luni, 31 ianuarie 2011

Caracal

Oraşul Caracal este un mic oraş relativ neştiut, despre care se spun bancuri, dar pe mine întotdeauna m-a impresionat partea veche a lui pe care o traversam inevitabil pentru a merge la Craiova sau la Corabia. Simţeam că pe acele străduţe se află mărturia oraşului care a fost cândva o prosperă reşedinţă de judeţ. Judeţul se numea Romanaţi, un nume ce trimite la originea latină a locutorilor săi.
Cea mai frumoasă parte a oraşului este strada Iancu Jianu, după numele haiducului care a trăit aici. Mormântul său se află în biserica Adormirea Maicii Domnului din oraş. Pe această stradă se află casa lui, în curs de restaurare, şi casa nepotului său, Iancu Dobruneanu, veteran al Războiului de independenţă (aşchia nu sare departe de trunchi). În această casă construită la sfârşitul secolului 19 este amenajat astăzi Muzeul Romanaţiului.
Sudul judeţului Olt, Romanaţiul, este o străveche vatră de locuire. Pe teritoriul său se află mărturiile arheologice ale culturii preistorice Vădastra, cetatăţile daco-romane Romula din nordul oraşului şi Sucidava de lângă Corabia. Despre acestea şi multe altele veţi afla la muzeu.
O altă zonă veche a oraşului este cea a Teatrului Naţional. În spatele acestuia se află Biserica Domnească, ctitorită de Neagoe Basarab şi din nou de Mihai Viteazul. Voievodul avea o curte domnească la Caracal iar în zonă avea 23 de moşii. Cele mai multe sate există şi astăzi, precum Vişina, Cruşovu, Studina sau Vlădila şi au constituit baza materială care a permis Banului Mihai să urce în scaunul domnesc.
Am inclus în poze imaginea unei case în paragină. Nu pare din unghiul din care am fotografiat-o, dar jumătate din această casă cu turnuleţ este ruinată. Ea a aparţinut acum 100 de ani judecătorului Ion Hagiescu-Mirişte. A lăsat prin testament casa şi o mare colecţie de artă pentru a se crea un muzeu. Nu a avut noroc: nici moştenitorii, nici autorităţile oraşului nu i-au îndeplinit dorinţa. Colecţia s-a risipit (o parte e la Muzeul Romanaţiului) iar casa, monument istoric, s-a năruit. Eu sper că va fi totuşi salvată iar ghinionul domnului Hagiescu-Mirişte se va sparge.

Caracal

Caracal is a relatively unknown town in Romania. There is even a joke theme with Caracal, but mzself I have started appreciating this town in mz journeys from Craiova to Corabia. It still bears marks of the times when it was a county seat, a county named Romanaţi which was merged with Olt. Its etymology is linkes to the Roman colonisation of Dacia.
The most beautiful part of the town is Iancu Jianu street, bearing the name of a famous Romanian outlaw (hajduk). His house is found on this street (awaiting restoration and reopening) and his final resting place is found in the Church of the Assumption.
A major objective on the street is Romanaţi Museum, found in the house of Iancu Dobruneanu, nephew of Jianu and participant to the Romanian War of Independence in 1877-1878.
Romanaţi (southern Olt county) is an old settlement area. There is the prehistoric Vădastra culture (famous for its dark pottery) and the ancient cities of Romula and Sucidava.
Another beautiful part of the town is around the Theater. Behind it you have the Princely Church built by Neagoe Basarab (1512-1521) and rebuilt by Michael the Brave (1593-1601). The latter had whole villages in the area, which still exist today, like Vişina, Cruşovu, Studina or Vlădila. This wealth ensured his ascension from governor in Oltenia (ban) to the wallachian throne (with the support if the Ottomans who would later bitterly regret it).
I have to come cack to Caracal to complete the picture I have of this town. However, I chose to include in the post the picture of a ruined house, a historic monument (the third picture). It does not seem ruined from the angle I photographed it and I find it is one of the most beautiful in the town. It used to belong to judge Ion Hagiescu-Mirişte who willed that the house be turned into an art museum with his private collection as a starting point. Unfortunatelty, neither his descendants, nor the authorities supported his wish. His collection was scattered (part of it is in the Romanaţi Museum) and his house is now ruined. Hopefully it shall be saved for Caracal cannot afford to lose its heritage.




vineri, 28 ianuarie 2011

Casa memorială Ecaterina Teodoroiu

Aţi auzit cu toţii de Ecaterina Teodoroiu, "eroina de la Jiu", nu? O fată care, în Primul Război Mondial, după moartea fratelui ei, a plecat pe front, luptând din toamna 1916 în timpul retragerii armatelor române pe Valea Jiului până în vara anului 1917 în Moldova.
Numită cu afecţiune "Cătălina" de către compatrioţi, supranumită Jeanne d'Arc a României de către Generalul Berthelot, a însufleţit armata română prin exemplul personal de eroism şi sacrificiu.
A murit la Bătălia de la Mărăşeşti iar mausoleul ei, sculptat de Miliţa Petraşcu, se află la Târgu-Jiu, după părerea mea insuficient semnalat, în faţa clădirii Palatului Administrativ-Prefecturii(conform imaginii de la postarea "Târgu Jiu").
Casa memorială a Cătălinei există şi astăzi, în Vădeni, cândva sat, astăzi cartier al oraşului Târgu-Jiu. Multe s-au schimbat în 100 de ani. Uliţa a devenit bulevard, căsuţe bătrâneşti nu mai sunt, în schimb sunt vile... Casa Ecaterinei Teodoroiu a supravieţuit, ocrotită de faima celei care a trăit acolo şi este însăşi un preţios monument de arhitectură ţărănească.
Acum 100 de ani, aici a locuit familia eroinei, 10 suflete în 2 încăperi, oameni simpli care au făcut România Mare.

Ecaterina Teodoroiu Memorial House

Ecaterina Teodoroiu was the Romanian Jeanne d'Arc of World War One, which Romania joined in 1916 on the side of the Allies, with the objective of recovering Transylvania and Bukovina from the Austro-Hungarian Empire. The initial offensive in Transylvania was stalled by the weak Allied support and the vigourous Bulgarian, Ottoman and German offensive on the Danube (Battle of Turtukaia). The German and Austro-Hungarian offensive accross the Carpathians breached the front on the Jiu river valley. Ecaterina was a nurse, like many girls her age. When hearing the news of her brother's death on the front, she took his weapon and uniform and joined the ranks. She was praised for her courage and determination, as she strove to encourage the troops around her not to lose their heart despite the demoralising retreat in Moldova, leaving two thirds of the country in the hands of the enemy.
The next year, 1917, the Romanian army was reformed under the guidance of the French Military Mission under General Berhelot. Thus it prevented any further enemy progress through the victories of Oituz, Mărăşti and especially Mărăşeşti. Like many other brave soldiers fighting in the front line, Ecaterina Teodoroiu fell there. She was burried with honours and she now rests in front of Târgu Jiu Cathedral and Târgu Jiu Administrative Palace (as shown in this post "Târgu Jiu), in a stone mausoleum sculpted by Miliţa Petraşcu.
Ecaterina Teodoroiu's home still exists today in Vădeni. The former village is now a suburb of Târgu Jiu. Many things have changed in 100 years but the small wooden house was protected by the heroic status of the child once born under its roof.
Ten souls lived in this small house, with no more than two rooms, but they were part of the generation that created Greater Romania.



luni, 24 ianuarie 2011

Ansamblul Monumental "Calea Eroilor" al lui Constantin Brâncuşi de la Târgu Jiu

Niciun oraş din lume în afară de Târgu-Jiu nu se poate mândri cu monumente de for public create de Constantin Brâncuşi.
Gorjean, sculptorul şi-a dorit să lase pe pământul natal o lucrare prin care să fie cinstită memoria eroilor căzuţi în luptele Primului Război Mondial. Această dorinţă a putut fi materializată prin eforturile Aretiei Tătărăscu, preşedinta Ligii naţionale a femeilor gorjene şi cu sprijinul soţului său, omul politic Gheorghe Tătărăscu (de mai multe ori ministru de externe şi prim ministru). Conacul acestora construit în stilul culelor olteneşti poate fi admirat în cadrul Muzeului arhitecturii populare din Gorj de la Curtişoara.
Trebuie ştiut că acest ansamblu nu este un monument abstract, el a fost înălţat ca un monument al eroilor, "pentru a preamări memoria eroilor gorjeni care s-au jertfit în războiul de întregire" (conform documentelor epocii, cuvinte preluate pe placa explicativă din parcul oraşului). Axul pe care sunt amplasate monumentele a primit numele "Calea Eroilor".
Inaugurat în 1938, ansamblul a fost neglijat şi chiar ameninţat cu dispariţia în prima parte a perioadei comuniste: era considerată o operă burgheză decadentă. Această stare de fapt a dus şi la ocultarea adevăratei semnificaţii a operei şi a adevăratelor nume ale componentelor sale.
Astfel, Coloana Infinitului, Masa Tăcerii şi Poarta Sărutului ar purta de fapt numele "Coloana Sacrificiului Infinit", "Masa Apostolilor Neamului" şi "Monumentul Întregirii Neamului". Aceste nume sunt în acord cu caracterul de monument comemorativ al ansamblului iar cercetătorii ar trebui să facă toată lumina privind adevăratea identitate a operei lui Constantin Brâncuşi. De asemenea, ansamblul ar trebui clasat în lista patrimoniului universal UNESCO.
Secole de iscusinţă a meşterilor autohtoni, cioplitori în lemn sau piatră, transmise sculpturii culte, o zestre universală lăsată de Constantin Brâncuşi, geniu şi patriot român.

The Sculptural Ensemble "Heroes Path" in Târgu Jiu

No city in the world except for Târgu Jiu can boast having public outdoor monuments created by Constantin Brâncuși.
Indeed, the sculptor wanted to leave in his homeland region an artwork to celebrate the sacrifice of the fallen soldiers of World War I. This was possible only thanks to the energic activitiy of Aretia Tătărăscu, President of the "National League of Gorj Women", supported by the influence of her husband, Prime Minister Gheorghe Tătărăscu. Their home can still be admired today near Târgu Jiu at the Gorj Folk Architecture Museum in Curtișoara.
The monuments making the sculptural complex are not entirely abstrat, they were erected with the purpose of "glorifying the memory of the heroes from Gorj who sacrificed themselves in the war for national unity (World War I)". The axis on which the monuments were erected was named "Heroes Path".
The monument was inaugurated in 1938. After World War II it was abandoned and even in peril of being torn down by the communist authorities: it was considered bourgeois art. This is also why the real meaning of the monuments was hidden for a long time. Actually, according to some sources, the "Column of the Infinite" bears the real name of "Column of infinite sacrifice", the "Table of Silence" would be the "Table of the Apostles of the Nation" and the "Gate of the Kiss" "Monument of National Unity". In fact these names would be more meaningful and in tone with the sense of the whole ensemble which is to commemorate the heroes of World War I. Researchers should endeavour to find out the exact truth about this very important issue relating to the identity of Brâncuși's work. Also, the ensemble should be included in the UNESCO World Heritage List.
The ensemble is a testimony for the centuries of accumulated craftsmanship in wood and stone carving, which was transmitted to modern sculpture. Constantin Brâncuși harvested this heritage, processed it and passed it on as a universal legacy from a Romanian patriot and genius.



vineri, 21 ianuarie 2011

Târgu Jiu

Am descoperit în Târgu Jiu un oraş al neo-românescului. Palatul Administrativ (acum Prefectura, arh. Petre Antonescu - poza 1), Colegiul Naţional Tudor Vladimirescu (poza 4) sau Biblioteca Universitară "Tudor Arghezi" (numită şi Casa Grigore Iunian - ministru în perioada interbelică) sunt doar câteva exemple superbe de clădiri în stilul naţional.
Târgu Jiu este oraşul lui Tudor Vladimirescu, oraş în care a găsit prieteni care l-au ascuns pe când era urmărit de turci - casa Vasile Moangă mai există şi azi (poza 5) în apropierea monumentului care îi este închinat (poza 2).
Târgu Jiu este şi oraşul unde filozofii antici stau lângă sfinţii bisericii. Într-adevăr, filozofi precum Socrate, Aristotel sau Pitagora sunt zugrăviţi în fresca exterioară a Bisericii Sfinţii Voievozi din centrul oraşului, lucru mai rar întâlnit în România.
La Muzeul Judeţean "Alexandru Ştefulescu" veţi afla că figuri istorice ilustre precum Generalul Gheorghe Magheru sau Ecaterina Teodoroiu sunt din partea locului.
Mai ales, Târgu Jiu este oraşul lui Constantin Brâncuşi, care a lăsat oraşului al său Ansamblu Monumental "Calea Eroilor", închinat eroilor gorjeni morţi în Primul Război Modial.

Târgu Jiu

I discovered in Târgu Jiu a Neoromanian city. The Administrative Palace (now the prefecture, architect Petre Antonescu - picture 1), Tudor Vladimirescu High School (picture 4) or the University Library, hosted in the Grigore Iunian house, are only a few examples.
Târgu Jiu is the city of Tudor Vladimirescu, where he found friends who his him from the Turks in times of need. The house of Vasile Moangă still exists (picture 5) near the monument of the leader of the 1821 Wallachian Uprising (picture 2).
Târgu Jiu is also the place where Greek philosophers can be found painted alongside christian saints on church walls. It is the case at the Holy Princes Church in the center of the city near the prefecture.
In the "Alexandru Ştefulescu" County Museum you will find out that many prominent historical figures like General Gheorghe Magheru (participant in the 1848 Revolution) or Hero Ecaterina Teodoroiu (the Romanian Jeanne d'Arc) were born in Gorj region.
First and foremost, Târgu Jiu is the city of Sculptor Constantin Brâncuşi who gave it the "Heroes Path" Monument, dedicated to the heroes of World War I from Gorj.



miercuri, 19 ianuarie 2011

Cula de la Şiacu

Uneori practic "turismul sălbatic", ceea ce înseamnă, în viziunea mea, a vizita un obiectiv părăsit sau părăginit, nemarcat şi nebăgat în seamă. Avem multe de acest fel deci acest "sport" ar putea deveni o tradiţie românească, una tristă însă.
Un obiectiv pentru amatorii de turism sălbatic se află în satul Şiacu-Gorj, în care ajungeţi din Turceni, spre stânga. Dacă vă rătăciţi un pic nu-i bai, pentru că satele din jur sunt foarte frumoase, dar ideal e să aveţi hartă sau să vă uitaţi în prealabil pe hărţile de pe net.
Despre Cula de la Şiacu am aflat la e emisiunea "Restaurare" pe TVR 1 care a rulat în toamna 2009 şi din cartea "Cule. Case boiereşti fortificate din România" de la editura Igloo.
Fiind prin zonă, mi-am propus să o caut şi să o văd cu ochii mei. Am găsit-o, după ce am întrebat de ea multă lume şi am ajuns aiurea până în Slivileşti (următorul sat în direcţia Turceni - Motru). Era cocoţată pe un deal, aşteptând singură... ceva. Se pare că oamenii de azi nu mai au nevoie de ea, stă uitată de toată lumea pe dealul unde a fost construită în anii 1818-1822. Pe-atunci erau mulţi oameni răi şi era utilă pentru supravegherea zonei şi pentru apărare. Vremuri glorioase vremurile lui Tudor şi ale haiducilor... Oare ce vremuri sunt astea în care o culă unicat în România stă în paragină?
Fundaţia Pro Patrimonio i-a montat un acoperiş provizoriu de tablă, să reziste în aşteptarea unor vremuri mai bune. Din motive încâlcite, lucrările s-au întrerupt. Tabla zăngăne în vânt ca o ceată de draci, dar asta nu m-a împiedicat să urc până la etaj, să admir împrejurimile de la adăpostul arcadelor seculare.

Şiacu Kula (fortified boyar house)

Sometimes I practice "wild tourism", my expression for visiting an abandoned or ruined objective, most often unmarked and unnoticed. There are many monuments in this state so it is sort of a sad Romanian tradition.
One such objective is the Şiacu Cula, taking the left turn from Turceni. If you get lost you can admire the picturesque village but it is best to check out the maps on the internet first.
About the Şiacu Cula I found out on a Romanian heritage restoration show "Restaurare" and from the book "Cule - boyar fortified houses in Romania". I looked for it and went too far, in the village of Slivileşti on the Turceni-Motru road, where I turned around. I found it up on a hill, lonely, waiting for... something. It looks like today's people no longer need it, it remains forgotten on the hill where it was built in 1818-1822. In those times many evil men rendered necessary the supervision of the valley from a high, fortified point. Glorious times, times of Tudor Vladimirescu and of the hajduks. But what times are these we live in when unique heritage is abandoned to ruin?
The Pro Patrimonio Foundation put temporary roofing to shield it from the elements. For various reasons, the restoration project fell through. The metal sheet roofing rattles in ther wind like an army of drummers but it should not intimidate you from climbing (carefuly) in the top balcony to enjoy the view.



vineri, 14 ianuarie 2011

Biserică veche la Turceni

La intrarea în Turceni dinspre sud, într-o curbă strânsă, am zărit o biserică veche. E chiar pe marginea drumului, pe un loc înalt, iar în spatele ei, în vale, se vede Complexul Energetic Turceni. Am oprit şi am mers să o văd mai bine. Din păcate era închisă. Mi-a plăcut arhitectura ei, cu coloanele masive de la pridvor. Mi se pare interesant că nu are turlă şi mi-a atras atenţia şi pictura murală exterioară. Este un element specific nordului Olteniei. Îmi pare rău că nu am aflat mai multe informaţii despre această biserică, pentru că aş fi curios să ştiu cine a ctitorit-o şi cât de veche este.

An old church in Turceni

Entering Turceni from the south, there is an old church right in a tight curve. I stopped to take a closer look. Behind it is Turceni power plant. Unfortunately it was closed, but I liked its architecture, its massive colums at the front porch. I found it interesting that it has no dome but boasts exterior paintings. It is an element specific to northern Oltenia. Unfortunately I could not gather more information on this church, because I would have been curious to know who built it and how old it is.



miercuri, 12 ianuarie 2011

Turceni

Turceni se află în judeţul Gorj, la graniţa cu Mehedinţi şi Dolj. Este cunoscut pentru Complexul Energetic Turceni, dar ce pot eu să vă spun este că se află şi alte lucruri interesante în zonă.
În orăşel am văzut mai multe exemple de vile în stil neo-românesc, inspirate direct din arhitectura vechilor cule olteneşti.

Turceni

Turceni is in Gorj county, bordering Mehedinți and Dolj. It is known for its power plant, but I can tell you there are other things to see in the area as well.
In the little town I saw several examples of Neoromanian style , inspired directly from the architecture of old boyar houses.



luni, 10 ianuarie 2011

Defileul Dunării

Bătrânul Danubius este un fluviu de legendă, care şi-a croit timp de milenii drumul prin inima Europei. Poate cel mai mare obstacol de trecut, Carpaţii, au dat naştere unuia dintre cele mai frumoase peisaje de pe parcursul său.
România şi Serbia au amândouă drumuri pe mal. Pe malul sârbesc drumul e mai înalt şi duce la cetatea Golubăţ. Pe malul Românesc, drumul duce la Golful Mraconia se află gigantul Decebal. Sculptura a fost realizată în 10 ani, între 1994 şi 2004. Finanţată de omul de afaceri Iosif Constantin Drăgan, lucrarea a fost executată de o echipă de sculptori-alpinişti condusă de Florin Cotarcea. Gigantic patriotism şi omagiu Dacilor. Între timp, dând dovadă de fler turistic, sârbii au creat pe malul opus o parcare cu băncuţe şi binocluri fixe.
În faţa creaţiilor oamenilor, efemere, Dunărea îşi arată supremaţia sculptând neîncetat Cazanele. De pe maluri o privesc stânci şi codrii seculari.

The Danube Gorges

Old Danubius is a legendary river, which for millennia frayed its path in the heart of Europe. Its encounter with the Carpathians, maybe the toughest obstacle to pass on its way to the sea, gave birth to one of the most beautiful reliefs.
Romania and Serbia have both built national roads on the banks. The road is higher up on the Serb bank and leads to Golubac fortress. On the Romanian side the road leads to Mraconia gulf, where a gigantic figure of Decebalus was carved in the mountain side. It took 10 years to finish the work, between 1994 and 2004, financed by businessman Iosif Constantin Drăgan. The team was led by Florin Cotarcea. It was a show of gigantic patriotism and an homage to the Dacians. In the meantime, showing touristic flair, the Serbs have built a parking on the opposite bank, with benches and fixed binoculars.
Before the ephemeral creations of man, the Danube shows its supremacy, relentlessly sculpting the Danube Gorges, under the watchful eye of centuries old forests.



vineri, 7 ianuarie 2011

Valea Cernei

Cerna este un râu sălbatic ce taie o vale abruptă şi îngustă între munţi împăduriţi, pentru a ajunge la Dunăre în golful larg al Orşovei.
Noi am urmărit un traseu de la Băile Herculane până la Baia de Aramă, via comuna Godeanu. Drumul nu este recomandat după primele zăpezi, altfel, drumul e bun şi peisajele merită.

The Cerna Valley

Cerna is a wild river, cutting a steep and narrow valley which runs through forested mountains in order to reach the Danube in the large golf of Orșova.
We followed the road from Băile Herculane to the Baia de Aramă town (brass mine, literally), passing through Godeanu village. The road is not recommended under snow cover, but the scenery is beautiful.



miercuri, 5 ianuarie 2011

Băile Herculane

Încerc să nu dau acestui blog o înclinaţie prea militantă pentru patrimoniul naţional, aflat de multe ori în stare precară. Există alte bloguri şi alte mijloace de acţiune pentru această luptă uriaşă. Eu aici vreau să arăt partea cu soare a diferitelor locuri vizitate, pentru că prea des ne închidem în reflexe negativiste despre România, o ţară frumoasă prin peisajele sale naturale dar şi prin patrimoniul construit, de-a lungul secolelor, de locuitorii ţării. Este loc şi pentru optimism în România.
Uneori însă, partea cu soare nu prea există, şi atunci despre ce să scriu?
Pentru mine Staţiunea Băile Herculane are un aer de sit arheologic. Aici puteţi admira, în ruină, arhitectură austriacă de secol 18 şi 19. Este o crimă la adresa turismului naţional starea deplorabilă în care este lăsat acest autentic Karlovy Vary românesc. Nu este acceptabilă negăsirea unei soluţii pentru staţiunea istorică, în timp ce pe malurile Cernei înfloresc pensiuni kitschoase şi birturi stridente.
M-am uitat cu atenţie în jur: numărul de clădiri în paragină nu este chiar atât de mare pe cât credeam iniţial. Este adevărat că sunt toate clădiri de mari dimensiuni, impunătoare, unde ar fi nevoie de investiţii mari şi eforturi herculeene, pentru a face un joc de cuvinte (numele stațiunii vine de la eroul înfățișat într-un mozaic găsit în vestigiile romane). Dar s-ar putea, dacă s-ar vrea. Dacă 5 dintre aceste vechi hoteluri s-ar restaura, faţa staţiunii istorice ar fi schimbată. Ar trebui să fie o prioritate naţională. Costurile sunt uriaşe, de acord, dar şi profiturile ar fi pe măsură.
O licărire de speranţă a apărut anul trecut prin începerea restaurării Vilei Elisabeta (Elisabeta de Wittelsbach, Împărăteasa Austriei, Regina Ungariei, mai bine cunoscută sub numele "Sissi"). Viluţa are dimensiuni modeste (faţă de marile hoteluri dimprejur), restaurarea nu pare a fi o muncă titanică. Pe deasupra, finanţarea a provenit din fondurile strânse cu ajutorul emisiunii "Restaurare" pe TVR1, adică de la noi, românii iubitori de patrimoniu. Din păcate, se pare că fondurile strânse au fost insufuciente (sau ineficient folosite?), iar TVR nu a mai reluat emisiunea (de ce?!).
Trist.

Băile Herculane Resort

I'm trying not to give this blog a too militant tone on national heritage and its precarious state. There are other blogs and means for this huge task. Here I just want to show, mainly, the sunny side of the places I see, for too often we encounter negative reflexes regarding Romania, otherwise a beautiful country, both because its natural scenery and the built environment, a work of centuries. There is place for optimism in Romania.
Sometimes, however, the sunny side doesn't really exist, so what can I write about?
For me, the Băile Herculane Resort looks like an archaeological site. Here you can admire, in ruins, Austrian architecture from the 18th and 19th centuries. It is a crime for the tourist industry the sad state in which this Romanian Karlovy Vary is left. It's not acceptable to fail in finding a solution for the historic resort, while on the Cerna banks appear all sorts of kitsch bars and ugly villas.
I looked attentively around: the number of buildings in severe disrepair is not so big as I initially thought. It's true that they are all quite big, needing large investments and herculean efforts, to make a play on words (Băile Herculane - Hercules' baths; the name comes from a mosaic depicting the hero, found on the Roman site). But it could be done, if there was will. If only 5 of these old hotels were restored, the face of this historic resort would be changed. It should be a national priority. The costs would be large, but the rewards accordingly.
A small glimmer of hope appeared last year when the restoration of the Elisabeth Villa was started. Elisabeth,  better known as Sissi, Empress of Austria, Queen of Hungary, who vacationed several times at Băile Herculane. The villa is pretty small compared to other buildings around, the restorations should have gone smoothly, aided by the mony collected in the show "Restoration", on national television. Unfortunately, the funds were insufficient (or inefficiently used) and TVR never made a sequel (why?).
Sad.