miercuri, 31 decembrie 2014

Lumânarea recunoștinței

Cel mai grandios moment din Caravana "Trai mai bun" spre Soroca a fost când am vizitat monumentul "Lumânarea Recunoștinței".

The grandesc moment of the "Better living" caravan towards Soroca was the visit at the "Thankfulness Candle"

Monumentul este ridicat pe un deal împădurit de pe dealul Nistrului.

The monument is erected on a forested hill on the Dniestr bank.
The inscription is a popular expression in Romania describing a beautiful place and it translates roughly "In a fair place, on a Heaven's edge". 

Câteva sute de trepte duc până la monument.

Acesta a fost ridicat la inițiativa scriitorului Ion Druță, președinte de onoare al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova, în amintirea tuturor monumentelor distruse de timp și de oameni în Basarabia, elemente pierdute ale patrimoniului național. Înăuntru se află o capelă mică.

The monument was an initiative of Romanian writer Ion Druță, honorary president of the Writers Union of the Republic of Moldova, as a remembrance for all the monuments destroyed by time or by people in Bessarabia, lost heritage over the years. Inside there is a small chapel.

Turnul este vizibil din toată valea, dar din apropiere e dificil de fotografiat, mai ales că soarele nu bătea din direcția bună.

The tower is visible from the valley below, but it was hard to photograph from up close that day, as the sun was shining from the wrong direction.

Era o zi superbă, după mai multe zile cu ploi. Valea Nistrului se vedea în toată splendoarea, spre Basarabia...

It was a beautiful sunny day after several overcast and rainy days. There was a perfect view on the Dniestr towards Bessarabia...

... și spre malul ucrainean.

... and towards the Ukrainian shore.

Lângă turn se află una dintre cele mai mari și mai frumoase răstingniri (troiță) văzute în Basarabia. 

Near the tower is one of the largest and most beautiful stone cross seen in Bessarabia. 


Poate nu întâmplător s-a nimerit ca ultima postare pe anul 2014 să fie despre un monument denumit "Lumânarea Recunoștinței." Trebuie să fim recunoscători pentru ceea ce 2014 ne-a adus bun și pentru ce ne-a învățat și să avem speranța unui 2015 frumos.
La mulți ani!

Maybe it's not a coincidence that the last post for 2014 was about a monument named "The Thankfulness Candle". We must be thankful for what 2014 has taught us and for the good things it has brought us, and hope for a beautiful year 2015. 
Happy New Year!



duminică, 21 decembrie 2014

Mânăstirea Cosăuți

Am vizitat Mânăstirea Cosăuţi pe o zi foarte mohorâtă de iulie (da, era iulie, nu noiembrie), pe timpul Caravanei "Trai mai bun" spre Soroca. Deşi timpul era foarte urât, pentru mine ziua  fost deosebit de frumoasă.

I visited the Cosăuţi Monastery on a very overcast July day. It looked like a sad November day, but for me it was a very beautiful day, during the "Better Living" Caravan to Soroca.  

Mânăstirea Cosăuţi e cuibărită într-o meandră a Nistrului, la nord de cetatea Soroca. Locul este deosebit de pitoresc, între dealuri şi păduri, lângă un iaz. Nu departe este un izvor, a cărui "apă este neînsetată, lacrima pământului natal". Nu e de mirare că s-a înălţat o mânăstire, însă aceasta e mai nouă decât pare: anii 1990.

The Cosăuţi Monastery is nested in a meandre of the Dniestr River, north of the Soroca citadel. It is a beautiful place, with forrested hills and a lake. Close by is a spring "with flowing water, the tears of the homeland". It is not surprising that a monastery was built here, but it may be surprising that it is quite new: the 1990s.

Totuşi, pe locul actualei mânăstiri a existat acum câteva secole o alta, mai modestă, apoi doar un paraclis ruinat.

However, there has been an older monastery in the same place, which got ruined in time.

Interiorul bisericuţei e simpluţ.

The interior is decorated quite simply.

Iazul de lângă nu arăta prea primitor pe vremea mohorâtă.

The lake did not look to good on such a dull day.

Apa se revărsa de peste tot, învolburată, după mai multe zile de ploaie.Cu toate acestea, lângă era un covor de flori.

Also, the water flowing in the channel was very muddy, after days of rain. However, right next to it there was a multitude of flowers.

Chiar dacă modestă şi recentă, Mânăstirea Cosăuţi nu este de ocolit. Este un loc frumos ce completează suita de mânăstiri româneşti nistrene.

Although it is recent and quite modest, the Cosăuţi Monastery is a beautiful place to visit. It completes the row of Romanian monasteries on the Dniestr.

sâmbătă, 13 decembrie 2014

Muzeul de istorie şi etnografie Cosăuţi

Unul dintre cele mai frumoase sate de pe Nistru este Cosăuți, un sat ce "a avut un noroc Dumnezeiesc de sălășuire între piatră, codru și Nistru", după cum este prezentat în pliantul ce se găsește la frumosul Muzeu de istorie și etnografie.
În Cosăuți am fost cu ocazia Caravanei "Trai mai bun" nr. 5 spre Soroca.

One of the most beautiful villages on the Dniestr river is Cosăuți, a village that "has received God's gift to be placed between rock, river and forest."
I visited Cosăuți during the "Better living" Cravan nr. 5 towards Soroca.

Muzeul este deschis în clădirea primei școli din Cosăuți, o frumoasă căsuță cu mai multe sculpturi în curte. De fapt întreg satul e un muzeu în aer liber, cu multe monumente de piatră.
The museum was opened in the building of the first village school, a beautiful little house woth several sculptures in its yard. In fact the village boasts many stone sculptured, making it an open-air museum.

"Cea mai veche carte a planetei este piatra. La Cosăuți ea ne vorbește despre trecutul îndepărtat. Această filă a celei mai vechi cărți păstrează amprenta copilăriei planetei Pământ" (pliant de prezentare al Muzeului)

"The planet's oldest book is the stone. At Cosăuți is tells the story of the distant past. This page of the oldest book holds the memory of Earth's childhood."

Primul învățător al școlii, Gavril Gusev, a avut un merit deosebit în deschiderea și funcționarea școlii.

The school's first teacher, Gavril Gusev, had a lot of merit in the opening and functioning of the school.

La intrarea în muzeu este inscripționat acest frunos îndemn al poetului Mihai Eminescu.

"Without the reverence for the past, there can be no love for the homeland". Mihai Eminescu

Muzeul este foarte bogat în exponate: obiecte gospodărești, de port popular, planșe ce înfățișează istoria locală. Ștefan cel Mare este desigur la loc de cinste.

The museum has many exhibits: household items, folk costumes, boards showing elements of local history. Stephen the Great is of course a central character.

Mi s-a părut deosebit de interesantă această hartă a Moldovei, ce subliniază toate pierderile teritorial succesive: Bugeac, Hotin, Bucovina, la final toată Basarabia.

I found this map of Moldova very interesting, showing the successive territorial losses: the Budjak (south), Khotyn (north), Bukovina (north-west) and all of Bessarabia in the end.

Zid al onoarei cu veteranii din partea locului.
Local war veterans.

Cu această mitralieră s-a apărat pământul patriei. Este fabricată la Cugir și a fost găsită în Prut.

This machine gun served to defend the homeland. It was built in the Cugir arms factory and found in the Prut river.

Muzeul are în total 7000 de exponate. Camerele merită parcurse cu luare aminte, sunt multe de văzut.

The museum holds about 7000 exhibits. It is worth taking a good hour to see all the rooms with all the different interesting objects.

"M-am născut frate cu piatra, c-am crescut cu piatra-n vatră", spunea poetul local Anatol Codru. Așa sunt cosăuțenii, mândri de satul și de moștenirea lor.

"The rock is my brother, because I grew up with it", say the verses of the local poet Anatol Codru. This is the way of the locals are, proud of their village and of their inheritance.

duminică, 7 decembrie 2014

Casa Adrian Păunescu de la Copăceni

Nu știu câtă lume știe că poetul Adrian Păunescu s-a născut în Basarabia, la 20 iulie 1943. La venirea rușilor, familia lui s-a refugiat în România. Casa natală încă mai există în satul Copăceni, raionul Sângerei, la nord-est de Chișinău.

I don't know how many people know that Adrian Păunescu was born in Bessarabia on July 20th 1943. When the Russians came, his family fled in Romania. His birthplace is still intact, in the village of Copăceni, Sângerei county, north-east of Chișinău.


Caravana Trai mai bun cu numărul 5, spre Soroca, a făcut popas și în Copăceni. Casa nu se vizitează, ea este închisă, dar desigur reprezintă în sine un obiectiv turistic. Nu s-a găsit deocamdată consens și nici bani pentru a fi restaurată. Sperăm într-un viitor cât mai bun pentru ea.

The "Better linving" caravan, towards Soroca," stopped in Copăceni as well, although the house can be seen only from outside, as it is not open for visitors. It still needs to be restored, and for the moment there is no money and no common ground in this sense.

Lângă gimnaziul din sat, care îi poartă numele, a fost dezvenit, în anul 2013, un bust de bronz. Monumentul a fost ridicat de Societatea Cultural-Istorică "Mihai Viteazul" din Ploiești.

Near the village school was unveiled a bronze monument in 2013, donated by the Cultural-historic Society "Michael the Brave" from Ploiești.

Gimnaziul "Adrian Păunescu" din satul Copăceni.

The "Adrian Păunescu" school in Copăceni.

"Bat clopote cântând reîntregirea,
Și sufletul ia foc în clopotari.
Întâi decembrie ne e unirea,
Și strălucirea României Mari.
Mihai Viteazul intră în catedrală,
Și are harta Daciei în mâini.
Într-însul Burebista se răscoală,
Și-apoi pe vatra lui se nasc români." (Clopotul reîntregirii)