vineri, 29 octombrie 2010

Dunărea la Galaţi

Dunăre, drum fără pulbere... Măreţul fluviu a fost întotdeauna o cale navigabilă strategică pentru comerţ, iar astăzi, Galaţiul este cel mai mare port românesc la Dunăre. De pe faleză se pot vedea pe celălalt mal Munţii Măcinului. La debarcader, aşteaptă pentru croazieră vasul cu zbaturi "Tudor Vladimirescu", capturat ca pradă de război de la Austro-Ungaria, sau vaporaşe mai noi.
Croaziera începe. Pe maluri pot fi admirate hoteluri vechi şi noi pe faleză, Palatul Navigaţiei ridicat de arhitectul Petre Antonescu, macaralele portului industrial sau pădurile de la marginea apei.
Vaporaşul întoarce chiar la confluenţa Prutului cu Dunărea, o privelişte remarcabilă şi tristă în acelaşi timp.

The Danube at Galaţi

Danube, dustless road... goes an old Romanian saying. The great river was always a strategic commercial waterway and today Galaţi is Romania's greatest river port. From the high bank you can see Măcin Mountains in Dobruja. At the pier there is a paddle boat taken as war reparation from Austria-Hungary, the "Tudor Vladimirescu".
The cruise begins. On the bank you can see old and newer hotels. The Navigation Palace is the most beautiful building - built by architect Petre Antonescu. Then you see industrial buildings and cranes and on the other bank forrests and trees.
The boat turns at the Prut-Danube confluence, a remarkable but sad sight.


miercuri, 27 octombrie 2010

Valea Oltului

Valea Oltului nu este apreciată de călători îneaparat ca o destinaţie turistică ci este considerată mai degrabă un obstacol supărător la drum lung. Dacă mai e şi ghinionul de a prinde tiruri pe traseu, traversarea defileului poate să devină înceată şi chiar frustrantă. Atunci de ce să nu profităm de cadenţa lentă a mersului şi să nu admirăm peisajul înconjurător? Vom vedea versanţi abrupţi şi stânci golaşe ca în poveştile cu zmei şi Făt Frumos. Spectacolul se schimbă în fiecare anotimp. Călătorul este inspirat să facă un drum pe valea Oltului la sfârşit de octombrie pentru a surprinde culorile toamnei. Spectacolul pădurii este intensificat de pantele munţilor, care lasă soarele să pătrundă într-un unghi ideal pentru a pune în evidenţă bogăţia culorilor.

The Olt Valley

The Olt Valley is not appreciated by travellers as a tourist destination but is considered more like an obstacle rendering the road irritably long. Getting caught behind a line of trucks can become frustrating. Well, one could take advantage from the slow pace and enjoy the view. Steep slopes and bare rock faces create a fairytale scenery. The scene changes which each season but automn colours may be the most beautiful, especially on a clear morning.


joi, 21 octombrie 2010

Câmpulung Muscel

Nu toată lumea ştie că oraşul Câmpulung este prima capitală a Ţării Româneşti şi totodată primul oraş atestat istoric. În perioada recentă a fost o emblemă a industriei, prin uzinele Aro. Între cele două momente se întind mai multe veacuri de istorie. Câmpulung este oraşul de unde s-a emis primul document scris în limba română: scrisoarea lui Neacşu. În scrisoare, se vestea Braşovenilor de venirea turcilor. Tipic, nu? Lângă Câmpulung s-au dat lupte grele în Primul război mondial iar astăzi un monument este ridicat pe acel loc. Mulţi soldaţi au murit încercând să oprească înaintarea trupelor germane spre Bucureşti. De asemenea, Câmpulung este o zonă unde a activat rezistenţa anticomunistă din munţi în anii 40-50, eveniment din istoria recentă a României insuficient subliniat. Memoria eroilor trăieşte prin evocarea lor.
Oraşul poate fi admirat la pas, pe bulevardul principal (Bulevardul "Pardon") străjuit de case sau clădiri administrative de secol 19 şi 20, în stilurile dominante pentru acele epoci (neoclasic, eclectic, neoromânesc). Zona centrală este surprinzător de dezvoltată, poate pentru că oraşul era reşedinţa judeţului Muscel interbelic.
Nu trebuiesc ratate Muzeul de etnografie şi Muzeul de istorie. Primul este găzduit într-un vechi conac de secol 18, de genul cum nu pot fi admirate multe în zilele noastre.

Câmpulung Muscel

The name Câmpulung Muscel serves to distinguish the town in Wallachia, Dâmboviţa county, from its Moldavian counterpart, in Suceava county. It was the first capital of Wallachia and its first recorded town. In communist times it was better known as the seat of the Aro (Romanian 4X4) factory. Between these two moments, centuries of history unfold.
Câmpulung is the town where the first document written in Romanian was issued: Neacşu's letter to an official from Braşov. He was, typically for those times, warning him of a turkish attack.
Near Câmpulung there was heavy fighting during World War I. A monument now stands on the site.
Also, a strong anti-communist resistance movement existed in the region in the 40's and 50's, an event which is just beginning to surface in history books.
Te town is worth visiting in detail, starting with the main boulevard with its lavish mansions and grand administrative buildings: Câmpulung was seat of the defunct Muscel county.
Other objectives include the etnographic museum and the history museum. The first is hosted in a beautiful and rare 18th century manor. 








luni, 18 octombrie 2010

Mânăstirea Negru Vodă de la Câmpulung şi Curtea Domnească a Basarabilor

În mijlocul orăşelului Câmpulung găsiţi o bijuterie: Mânăstirea Negru Vodă, care este totodată curte domnească, fiind ctitoria primilor Basarabi. Mormântul lui Nicolae Alexandru 1352-1364), al doilea Basarab, a fost chiar identificat în incinta bisericii şi se păstrează şi astăzi.
Impunătoarea clopotniţă este împodobită în mod distinctiv cu discuri ceramice şi este neobişnuit de înaltă.
În incintă se află casa domnească, ridicată de Matei Basarab (1632-1654) iar în spate o bolniţă cu linii arhitecturale armonioase, ctitorită de Brâncoveni. Biserica mare nu este de pe vremea lui Negru Vodă, (despre care se crede că este numele legendar al lui Basarab I sau al tatăl său, Tihomir) ea fiind rezidită de Matei Basarab şi pe urmă de Grigore Ghica în 1832, pe vechile fundaţii. Astfel, de-a lungul veacurilor, mai mulţi domni ai Ţării Româneşti şi-au lăsat urma la Câmpulung, prima capitală a lui Negru Vodă.

Negru Vodă Monastery and the Princely Court

Negru Vodă Monastery was built by the first Basarab Princes, founders of Wallachia, also serving as Princely Court.
Inside there are various very old gravestones, including that of Nicolae Alexandru (1352-1364), the second Basarab Prince.
The belltower is adorned with coloured ceramic disks and is very tall for the times when it was built.
The princely residence was built by Matei Basarab (1632-1654) and a smaller church is found behind it, built by the Brâncovan Princes.
The main church is not from the times of the legendary Negru Vodă (translated as the English counterpart "Black Prince"), it was built by Matei Basarab and rebuilt in 1832 by Grigore Ghica on the old foundations.
Thus, successive Princes of Wallachia left their mark at Câmpulung, the first capital of the principality.



joi, 14 octombrie 2010

Curtea de Argeş

Mi-am dorit demult să ajung la Curtea de Argeș pentru că mă fascinează primele capitale ale Țării Românești: Câmpulung Muscel, Curtea de Argeș, Târgoviște și vestigiile lor atât de vechi și de prețioase.
Îmi doream foarte mult să văd Mânăstirea Curtea de Argeș, necropolă voievodală și regală și capodoperă legendară de artă medievală.
Ce pot spune însă este că și orașul Curtea de Argeș mi-a plăcut  mult, prin aerul său patriarhal, prin căsuțele sale, vilele interbelice sau bisericuțele vechi.
Prima dată am vizitat Curtea și Biserica Domnească. Aceasta din urmă m-a impresionat: mărimea, picturile vechi (3 straturi succesive), mormintele, valoarea sa extraordinară pentru istoria națională m-au compleșit, mai ales în contextul în care arată neîngrijită. Ar avea nevoie de investiții mari și restaurare migăloasă.
Am vizitat Muzeul Municipal Curtea de Argeș, care este chiar lângă biserică. Muzeul merită vizitat pentru specificul local și medieval. Pe urmă ne-am plimbat pe străduțe, am ajuns la Biserica Olari, deosebit de frumoasă și de importantă pentru patrimoniul orașului (poza 3). Alte obiective erau din păcate închise (august 2009), precum Casa Goanga, însă am putut admira alte vile interbelice incredibil de frumoase pentru un oraș așa mic. Este adevărat că până la al Doilea Război Mondial era al doilea oraș al județului Muscel și vilele văzute datează de la începutul secolului 20.
Am fost și la o cofetărie pe bulevardul principal cu arbori stufoși, descoperind prețuri care spulberă orice concurență: foarte mici și prăjituri delicioase.
Mi-am dat seama că cele câteva ore petrecute la Curtea de Argeș au fost total insuficiente, pentru că nu am avut timp să cutrierăm orășelul care cu siguranță mai are și alte unghere nedescoperite. De exemplu alt obiectiv important este gara regală, dar vom avea ocazia de a mai vorbi despre Curtea de Argeș.

Curtea de Argeş

I always wanted to visit Curtea de Argeș (literally "The Argeș Court") because the first medieval capitals of Wallachia fascinate me. We are talking about Câmpulung Muscel, Curtea de Argeș and Târgoviște, with their precious medieval heritage.
I wanted to visit the Curtea de Argeș Monastery, a princely and royal necropolis and a legendary medieval architectural gem. But besides that, what I can say is that I liked the old town with its old houses and churches and sumptuous villas.
We first visited the Princely Court and Church. I was impressed by its size, the old paintings (3 layers applied over the centuries), the tombs and its extraordinary value for national history. I felt very sorry it looked neglected. It would need serious investments and careful restoration.
We visited the Curtea de Argeș Municipal Museum, found next to the church. It is relevant for local and medieval history. Then we walked a little on the streets and found Olari Church (picture 3), one of the most beautiful in town. Some villas were unfortunately closed (august 2009), like the Goanga House, but we saw numerous other villas built in the heyday of the town (beginning of the 20th century).
Prices in town are very small (compared to Bucharest!) and we had some delicious cake at a candy shop on the main boulevard.
I realized that a few hours are not enough to tour the town. There are many charming streets left unvisited and Curtea de Argeș has a beautiful train station (used by the Royal House), an objective left for a future visit. 








luni, 11 octombrie 2010

Mânăstirea Curtea de Argeş

Construcţia Mânăstirii Curtea de Argeş, ctitoria lui Neagoe Basarab (1512-1521), este lucru de legendă: Legenda Meşterului Manole, cel care împreună cu "nouă meşteri mari, calfe şi zidari" au ridicat "mânăstire-naltă, cum n-a mai fost alta". Interesant este că şi vecinii noştri sârbi sau bulgari au variante, de exemplu la sârbi este vorba de construcţia unei cetăţi.
Poate pentru că această mânăstire era cea mai frumoasă din ţară, şi aflându-se într-o stare foarte proastă, Regele Carol I a ordonat restaurarea ei, şi transformarea în necropolă domnească de către arhitectul francez Lecomte du Noüy.
Mai puţin cunoscut este faptul că biserica nu era gata la moartea lui Neagoe Basarab: ea a fost pictată de zugravul Dobromir din Târgovişte în timpul domniei lui Radu de la Afumaţi, al cărui mormânt cu lespede sculptată se află în stânga naosului. Acest domnitor a purtat în scurta domnie de doar 7 ani nu mai puţin de 20 de lupte cu turcii, găsind răgaz şi pentru înfrumuseţarea mânăstirii, devenind astfel al doilea său ctitor. Pictura originală a fost înlocuită în secolul 19 (cele mai valoroase fragmente fiind păstrate la Muzeul Naţional de Artă), pe pereţi fiind pictate perechile voievodale şi regale Neagoe Basarab - Despina, Radu de la Afumaţi - Ruxandra şi Carol I - Elisabeta.

Curtea de Argeş Monastery

There is a legend on the construction of Curtea de Argeş Monastery during the reign of Prince Neagoe Basarab (1512-1521). Ten master architects have raised the monastery. Originally, it kept on collapsing. Manole, the lead architect, dreamt that they should sacrifice a beloved one by walling her alive in oder to succeed in their work. They agreed that the first of their wives who shall bring the meal that day should be the chosen one. Unfortunately, it was Manole’s own beautiful and diligent wife, Anne, who arrived first. He had to keep his word so they walled her in, leaving a space at chest level just large enough for her to be able to breastfeed her child a few days more. It is interesting to know that Bulgariand and Serbs and possibly other Balkan people have variations of this legend. The Serbian version is about the construction of a fortress.
The monstery was built and endured the centuries. It must have really impressed Prince Carol I for he chose it as royal necropolis and had it restored by French architect Lecomte du Noüy.
It is less known that the monastery was not finished at the time when Prince Neagoe Basarab died: its painting was performed by Dobromir of Târgovişte during the reign of Radu of Afumaţi (1522-1529) who is burried there. His tombstone shown him riding into battle for he has waged no less than 20 battles with the Turks in his short reign, finding time also to finish the monastery. The original painting was replaced in the 19th century with part of it being kept in the National Art Museum. The princely and royal couples can now be admired at Curtea de Argeş Monastery: Neagoe Basarab - Despina, Radu of Afumaţi - Ruxandra and Carol I – Elisabeta. 





 









vineri, 8 octombrie 2010

Biserica şi Curtea Domnească de la Curtea de Argeş

Auzisem multe despre Mânăstirea Curtea de Argeş, mai nimic despre Biserica Domnească Sfântul Nicolae. Aşa se face că am fost foarte impresionat când am văzut cât de mare este. Pe urmă am intrat înăuntru şi am fost iarăşi uimit, de data asta de picturile sale. Sunt 3 straturi de pictură, din secolul 14 şi următoarele! Prima dată biserica a fost pictată între 1364-1369. Ghida care ne-a întâmpinat, o doamnă în vârstă care părea un izvor de cunoştinţe despre întreg locul, ne-a arătat că în această biserică există o rară frescă ce o înfăţişează pe Maica Domnului însărcinată. Pictura din păcate este deteriorată, necurăţată, nepusă în valoare. Biserica fusese chiar în pericol să se năruie până să fie consolidată la începutul secolului 20 şi din nou în anii 60-70. 
Se crede că biserica a fost ctitorită de Basarab I (1310-1352), Nicolae Alexandru (1352-1364) şi Vladislav Vlaicu (1364-1377) sub domnia cărora construcţia a fost realizată şi pictura terminată. Biserica este o mărturie de nepreţuit a primilor ani ai Ţării Româneşti şi necropolă domnească. Aici au fost înmormântaţi Vladislav Vlaicu şi Radu I (1377-1383), mormântul celui din urmă fiind descoperit intact în 1920, o deosebire arheologică extrem de importantă.
În jurul bisericii se află ruinele Curţii Domneşi, ziduri şi pivniţe. Mai există şi construcţii mai recente care au supravieţuit, precum turnul porţii sau case tradiţionale.
Impresia generală pe care mi-a făcut-o monumentul, după o primă şi prea scurtă vizită, este insuficienta punere în valoare a locului şi starea neîngrijită faţă de importanţa sa. Biserica Sfântul Nicolae Domnesc, cum i se mai spune, rivalizează ca importanţă cu Turnul Chindiei şi Curtea Domnească de la Târgovişte sau mânăstirile din Moldova ctitorite de Muşatini. Totuşi, este mult mai puţin cunoscută şi vizitată, şi asta în ciuda frumuseţii orăşelului şi a locurilor din jur, a Munţilor Făgăraş aflaţi în apropiere, a Transfăgărăşanului care începe un pic mai la nord. 

Curtea de Argeş Princely Court and Church

I heard a lot about Curtea de Argeş Monastery, not much about the Princely Church Saint Nicholas. I was very impressed when I saw it, being quite bit for the times when it was built, that is the 14th century in the first days of Wallachia. Inside, it's the frescoes that blew me away. Painted in 1364-1369, some walls have up to 3 layers applied over the centuries. It is very precious as having a distinct byzantine character. The guide showed us a rare frescoe showing Virgin Mary pregnant. The paintings are not in a good state unfortunately, and they are not enhanced in any way. Some restoration and lighting would be needed. The church was in fact rescued from ruin by two restorations in the 20th century.
It is thought the church was started by Basarab I (1310-1352), the founder of Wallachia, continued by his son Nicolae Alexandru (1352-1364) and it was painted during the reign of their successor, Vladislav Vlaicu (1364-1377). His tomb at that of his son, Radu I (1377-1383) are found in the church. The latter was found intact in 1920, a very important archeological find. 
All around the church are the ruins of the Princely Court: small walls and cellars. There are some constructions form later centuries like the front gate tower or traditional houses. 
My general impression after a first, two short visit, is its poor state and insufficient notoriety compared to its importance to national history and artistic heritage. It is as important as other major historic places like the Târgovişte Princely Court or the Monasteries of Moldova, but it is less known and visited. This is odd, considering the town is a gate to the Transfăgărăşan, one of the most beautiful mountain roads in the world, and to the Făgăraş Mountaints, the highest peaks in Romania.  








joi, 7 octombrie 2010

Cetatea Poienari

Dacă este o cetate care să poarte pe merit titlul de "Cetatea lui Vlad Ţepeş" sau "Dracula's castle", aceea este Cetatea Poienari de pe valea Argeşului. Cetatea datează din secolul 13, din timpul primilor Basarabi (sau predecesori ai acestora) dar se leagă de numele temutului voievod Vlad Ţepeş, pentru că acesta o întăreşte şi o extinde în timpul domniei sale. Legenda spune că a pus la muncă la ridicarea zidurilor pe turcii capturaţi, pe boierii răzvrătiţi şi pe hoţii la drumul mare, iar aceştia au muncit până au plesnit hainele pe ei. Radu de la Afumaţi (1522-1529) a folosit cetatea în vremea războaielor cu turcii pentru a adăposti visteria. Pe urmă în cetate a intrat o garnizoană a aliatului său, voievodul Transilvaniei Ioan Zapolya. Cetatea nu a fost niciodată cucerită, dar a intrat în uitare şi a fost redescoperită cu interes de istorici abia în secolul 19. Aceştia au apreciat poziţia sa strategică de tip cuib de vultur cocoţat pe stâncă, precum şi atmosfera tipic romantică a ruinelor. La fel o apreciază şi turiştii. Greu acesibilă şi astăzi, aceştia urcă 1480 de trepte până la ea. Se vorbeşte despre un plan de a face o telegondolă până la ea, dar eu cred că este cinstit să depunem puţin efort, pentru a admira istoria glorioasă a înaintaşilor.


miercuri, 6 octombrie 2010

Barajul şi lacul Vidraru

Prima dată când m-am aplecat peste margine, m-a luat ameţeala. Un adevărat Hoover Dam românesc, Vidraru se numără printre cele mai înalte baraje din Europa. Peste acesta trece şoseaua Transfăgărăşanului iar amatorii de sport extrem pot face sărituri cu elasticul (sau bungee jumping). De la baraj se poate vedea un peisaj superb, în vale, sau de-a lungul luciului lacului Vidraru. Cetatea Poienari se află în apropiere.


marți, 5 octombrie 2010

Transfăgărăşanul

Transfăgărăşanul este un loc aparte pentru iubitorii muntelui. Este un loc uşor accesibil, fără efort, dar cu recompense maxime. Peisajele oferite turistului/automobilistului sunt deosebite, iar temperaturile foarte reci chiar şi în plină vară. De altfel, Transfăgărăşanul nu este accesibil decât vara. Fie că intraţi pe el pentru a trece din Muntenia în Ardeal (sau invers) sau doar pentru un popas la Bâlea Lac (se recomandă partea dinspre Transilvania, mai scurtă şi mai spectaculoasă), veţi aprecia Transfăgărăşanul cel puţin la fel de mult ca băieţii de la Top Gear.

The Transfăgărășan

The Transfăgărășan Road is a special place for mountain lovers. It is of easy access, with no effort but maximum rewards. The view offered tot the tourist/driver is sensational and the temperatures very cold, even in summer. In fact the Transfăgărășan is open only in summer. You can start off from the south from Vidraru Lake or from Transylvania, for a quick hop to Bâlea Lake, either way you will probably enjoy the experience as much as the guys from Top Gear!