, scriitorul are o statuie lângă şcoala din sat, iar peste râu se ajunge la casa lui, situată la capătul unei alei cu brazi şi un mic parc. Arată ca un mic conac şi fusese contruit de scriitor pentru soţia sa (pe frontispiciul casei este inscripţionat numele "Mari"). Interiorul s-a păstrat de pe vremea scriitorului, cu mobilă, tablouri şi manuscrise. Din nou, nu sunt materiale în limba română aproape deloc, dar ne-a explicat ghida, foarte amabilă, tot ce doream să ştim (pentru a vizita casa memorială, trebuie sunat la un număr de telefon afişat pe uşa de la intrare).
M-am bucurat de mica descoperire, a unui autor simpatic neştiut de cei care nu vorbesc limba maghiară. Ne-a bucurat mai ales atitudinea plină de cinste şi corectitudine a cărturarului, exemplificată printru-un citat afişat pe un zid: "Limba statului trebuie să o învăţaţi, limba maternă n-aveţi voie să uitaţi". Scriitorul a trăit între anii 1859-1929 şi a murit, la o vârstă venerabilă, în comuna sa natală. La bătrâneţe semăna mult cu Victor Hugo.

Benedek Elek Memorial House

A short distance from Baraolt , after Biborţeni (famous for its sparkling mineral water) there is a road to Băţanii Mici where the Hungarian writer Benedek Elek had his home. He was presented to me as “the Hungarian Ion Creangă” but I think he is more of a Petre Ispirescu or a Hans Christian Andersen. Indeed, he is a fable and folk tales writer.
His statue is found in the village next to the school. His house also has a park. It was built bz the writer for his wife; her name, “Mari”, is written on the pediment. The interior dates back from those times, with the writer’s furniture and personal objects. There are no explanations in Romanian or English, only Hungarian, but the guide explained gave us lots of information. Actually, if you wish to visit and she is not there, there is a number on the door you need to call.
I was happy to discover an unknown writer: he is not well known in Romanian by the non-Hungarian speaking population. I also liked the honesty of the writer, as he was recorded saying: “You must learn your country’s language (Romanian) and never forget your own (Hungarian).” He lived between 1859-1929 and in his old age looked a lot like Victor Hugo.



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu